Cind te sperie pizdutele de liceu

Bai, ce mai incolo-incoace, este cica soarta barbatului adult ca pe masura ce-i fuge timpul de sub picioare sa ajunga si momentu' cind il sparie dom'le cumsecade astea tinere. Iata ca intr-adevar, sufar si eu la un rind cu tot restul lumii, indiferent de curele, beciuri si sclavele mele. Aparent durerile-s aceleasi pentru toti.

Sa va dau un exemplu concret, al unei tinere domnite de-si zice pe interneturi Lilly chit ca-n buletin o cheama Livia Iordache. Intre indeletnicirile ei de zi cu zi, pe linga mersul la liceu (la vara are Bac, urati-i succes) si participarea cu onorabile rezultate la diverse concursuri literare se mai regaseste si psihanaliza clinica stradala cit si fizionomismul aplicat la relatiile de cuplu, preocupari ale caror rezultate se mai noteaza-n scris pentru posteritate sub forma de articole nepieritoare-ntr-un blog de-i zice jocul cu margele din sticla. Da' nu prea des, o data pe luna sau asa, sa nu se sparie chiar de tot barbatii, adulti sau nu. Ca ce viata-i aia, chiar detot fara ?

Sa procedam prin citatie :

Vedeți voi, aceștia doi se completează reciproc, în pofida faptului că ambii au impresia că celălalt este un dobitoc iar Ei, ci nu cealaltă persoană are de profitat de pe urma acestei legături. Miruna presară, la fiecare pas sublim și diafan al regelui, un covor de dulcegării ce probabil i-ar face și pe Hansel și Gretel să-și regurgiteze masa.
[...]
“Regele” este complexat de propria-i imagine, precum și de statut, acest lucru fiind vădit în parte de modestia impecabilă de care acesta nu dă dovadă. Dar probabil faptul cel mai relevant cu privire la complexele sale este nevoia insațiabilă de atenție. Dar nu orice fel de atenție, ci una servilă, lingușitoare, dezgustătoare în superficialitatea ei.
[...]
Cu toate acestea, iubirea sa neîmplinită –ori cel putin ideea, iluzia, hrănită zilnic cu întrebări, supoziții și visări fantasmagorice– o va aduce poate, la un stadiu în care aceasta va prefera să se denigreze atât ca om cât și ca femeie, în căutarea “uitării”. Căci în final, uitarea este adevăratul scop în viață.
[...]
Virgil este un virgin emoțional ce se află sub influența gândului cum că toate păsăricile pământului pot fi și trebuie să fie la un moment dat mâncate, ori ținute în sublima-i palmă. Imaturitatea sa –atât emoțională cât și mentală– este voalată sub o crasă nesimțire. Orgoliul, îngrășat prin falsa percepție asupra societății prin care orice păsărică poate fi ademenită în cușcă printr-un comportament de țăran –ce-și poartă falnic burta peste pantaloni precum își poartă cojocul pe umeri ori ștromeleagul sub izmene–, îl împiedică să sesizeze impasul existențial în care se află.

Frate! Fratiorii mei! Voi astia care-i dati inainte cu teorii pretioase despre cum ie cu pitipoancele din ziua de azi, despre cum nu mai au draga pizdutele modele si nu mai stiu pe ce lume se afla si n-au in cap decit prostii stupide si superficialitati vapide alea alea : pun pariu pe-o labie la gratar servita-n sos tartar ca n-ati avut in tot neamu' - de la Lucy, negresa intiimergatoare a speciei umane si pina astazi - veci pururi o femela care in etate de circa optsprezece ani sa vada lumea prin ochi de claritatea asta, si sa-si exprime vazutele-n fraze de limpezimea asta. Pentru ca va trageti din tute, de-aia, asa cum sunt in majoritate si-au fost dintotdeauna femeile, si-aici si-oriunde, cu mentiunea ca mai putin sunt decit au fost, si-aici ca peste tot.

Educarea speciei umane este, la scara istorica privind, un proces fara sperante care da rezultate. Precum se poate constata prin examinare directa.

Si-acuma trageti-va doua palme.