Adevarata Istorie a Crailor de Curtea Veche ~ Mima si Tita

Cea mare mai ales. Mnemosyna dupa botez, desi toata lumea-i zicea Mima, era o fata care se grăbise să facă să se vorbească de dânsa. Avea numai cincisprezece ani când, la Galați, unde tată-său era pe-atunci în garnizoana, sucise în același timp capul a doi tineri, niște guguștiuci amândoi. Tot punându-le iubirea la încercare, unuia, copil de oameni avuți și singur la părinți, i-a cerut să fure de la mama lui niște giuvaiericale. Pe celălalt, casier la un toptangiu, l-a împins la cheltuieli peste puterile lui și dobitocul băgase mâna în tejghea. Lucrurile n-au întârziat să se dea pe față și băiatul de familie, de rușine si din mindrie prosteasca și-a zburat creierii, iar băiatul de prăvălie a înfundat un an pușcăria.

Această istorie avusese urmări triste numai pentru alții : pe linga cei doi bietul Maiorică își văzuse în sfârșit retezat slabul fir ce-l mai ținea în oștire; vinovata rămânea mândră de isprava ei și cu tot dreptul de a fi mulțumită, deoarece îi datora în cea mai mare parte căutarea ce avea la bărbați, intre care era de-atunci vestita dar de la cari însă nu știa să tragă foloase, izbutind numai a-și face de cap, nu si a se căpătui. Binevoitoarele încercări ale Masinchii de a o îndruma fuseseră zadarnice: Mima nu era de școala păstoriței care aruncă mărul și apoi fuge să se pituleze după sălcii, școala străveche si cam mucegaita a asa-zisei cochetării.

Pentru dânsa fermecul vălurilor ce cad, obositor de-ncet, plictisitor de-ncet, unul câte unul, toate afară de cel din urmă si-asa mai departe, lucrătura în foi de viță și restul tertipurilor stupizele de ațâțare și de ispitire, atât de răsuflate și totuși nedând niciodată greș erau numai mofturi și fasoane de curcă beată. Bătăioasă și pornită, i-era destul să vază un bărbat ca să necheze și să-i sară de gât. Când i se întâmpla să dea peste vreunul mai tare de îngeri care să nu fugă speriat, dacă era om întreg, n-avea de ce să se mai apropie de ea și a doua oară, ca-l rezolva, onest, pe loc.

Și Masinca găsea lesne mijlocul de a-mi destăinui în felul cel mai cuviincios cum, printr-o crudă batjocură a soartei, fata aceasta mare și bine făcută, chiar cam din topor, nu era femeie desăvârșită: un oarecare cusur de croială din născare înlătura la dânsa putința fericirii femeiesti sănătoase din impreunare. Capetelul acela mic si de nimic la femeie, care la barbat face si desface atitea dandarale si mina atitea masinatiuni osebite i-era Mimei acoperit de tot cu pielita si-asa, neputindu-se multumi ca femeie se multumea ca drac, cautindu-si mereu cui cit mai mare si cu osebire gros in care sa se-agate, iar de pe partea cealalta iubindu-se turceste cu oricine ii iesea in cale, ba chiar uneori dindu-se la amindoua intr-un timp.

Isi luase obicei inca din copilarie sa umble goala-pusca si prin casa ba uneori chiar si-afara. La tirguieli iesise nu o data despuiata, plecind de dimineata sa cumpere un ac si mai venind pe seara, in sareta, incarcata de nimicuri primite-n dar de la liota ce-o tavalise ziua-ntreaga, prin tufe si pe dupa colturi. Popa Lungescul, un mos batrin si mucalit cazuse lat de la dambla cind se trezi, venit cu botezul, cu Mima-n fata goala cum o facuse ma-sa. Să-i fi vorbit de rușine te-ar fi întrebat cu ce se mănâncă.

Ei, dar ce mai vorbă; așa cum era, cu toate cusururile, Mima avea hazul ei, era simpatică, ceea ce nu se putea zice și despre soră-sa mai mică, Tita, care desi mai frumoasa inca decit Mima, cu chipul inca mai placut, soldurile mai molatec rotunjite, talia mai strinsa inca si ochii mai adinci sub sprincene mai umbroase nu placea barbatii deloc. Ea lor le placea de moarte, a disperare si mormint, dar dinsii ei deloc.

Nu va a spune ca nu se dadeasi lor, dar numai cu mult greu, dupa rugaminti si imploratii, platita-ntotdeauna cit nu facea si-apoi facind cit mai putin si cit mai rau, batindu-si joc de bietul amorez, adesea jefuindu-l cu bauturi adormitoare in loc de-al implini dupa invoiala. Cu Rașelica Nachmansohn in schimb tocase vara trecută, într-o lună, patru mii de lei, bani șterpeliți de la un fante batrior din legatia rusa, pe care-l adormise la ea beat. Mărturisea ea singură, fara sfiala, spunea chiar amorezilor din gura cind le cerea bani grei pe farmecele-i ucigase ca n-are de gind a le da nimic in schimb, dar barbatul tot barbat, ce-asculta el ?

Era rea si zavistnica dar mereu elegant gatita, toti croitorii cei mai vestiti ai Lipscanilor si toti importatorii si modistii de la Paris ii furnizau ei intii, pe-alese. De-i intrebai toti ziceau ca i-au vindut pe bani, dar rea de plata si afurisita cum se gasea Tita ar fi fost lucru de mirare, mai ales ca niciodata n-o vazuse nimeni platind ceva, orice, oricit de mic, iar mai in urma dupa zgomotosul faliment al lui Pan Worzscki, cind i s-au deschis cartile de jude si s-au vazut o suta si mai bine de mii de lei datorii ale Titei, unele vechi si de cinci ani, niciunele platite niciodata cine-ar mai fi crezut ca dupa negot mergeau negustorii la Tita Arnoteanu ?

Desi iubitoare de femei mai mult Tita tot se mai descingea pentru barbati, dar nu oricare si nu tocmai dupa voia lor. Iși da poalele peste cap numai la întuneric; pe față, în lume, avea o purtare aproape aleasă, pe care, desigur, n-o învățase de la vistavoii ce le crescuseră. Niciodată n-ai fi văzut-o întinzându-se sau zbenguindu-se, ridicindu-si glezna pe umarul omului ori topaind si tavalindu-se de una singura, nici n-ai fi auzit-o vorbind porcării și înjurând ca cealaltă. Aveau totuși ceva la fel: glasul, a cărui frumusețe mă izbise. De un alt timbru al fiecăreia, deopotrivă însă fluid și limpede, cântând cuvintele, el evoca un lin murmur de ape îngânat cu șoapta vântului în frunzișuri și poate că fermecul lui nu a fost străin de mila cu care am ascultat acele triste lucruri. Odată mai mult aveam în carne și oase dovada de ce greu păcat se încarcă, în becisnicia lor, vechile neamuri căzute, nehotărându-se a se stârpi, cu dinadinsul, ele singure pe calea malthusiană. Câte umilințe și câtă durere nu și-ar putea astfel cruța.