A Conversation With Frank Zappa - IV

DR: Cum ?
FZ: Tot cautam rezultate. Cind esti pustan, parintii au diverse recomandari, ce cred ei c-ar trebui sa faci cu viata ta, si te ghideaza cit de bine pot. Iti fac sugestii, si daca esti inteligent verifici rezultatele chestiilor pe care le sugereaza ei. Daca nu iese mare lucru e o idee sa-ncerci altceva. Tata dorea sa ma apuc de inginerie. Mama dorea sa nu dau de belea. Destul de normal. Cam asta-i povestea pentru toti copiii.

DR: Iti pasa ce cred azi ?
FZ: Tata e mort si nu cred ca mama gindeste. E o femeie simpatica si de treaba, dar cred ca si daca ar uri din tot sufletul ceea ce fac n-ar avea nici o importanta. Pentru ca n-o fac pentru ea.

DR: Asta nu-i chiar asa de simplu pentru unii oameni.
FZ: Nu-ti poti petrece restul vietii asteptind la poala parintilor sa zica "Ce baiat cuminte". Ce sa faca, sa-ti dea o prajiturica supliment ? Cu cit progresam in epoca robotilor... cine zice ca valorile lor sunt ceva spre care sa aspiri ? Chiar daca ai avea toate certificatele din lume, cu ce te ajuta ? Certificarea dintr-o sursa sau alta pare cel mai important lucru pentru oamenii din toata lumea. O bucata de hirtie care zice ca esti destept, parintii sa te bata pe umar ca esti cuminte sau ceva asigurari din grupul de prieteni te fac sa crezi ca ceea ce faci merita facut. Oamenii sed si-asteapta sa fie certificati.

DR: Ce le lipseste oamenilor de-i face sa aiba nevoie de certificarea aia ?
FZ: Sa privim chestia cu atentie. Modul meu de viata nu-i probabil nici de dorit nici util pentru cei mai multi oameni Cei mai multi oameni ar fi mai cistigati probabil sa-si obtina certificarea la care aspira si sa-si toace maruntel vietile cum o fac deja. Nu cred ca le-ar face placere sa traiasca altfel. Sunt milioane de oameni care au tot soiul de sentimente minunate privind un meci de fotbal la televizor si bind o sticla de bere. Ii face cu adevarat fericiti. Nu ma incalzeste cu nimic pe mine. Dar pentru ei e viata insasi. Atita timp cit se descurca cu berea si fotbalul au ceva acolo. Si-i probabil mai util pentru ei decit religia. Asa ca de ce sa le iei fericirea ? De ce sa le spui ce se intimpla de fapt ? Lasa-i sa fie fericiti.

DR: Dar tocmai asta ai facut in ultimii cincisprezece ani - le-ai spus oamenilor cit de rau merge.
FZ: Daca cineva doreste sa scrie muzica si versuri pentru muzica are dreptul sa isi exprime vederile pe un subiect anume. M-as simti prost sa exprim ceva in care nu cred. Scriu ceea ce imi place sa scriu. Cei carora le place sa asculte, asculta. Toti cei carora nu le place, se uita la fotbal si beau bere, fac jogging, se duc la discoteci si asa mai departe. N-am zis niciodata ca-s un tip pentru toate gusturile. Pina la urma, sunt doar un fenomen al anilor '60. Cind esti captiv in anii '60 cum sunt eu, e dificil sa faci fata viitorului. E ca si cum ai striga prin zidul capsulei timpului din capul cititorului.

DR: Te simti puternic dat fiind c-ai ajuns la atit de multi oameni de-a lungul unei perioade atit de indelungate ?
FZ: Nu cred c-am atins atit de multi oameni. Cacat, Barry Manilow atinge mai multi decit oricine, nu ? Crezi ca se simte puternic ? Se manifesta cum, in imbracaminte ? Doar pentru ca cineva aude ce zici, sau citeste ce-ai scris, nu inseamna ca l-ai atins. Cu reading comprehensionu' in halu' in care se gaseste-n Statele Unite putem fara probleme arunca teoria asta pe geam afara. Daca vrei sa judeci dupa obiceiurile de auditie ale oamenilor care cumpara inregistrari, prima chestie pe care-o fac e ca-i dau drumul dupa care vorbesc peste. Pentru cei mai multi, albumul e bucatica de hirtie colorata de-i serveste de coperta. Coperta ii indica cum sa interpreteze continutul auditiv. Inregistrarile se folosesc ca muzica de fond pentru a sustine stilul de viata ale cumparatorului. Daca-s in ascensiune sociala, s-ar putea sa asculte fusion sau Barry Manilow. Daca-s relaxati, poate asculta altceva. Inregistrarile sunt colectionate ca artefacte pentru a le sustine certificarea.

DR: Te intereseaza daca exista cineva care chiar asculta muzica ta si caruia ii pasa de ce ai de spus ?
FZ: Nu-mi poate pasa. E imposibil sa-ti pese. Cum sa-ti pese de ceva ce nu exista ? Nu exista pentru ca nu-i nimeni care ar putea auzi ce aud eu si care sa aiba vre-o idee de ce-a intrat si ce inseamna cu adevarat si ce zice cu adevarat. Statistic, sansele sunt mult prea mici. Nu-i nicicum posibil sa priceapa. Nu pentru ca-s atit de excentric ci pentru ca nu exista un mecanism prin care sa intelegi ce se intimpla cind cineva scrie o bucata de muzica si trece prin tot procesul inregistrarii, pina la momentul la care ajunge in casele oamenilor si-i redata de cine stie ce echipament. Atit de mult se pierde pe drum... Chiar si daca sezi si-o asculti cu microscopul, tot n-ai nici o sansa sa pricepi ce inseamna.

[continuare]