CAPITOLUL I. În care profesorul FAD, invitat de două studente la „Roata Norocului“, descoperă biftecul tartar. Subcapitolul I.10.

Prietenia dintre ele fusese sudata, dincolo de apartenenta la aceeasi stratosfera, dincolo de invidia uniforma si generalizata pe care-o inspirau colegelor, dincolo de groaza cu accente de teroare pura pe care-o inspirau colegilor teoretic de gen masculin (da' practic inca de gen infantil) de intimplarea fericita ca se completau de minune. Fetele formau impreuna un sistem formidabil, mult mai mult decit suma partilor componente. Inca si mai important, lipsea a ceea ce macină, fisurează şi în final distruge prieteniile feminine: concurenţa sexuală. In evolutia banala a vietii omului de rind prieteniile adolescentine sunt potriviri slabe si circumstantiale, nascute mai mult din contextul social imediat decit din ceva motive profunde : cam asa cum isi alege puiul iesit din ou "closca" in prima chestie miscatoare pe care-o vede tot asa isi aleg si tinerii "prietenii" : se nimeresc in acelasi loc, vorbesc aceeasi limba, treaba-i gata. Eventual daca mai asculta si-aceeasi "muzica" putem vorbi de suflete pereche de-a dreptul, ce sa mai. In contra acestor indoielnice atractii pulsiunea sexuala se ridica curind, talaz de neinfrint, si iata cum spre sfirsitul adolescentei toate grupurile de fete s-au spart si-s pe punctul de-a se recrea in grupuri de mame dimprejurul carucioarelor. Adio juraminte, adio caiete cu secrete notate-n scrisul ordonat al tocilarei fara forme, adio atitea adevaruri absolute impartasite fara jumatati de masura. Adio, cu alte cuvinte, copilarie, si ia-ti nevasta ziua buna. Cele doua aveau insa în materie de bărbaţi gusturi foarte diferite : Vivi isi anestezia plaminul lipsa in alcool si pustani gaunosi la mansarda dar gorilieni la trup in timp ce Deli se consola pur si simplu cu Vivi.

Prietenia dintre Vivi si Zoe s-a transformat într-o adevărată alianţă strategică încă din a doua săptămînă de şcoală, cînd a apărut in peisaj Jennifer Leontovici. Jennifer aka Jeny, înaltă de un metru nouazeci si doi (deci trecind la rigoare de doi metri pe-o pereche de tocuri cui!) cu o claie de păr rosu-ardent si cîrlionţat natural, cu un ten jignitor de alb si insultator de neted si luminos, cu un trup superb de fostă voleibalistă era practic vorbind o aproximare de valkirie (minus virginitatea). La un moment dat jucase chiar în echipa naţională de junioare dar odata cu liceul se trezi confruntata cu o trista alegere : ori mamoreductie ori banca de rezerve. Din fericire pentru lumea intreaga Jenny facu alegerea corecta, si-acum fosta voleibalista purta sutiene importate special, dublu G. "Inseamna doar ca am trei puncte G" se pisicea ea in intimitate. Isi tinea corpul mereu în formă prin jogging, fitness, masaje, yoga şi sex. Mai ales sex. „Corpul e singura mea armă şi singurul meu capital“, le explica ea admiratoarelor, dar parea mai degraba sa fie angajata intr-o lupta perpetua cu bietul, lupta care nu admitea nici un singur invingator. Cum n-avea acel general scurt, tuciuriu si diform de-i zicea Napoleon prieteni sau duşmani, ci numai interese tot asa exact nici Jeny nu avea prieteni sau prietene, ci numai admiratori şi admiratoare. În afară de propriul corp si intr-o oarecare marunta masura de motanul ei birmanez Bobo, castrat de mic – „să nu-i stea gîndul la prostii“ Jennifer nu iubea pe nimeni. Era in schimb o panteră erotică pur sînge, o dulce şi permanentă primejdie pentru orice bărbat între 15 şi 75 de ani. Rivalitatea, cu răsturnări spectaculoase de situaţie, dintre perechea Vivi-Zoe şi Jeny dădea un farmec aparte vieţii studenţeşti a anului II, secţia franceză.

Nici n-au ajuns bine pe terasa de la „Roata Norocului“, care tocmai se deschisese, că V & Z s-au scuzat, delicat: „Nu vă supăraţi, o să lipsim cîteva minute... pentru... ştiţi dumneavoastră, dom’ profesor…“. „Desigur, desigur“, le-a răspuns neatent profesorul FAD, care privea în gol, epuizat probabil de efortul cerut de cursul despre Proust.

– Uf, bine că n-a aparut fufa de Jeny! se descarca oftativ Fata şeicului de cum au intrara în buda toaletă. Precis că se băga pe fir, patapufniţa naibii… Acum al nostru e, hi, hi hi!

Fetele s-au spălat pe mîini, apoi au scos din poşetuţe cele necesare şi au început să se aranjeze în oglindă.

(Acest text e o prelucrare, vedeti pentru alte discutii articolul introductiv).