Calamity Jane

Calamity Jane e un spaghetti western / pornosag dubios din 1998, in regia nesfirsitului Aristide Massaccesiⁱ, unul dintre cei mai prolifici... ce-o fi el. E remarcabil (pentru mine personal) deoarece joaca Margit Szallontai (sub numele de Maria Bellucci).

Fata de situatia disperata in care ne gaseam prin anii '70 se intrevad progrese marcate : fetele aproape ca indraznesc sa puna mina (nu chiar omeneste, da' macar dispare efectu' ala de perna de aer) si pe alocuri chiar si limba. Tot ca niste momii ciudate se comporta, da' macar acum par anatomic corecte si cit de cit fiziologic normale, in mare discutind.

Fondul sonor e in general muzica de-aia timpita de-i zice-n englezeste "elevator music" si pe buna dreptate. Capu' te doare dupa o (scurta) vreme. Daca bagau ceva Frank Zappa ca sa nu zic acuma Depeche Mode rau era ? Ca n-am idee cine se fute pe bing-bing-pang-pang-bing de-ala.

Fetele au tehnica (in ce priveste fututul, se vede) da' calaresc ca niste saci si vre-un sfert de ceas pe la inceput se chinuie cu o timpenie de pyrex care cica-i dildo da' are o forma atit de cretinoida incit mai bine se futeau cu-n bat.

Dialogurile sunt ceva de te caci pe tine ("Deci ne insuram ?" "Nu ne insuram tu, ti-am zis, n-am ce sa ma insor acuma, vreau numa' sa ne futem" respectiv "Sigur c-am putea sa va violam da' noi suntem niste domni, asa ca daca doriti sa va futeti..." scl etc.) si-s livrate cu niste accente nesigure si-o arta actorului atit de lipsa incit pur si simplu merita chiar si numa' pentru asta (plus ca-s toate lipite din off, si nici inginerii de sunet nu-s tocmai ingineri).

Cam asta-i tot.

1. Aka Joe D'Amato, de care probabil ca n-ati auzit, iar daca ati auzit totusi e probabil pe motiv de Emanuelle, ceea ce-i pacat dat fiind ca Antropophagus. [↩]