A Conversation With Frank Zappa - V
DR: Vorbesti ideal, ca un perfectionist...
FZ: Ce alternative sunt ? Cu ce te vei multumi ? O fata bitiie din picior pe melodia ta ? Fluiera dupa tine ? Isi aminteste trei cuvinte ? Aia-i comunicare ? Pe urma ma intrebi daca sa-mi pese de ce se intimpla dupa ce discul ajunge in casele oamenilor. Oamenii au idei nastrusnice despre melodii si ce inseamna ele si ce inseamna muzica. Se apuca sa deverseze tot cacatul asta care-i atit de departe de realitate incit e revoltator de-a dreptul. Dar daca asta le face placere, cine-s eu sa-i impiedic ? Lasa-i sa se bucure. E acolo pentru edificarea lor. Dar comprehensiunea totala e in afara oricarei discutii.
DR: Vorbesti despre a trai viata pe cel mai serios palier posibil ?
FZ: Nu! Cum ai putea ? Ca sa fii cu adevarat serios pe orice tema ar trebui intii sa stii despre ce-i vorba, nu ? N-ai sa stii niciodata, asa ca las-o moarta.
DR: Nu aceeasi e atitudinea ta fata de muzica.
FZ: Aia-i alta poveste.
DR: De ce ?
FZ: Nu pot sa-ti vorbesc despre muzica pentru ca habar n-ai de muzica. Pot sa-ti vorbesc de politica sau sociologie sau tot restu' de chestii periferice da' nu pot sa-ti vorbesc despre muzica. Nu avem suficienta informatie in comun care sa-mi ingaduie sa-ti zic ceva ce-ai fi capabil sa intelegi. Si-n plus, oamenii care citesc OUI nu dau doi rahati pe muzica oricum. Ii preocupa stilul de viata. Probabil ca de-aia editorului i-o fost frica sa povesteasca cu cineva care-i captiv in anii saizeci, pentru ca astia preocupatii de stilul de viata trebuie sa fie intru totul la zi. Altfel, industria textila s-ar duce de ripa, topurile n-ar mai insemna nimic. Liceele au stricat destul de mult mentalitatea americanilor. O mare parte din tot ce vezi in jur e doar o extensie a dorintei adolescentine de-a fi cool. Celalalt tip de certificare.
DR: Noi avem liceul, dar in orice cultura exista ceva institutie a tranzitiei de la copilarie la (cel putin teoretic) maturitate.
FZ: Mergi in Europa si vezi cum e acolo. Toata chestia cu sindromul de-a fi cool nu-i nici pe departe comparabil cu ce se intimpla pe-aici. Sindromul de-a fi cool e intru totul american. In parte are de-a face cu modul in care afacerea educationala e condusa in Statele Unite. Nu-i bazata prea mult pe ce poti invata copilul, e bazata mai mult pe citi bani producatorii de diverse furnituri pot scoate de pe urma lui. Pe undeva pe drum majoritatea oamenilor dezvolta dorinta de-a fi cool, care-i doar o alta cale de-a-i face sa cumpere lucruri. Odata ce-ai decis ca trebuie sa fii cool devii victima potentiala a oricarui vinzator de produse care-s esentialmente fum impachetat. Ti se spune sa cumperi o chestie inutila ca vei fi cool. Indiferent cit de stupida e, se pare ca tre' s-o cumperi. Pet rocks. Chipsuri. Orice ar fi - cel mai nou, cel mai recent. Dat fiind ca sindromu' se dobindeste in scoala, si cum afacerea scolarizarii e destul de suspecta si indiscutabil in legatura cu guvernul, iti vine sa-ti pui intrebarea daca nu cumva dorinta de-a fi cool e o conspiratie guvernamentala menita a te face sa cumperi timpenii. Bineinteles, ideea asta n-are nici cap nici coada. Toate astea se vor rezolva cind revine Nixon. Nu m-ar mira daca poporul american il va realege Presedinte.
DR: Daca dorinta de-a fi cool e cu totul un sindrom american, cum se face c-a aparut ?
FZ: Presupui ca toate natiunile lumii sunt in pozitie de egalitate cu SU in ce proveste dezvoltarea culturala. SU sunt doar un inceput firav de civilizatie. Avem doua sute de ani de stupiditate in urma si nutrim impresia ca suntem egali cu toata lumea care se tine de stupiditati de mii de ani.
DR: Avem mai multi bani si mai multa putere decit oricine...
FZ: Sub unele aspecte. SU e una dintre putinele locuri in care oamenii isi pot permite sa fie chiar atit de hedonistici.
DR: Te simti vre-odata vinovat ca facind parte din toata chestia ?
FZ: Dar eu nu sunt o parte. Sunt pur si simplu un cetatean. Ma doare fiecare dolar pe care sunt silit sa-l platesc in impozite pentru a o sustine.
DR: Dar tot faci parte.
FZ: Ce vrei sa zici ? Doar pentru c-am trecut prin masina de tocat carne nu inseamna ca-s de-al ei de-acum.
