Beat the Devil

Beat the Devilⁱ e un film infernal de prost. Nu cred ca se poate descrie in cuvinte cit de, e o parodie accidentala a speciei, genului, notiunii. Nici macar nu-i o parodie amuzanta.

Peter Lorre, altfel unul dintre actorii mei favoriti din epoca joaca poate cel mai prost rol al lui. Isi scuipa replicile cu atita lipsa de naturalete incit pur si simplu sparge al patrulea zid si ai impresia ca privesti din gresala o dubla de incalzire. Gina Lollobrigida e neconvingatoare. Engleza ei proasta si afectarile provinciale fac o slaba impresie. O fi o femeie frumoasa sau ma rog, o starleta care-a obsedat satucul ei natal si aria lui de influenta da' uite minune ca nu-si justifica prezenta-n film.

Jennifer Jones joaca o tirfulita sportiva si prostuta, foarte voluntara si foarte iubeata, activa si narcisiaca. Ii iese, nici macar nu-ti vine s-o bati dat fiind ca-i clar ca asta-i tot ce poate ea si-i perfecta asa cum ii, decit sa scoti din ea o femeie banala mai bine las-o sa fie o tirfulita sportiva si prostuta, activa si narcisiaca perfecta. Bogart e complet naucit, el stie juca cu doi tipi si doua fete, in situatia asta confuza-n care-s sapte tipi cu care interactioneaza nu reuseste sa-si gaseasca un punct de sprijin si ca atare nu livreaza, ci pluteste tot filmul. Pe ici-pe colo unde reuseste sa se ancoreze momentan in Jones ii mai iese cite-o scena da' altminteri e tristete mare. Robert Morley are un rol interesant pe care-l joaca acceptabil pe alocuri dar il cam suprajoaca per total, cu rezultate mai degraba suprarealiste si altfel total inadecvate perechii de americani. Edward Underdown e in forma maxima, se vede rutina unui actor adevarat. Pustimea crede ca rutina-i un lucru rau, da' uite chestie ca te salveaza cind te gasesti in situatii necunoscute.

Filmul prezinta convingator teoria ca femeile se indragostesc singure, ele in mintea lor, fara a avea nevoie (sau a trage macar beneficii) de pe realitatea obiectiva ori eforturile barbatilor inconjuratori, care foarte inspirat si foarte intelept le ignora maxim. Aviz tipilor care platesc bani pentru a invata cum sa seduca femei dupa care se uimesc ca li se spune sa nu le bage-n seama, cu multa emfaza si ambalat in mult sclip. Ce altceva ar dori sa li se spuna, totusi ?

Un film fara de care se poate trai linistit sau o ocazie de-a ocupa doua ceasuri cu nitelus vodevil stupizel, cum preferati.

1. 1953, de John Huston cu Humphrey Bogart, Jennifer Jones, Gina Lollobrigida, Peter Lorre [↩]