CAPITOLUL I. În care profesorul FAD, invitat de două studente la „Roata Norocului“, descoperă biftecul tartar. Subcapitolul I.7.

Dar să-i lăsăm pe cei trei să iasă din facultate, să se suie în Ferrariul roşu decapotabil şi să se-ndrepte spre „Roata norocului“, iar noi să vedem cine erau cele două amazoane care-l răpiseră pe profesor. Seducătoarea blondă era Elvira Bulumac, zisă Vivi. Vivi era ceea ce s-ar putea numi "caz social" : la scurta vreme dupa nasterea ei parintii se despartira fara sa fi fost vre-odata casatoriti. Putin dupa mama fugi in Israel cu un violonist si nu se mai auzi niciodata de ea. Fetita crescu in casa bunicilor paterni, intr-o margine de orasel de provincie. Tatal ei, sofer de meserie, muri intr-un accident la putina vreme dupa ce Elvira pica la Capacitate - nu-i placuse niciodata matematica. Era beat.

Elvira naufragie intr-un grup scolar, o institutie pe care stereotipia ce to-o-o-ot salveaza Romania o fixase demult in termeni umilitori si limitativi. O nenorocire. Nenorocirea Elvirei nu fu tocmai nenorocita, directorul scolii era un tip tinar, activ si inteligent care reusise sa adune in jurul lui niste oameni probabil peste medie cit ce priveste competenta profesionala dar indiscutabil peste medie cit ce priveste acea calitate nestiuta care face diferanta, vorba lui Derrida, intre un profesor bun si-un savant autist. In penultimul an se incurca cu directorul unei firme la care clasa ei facea practica, trecut binisor de cincizeci de ani. Aceasta incurcatura ii schimba cu totul norocul. Amantul cam vested, apasat de mai bine de trei ori anii fetei acumulase pe linga ani si mijloacele si mai ales experienta vietii in proportie inca si mai insemnata. Sub mina lui sigura, moale, linistita si linistitoare dar absolut ferma, sub mina lui care crescuse din nimic o duzina de firme diverse copila salbatica si aiurita, plutind intr-o deriva confuza intr-o lume ce nu-i insemna mare lucru inflori intr-o femeie stapinita, increzatoare in sine nu pur si simplu ca exercitiu facil de "dezvoltare personala" ci cu temei si perfect justificat. Dupa ce intra la Litere (visul ei din copilarie) a treia din sute de candidate barbatul pleca intr-o croaziera pe toate marile de unde de altfel nici nu se va mai intoarce. Dar sa nu anticipam.

Elvira ramase oarecum neconsolata. Nu traise niciodata alaturi de el ca o femeie linga un barbat, toate clipele lor se desfasurau in contra unui cronometru invizibil, erau furate unei normalitati cu care ambii intretineau o relatie complexa, amestecata. Plecarea lui ii lasase un gol in piept de consistenta aproape fizica, ca un plamin extirpat. Plinsese ore agatata de o balustrada intr-un port insorit, plinsese ore-n hotel aducind perna intr-o stare cu totul lacustra, inca il mai cauta noaptea in pat, prin somn. Incerca sa se consoleze cu "iubirea". Sex, desigur, cît mai mult sex, dar un sex romantic, cool, cu mult sentiment, cu nopţi cu stele şi lună, cu discuţii, băuturi fine şi inele pe o terasă şic, la malul mării, cu ieşiri în natura paradisiacă, într-o maşină decapotabilă, condusă de un bărbat tînăr, înalt şi musculos, blond şi cu ochi verzi sau albaştri. O iubire-surogat, edulcorata, indulcita, trendy, un calchiu dupa Slim & Boogie, o iubire de celuloid. Un bărbat mai in virsta, dacă se poate, puţin ciudat, putin deplasat, cit de cit neinfricat. Puţin rocker, putin jazzman, putin Pacino, putin De Niro. Putin cite putin.

Bruneta plină de sex-appeal era Zoe Deleanu, zisă in general Zoe, uneori Deli (bineinteles, de la deliciu), zisă Fata şeicului. Premiantă încă din clasa I fusese mîndria Liceului Teoretic De Elita din urbea universitara pe care n-o mai numim ca oricum nu conteaza. Participantă la faza pe ţară si la Olimpiada de limba română si la cea de limba engleză, descurcăreaţă, plină de umor, Zoe ascundea un secret undeva in spatiul incredibil de strimt al taliei. Sau poate sub sinii grei, sau in spatele ochilor verzi, undeva sub buclele de abanos, Zoe ascundea un secret.

Un secret ingrozitor, un secret infricosator, un secret sordid si delicios care nu putea fi niciodata spus, dar la rigoare se putea poate ghici.

Zoe iubise o colega in liceu.

Ei, si ce mare lucru, jumatate din fetele de liceu se iubesc intre ele ? Poate ca se iubesc, sigur ca da, dar nu asa. Fetisismul cel mai scandalos, inexplicabil prin prisma unei presupuse lipse de experienta dar de asteptat in virtutea curajului neinfrint al tineretii revarsase asupra Zoei un torent de umilinte, de expuneri si de torturi demne de-un Sade - totul din mina unei fete de-o virsta cu ea. Iar Zoei devorase cu patima fiecare moment, fiecare treapta, fiecare pas spre infern. Greu de spus cine sedusese pe cine, dar indiscutabil cele doua impreuna explorasera cam fiecare coltisor intunecat al posibilitatilor sexualitatii umane.

(Acest text e o prelucrare, vedeti pentru alte discutii articolul introductiv).