CAPITOLUL I. În care profesorul FAD, invitat de două studente la „Roata Norocului“, descoperă biftecul tartar. Subcapitolul I.11.

- Tragi o linie ? oferi cu generozitate blonda pudra de fard alb pe oglinjoara rotunda.
- E de la Trudy ?
- Neah.
- Mr. Big ? Da-l in pula, tragi toate porcariile.
- Nu tu. De la americanu' de aseara.
- Ala, Nakoula ?!

Ochii verzi se deschisera larg, larg, foarte foarte larg. Blonda clatina lent din cap, chicotind.

- Cum pula ?!
- Ei, stimata domnisoara Deleanu, birii Vivi pe glas de tircovnic, vezi dumneata ca in aceasta lume exista multe feluri in care o femeie stapina pe feminitatea ei poate obtine ce-si doreste.
- Dar ziceam de tine.
- Cum adica ? reveni blonda pe tonul ei obisnuit, afisind in simultan o expresie de caprioara ranita, eu nu sunt stapina pe feminitatea mea ?
- La teatru trebuia sa dai. Fa-o mica.

Cu asta blonda imparti linia sanatoasa in doua mititele, le subtie pina la lungimea anterioara si fetele trasera-n simultan pe nasucurile lor cochete si delicate nitica pudra de fard. Alb. Sau daca nu neaparat fard, alb in tot cazul. Var ?

– Ce facem? Pilim, nu pilim? graseie bruna.
– Nu. Nu acum, chiar la-nceput. Să nu-l speriem. Am auzit că abia s-a lăsat... Dar aş băga ceva sînge-n el, că-i cam palid şi pierdut. Ai văzut cum priveşte, aşa, ca drogat? Zău, că zici că-i Dracula care nu şi-a luat doza...
– Pai taie-ti o tita.
– Hi, hi, hi! Nu fi proastă... Ce-s eu, mama vampirilor, să-i dau sîngele meu preţios primului venit? Dar poate-l conving să ia ceva în sînge: un muşchiuleţ de vită, un biftec tartar… După aia, atacăm.
– Cool! Biftec tartar.
– Dar ce credeai? Give me five!

Şi fetele, plictisite de privit in oglinda, s-au dat cîte un pas înapoi fiecare si s-au salutat lovindu-şi în aer palma dreaptă cu degetele deschise, una de cealaltă. Ca în filme. La masă le aştepta un chelner înalt, slab, uşor adus de spate, cu ochelari cu ramă neagră şi multe dioptrii.

– Ce serveşte domnişoarele?
– Fresh de portocale, Vladimire.
- Cu sau fara, domnisoara Deleanu ?
- Cu... fara, fara, se corecta huria prinzind privirea blondei. Cum sa bea ea vodca-n fresu' de portocale, ea care nici macar nu bea alcool ?! Ce calomnie!
– Portocale rosii de Sicilia ? vru sa stie Vivi.
- Desigur, desigur, o asigura chelnerul cu toata serviabilitatea.
- Rosii-rosii ca singele, Vladimire ?
- Ca singele intocmai, domnisoara! In-toc-mai, sublinie el si mai serviabil. Nu stia exact ce se intimpla dar vazuse deja in anii de chelnereala suficiente domnisoare iesite la manevre ca sa miroasa subtextul plutind in aer. Nu-i percepea continutul dar ii simtea prezenta cum simte orbu' tita goala.
- Atunci adu doua : unul pentru mine, unul pentru stimatul domn profesor Dragolea, indica blonda spre vecinul ei de masa. Stimatul domn profesor Dragolea deschise gura ca si cum ar fi zis ceva, expunindu-si gingiile in proces de inrosire, apoi o inchise. Apoi o deschise din nou, apoi o inchise din nou. Vladimir pleca cu o plecaciune.
- Vladimireeee, se exprima o idee mai tare blonda. Vladimir se intoarse. Pune-le amindoua-n aceeasi vaza. Vladimir se inclina din nou si porni din nou. Profesorul deschise gura. Dupa un interval o inchise la loc.

(Acest text e o prelucrare, vedeti pentru alte discutii articolul introductiv).