Adevarata Istorie a Crailor de Curtea Veche ~ Take Era Curatat

...Dar de ce or fi închis peste tot, să fie așa târziu? Și, privind cerul scânteietor de Noiemvrie: Da, e foarte târziu; vânătorul cu arme de aur, Orion, apune de frica Scorpiei ce se cațără pe pragul Răsăritului. Zorile sunt însă departe, e vreme să ne suim la mine să mai bem.

Ne-am despartit când se aprindeau felinarele, eu unul cam buimăcit de ce mai aflasem.

O dată cu ziua, târând după el un mopsuleț zgribulit într-un valtrap roșu, aparu Pirgu. Aflai că Pașadia, care se întorsese în ajun, umblase după noi din local în local toată noaptea și-l însărcinase pe dânsul să ne poftească, dacă ne dă de urmă, din partea lui, la prânz. Pantazi primise deja fără codire. Il întrebai pe Gore ce era cu însoțitorul lui care mârâia neincetat ba chiar și începuse să latre.

– E al lui Sacamano, mă lumină el, are Tinculina Gaiduri o cățelușă în dârdoră, tot "carlin", fată mare, și i-l duc. M-am făcut codoș de câini.

Nopțile ce petrecurăm de rândul acesta cu Pașadia fură astâmpărate, demne: Pirgu nu ne mai cinstea cu prezența lui decât rar, în treacăt, și atunci vorbea numai politică. - Liberalii, ne pisa el, își luau catrafusele; până la Anul nou cel mai târziu, adică peste trei săptămâni, conservatorii veneau la putere. Boierii. Take era curățat. Și-și da un aer grav, potrivit cu înalta slujbă în care zicea că are să fie pus de apropiatul viitor guvern.

Cu toate că-l știam lacom peste măsură, în stare să râme în scârnă după un gologan, am înțeles din capul locului că nu leafa era adevărata lui țintă, dar ce anume râvnea, n-aș fi bănuit si nici nu l-as fi-ntrebat. Mi-a spus el singur : incă demult plănuia să se însoare, pentru căpătuială, bineînțeles, fusese însă sictirit de câte ori încercase; chiar de se întâmplase uneori să-i placă fetei nu se învoiseră în ruptul capului părinții. Ostracismul acesta nu trebuia pus, cugeta el, decât pe seama faptului că n-avea "carieră", altmintreli ce-i lipsea ca să fericească o soție, frumos și tânăr, "manierat" și cult, cum se vedea a fi? Dar, în fața chezășiei unui ministru că scumpul său șef de cabinet este băiat serios și de viitor, un ministru gata să-l cunune, ar mai fi încăput vreo împotrivire? Odată numit, avea să meargă la sigur, și se vedea "barosan", "gagiu", cu cotoare, palat de casă în București, vie pe rod la Valea Mieilor, moșie nu mai știu unde, zestre nu glumă, bez un singur cumnat cu un singur plămân. Și cânta: "și-are mă, și-are mă"! Îl întrerupsei ca să-l întreb dacă se gândise și la cele două paraferne ce puteau veni în urmă: copiii și coarnele?

– Dumneata să fii sănătos, îmi răspunse el liniștit, a avut frageda și de una și de alta grijă dinainte. Paraferne de astea se trec cu vederea, nu vin la masă.

Mă înfundase. Îi cerui să-mi spuie cine avea să îi facă rost de numire?

– Pașa, îmi șopti el tainic, la ureche, deși eram singuri.

– Îl crezi că poate?!

– Oho! Nici nu-ți închipui ce fudulii are țapul ăla bătrân, să vrea numai să le mai puie o dată pe taler, atunci să vezi comedie.

– Dar de ce nu vrea? încercai eu să-l descos. Drept răspuns, Gorică fluieră scurt de două ori, bâțâind două degete lângă tâmplă. Apoi plecă, mai mult de-a-ndăratelea. Și-mi făcu de la ușă semnul lui Harpocratⁱ.

Într-una din serile dintre Crăciun și Anul nou, mă aflam pe calea Victoriei, unde domnea o însuflețire neobișnuită. Vânzătorii de ziare își desfăceau teancurile din fugă, zbierând cât îi ținea gura: "Demisia guvernului". În dreptul grădinii palatului, auzii că mă cheamă cineva dintr-o birjă cu coșul ridicat. Era Pirgu.

– Doctore, îmi zise, du-te numaidecât la Pașadia și spune-i să lase tot la o parte și să meargă negreșit, astă-seară chiar, cât mai iute, să vorbească în daravera mea, să strângă șurubul, dar negreșit.

1. Povestea aici e cam asa : M. T. Varro face in De lingua Latina (Principes dei Caelum et Terra) identificarea lui Serapis si Isis cu Saturn si Ops ai latinilor, si observa despre Harpocrat ca "lui i se pare ca-i face semn a tacea", ajungind astfel el zeul tacerii. Pe de-o parte Serapis e o creatie sincretica, pur alexandrina, a grecilor victoriosi in Egipt, care-au amestecat Osiris cu Hades, pe de cealalta gestul lui Horus copil ajuns Harpocrat e o realizare a hieroglifei egiptene ce-nseamna "copil" si n-are nici o treaba cu gestul greco-latin si prin extensie curent pentru tacere. Gresala-i cunoscuta inca din epoca (Augustin de Hippo etc). [↩]