CAPITOLUL I. În care profesorul FAD, invitat de două studente la „Roata Norocului“, descoperă biftecul tartar. Subcapitolul I.12.

Dupa citeva clipe aparu, rotofei si zimbind intr-un mod foarte placut, cu o cirpa aninata de brat si-o impresie generala de Bran, un nou chelner.

- Am comandat deja, ii atrase atentia stimatul FAD. Chelnerul il privi uimit, aproape indignat, "cine este acest prost si cum indrazneste el sa se afle in restaurantul meu!"
– Desigur, desigur, am comandat de baut interveni Deli, dar şi ceva de mîncare, ce ziceţi? E cam tîrziu, ştiu, dar… Ceva uşor... Nu vă jenaţi, e pe socoteala casei. Allah e mare!
– Sînteţi cumva musulmană? se interesat complet deplasat profesorul FAD.
– Hi, hi, hi, bună poantă! Hi, hi! Domnule profesor, mă faceţi să rîd... Sorry! Aveţi mult umor, zău. Hi, hi!… Mă scuzaţi, vă explic mai tîrziu, acum să comandăm... Cum e vita, Vitalie ?
– Vita, stimata domnisoara, vita este o poezie. Vita este, stimata domnisoara, continua corpolentul cheler pe-un ton suav si inalt, acompaniat de niste miscari stranii ale degetelor prin aer, vita este un vis, vita este o iluzie stravezie dar consistenta. Si-am primit-o chiar azi dimineata, US Prime, direct din Argentina. Never frozen!
- Biftec tartar, trei bucati il taie scurt blonda. FAD deschise gura, raminind in asteptare asa.
- Ce salata ati prefera domnule profesor ? il intreba bruna intorcindu-se si mai-mai revarsindu-si continutul alb si moale asupra lui. Va recomand cu caldura ardeii copti.
- Da, sigur ca... reusi sa articuleze stimatul.
- Mie rosii si usturoi, domnului ardei copti si la domnisoara-n fund un castravete, relua scurt Vivi postul de comanda, dictindu-i chelnerului aflat chiar linga ea.
- Ardei, tu! suiera printre dinti aleasa lui Allah.

Chelnerul se inclina si disparu in liniste. Vladimir aparu cu sucurile : unul galben ca soarele, doua rosii ca singele amplasate strategic in aceeasi "vaza", adica un fel de recipient mare de cristal de Bohemia cum ii zicea intr-o vreme, sau Swarowksi cum ii zice mai nou, chit ca-i tot aia, sticla de plumb. Doua paie lungi si fantezist articulate se iteau din gitul sticloantei si isi urmau traiectoria improbabila in directii diverse.

- Ne-ai adus, Vladimire ? se interesa blonda.
- Absolut, domnisoara. Vladimir amplasa retorta iubirii-ntre Vivi si FAD, decarta fresh-ul de portocale obisnuite & comune in fata Zoei si se retrase in liniste. Indemnat de ochii fetei profesorul supse cu grija din pai.

- Ah, delicios, delicios, se exprima visator.
- Absolut! raspunse Vivi, tragind cu incredere din mustiuc. Zoe o privea pe sub gene, incruntata.
- Dar... continua Dragolea... dar parca are un gust usor ciudat.
- Absolut, domnule profesor.
- Votca de cacat, bolborosi inaudibil bruna.

(Acest text e o prelucrare, vedeti pentru alte discutii articolul introductiv).