Veniti sa luati canoane - partea aIV-a

CANONUL 18
Cel ce se turbează asupra părţii bărbăteşti, s-a socotit 3 ani a se opri de împărtăşire, plângând şi ajunând, şi către seară uscătură mâncând, şi 200 de metanii făcând. Iar de iubeşte mai mult lenevirea, să plinească cei 15 ani.

Sexul oral, ca despre asta pare ca-i vorba, e la fel de groaznic precit preacurvia (deci nu iubirea simpla in singur exemplar, ci repetata) si copulatia cu propria sora. Este ca intr-adevar s-au schimbat lucrurile ? Astazi sexul oral e practic vorbind preludiu obligatoriu al oricarei copulatii, in sensu' ca nu stiu nici o gagica care sa si-o ia fara s-o suga intii (precum nu stiu prea multe care si-ar dori asa ceva, de altfel).

CANONUL 19
Copilul de se va strica de oarecine, nu vine la preoţie. Că deşi acela pentru nevârstnicie nu a păcătuit, dar vasul său s-a rupt, şi spre sfinţita slujbă netrebnic s-a făcut. Iar de a primit scurgerea pe coapse potrivit canonisindu-se, nu se va opri a se ridica la preoţie.

Foarte interesant capitol, pentru ca ne lamureste unde-i vasul popii (in expresii precum aia cu "my cup runneth full") : in cur. De unde scoate popa toate cele panglicarii ? Din cur. Unde tine el sfintele taine, de unde ies diversele binecuvintari ? Hapt din caecum si colon. Tre' tinuta minte chestia, cind vine cu boboteaza rugati-l sa va scuteasca peretii de igrasie, si sa traga o basina direct.

Lasind mizerabila tagma a clerului la o parte, din text ne survin si niste interesante indicatii despre prevalenta relativa a pedofiliei acum cincisprezece secole. Aparent, era destul de frecventa cit sa merite mentionata anume, si tot aparent se finaliza in general pe coapse.

CANONUL 20, 21, 23, 22
Pe uciderea cea de bună voie în 5 ani, iar cea fără de voie în 3 ani, o scoatem de la împărtăşire, dacă însă, după ajunarea cea până seara, ucigaşul cel cu mâna sa va întrebuinţa preaamărunţită uscată mâncare, şi se va sili a face în fiecare zi câte trei sute de metanii. Iar cu lenevire petrecând, plinească hotărârea Părinţilor.

Cele ce strică pe feţi (pruncii în pântece) cu meşteşugire, şi cele ce dau, şi cele ce iau buruieni, ca să piardă, şi negata fac să cadă pruncii, noi hotărâm acestea a se iconomisi până la cinci, sau şi până la trei cel mult.

Iar ceea ce asupra pruncului adoarme şi-l îneacă, după trei ani se învredniceşte Împărtăşirii. Depărtându-se în zile rânduite de mâncarea cărnurilor, şi de brânză, şi celelalte cu osteneală săvârşindu-le. Iar dacă din lenevire, sau din neînfrânarea născătorilor s-a întâmplat aceasta pruncului, se potriveşte cu uciderea cea de voie. Iar dacă din bântuirea vrăjmaşului, este lucru vrednic de iertare. Însă şi aceasta are trebuinţă de măsurate canonisiri. Că pentru alte greşeli s-a făcut părăsirea aceasta.

Ceea ce fără voie a pierdut pruncul, întru un an primeşte canonisirea.

Aparent intre a) a face sex cu propria-ti sora si b) a o duce gravida fiind la intrerupere de sarcina, e preferabil sa a). Sau cu alte cuvinte, daca tot ati contribuit la un chiuretaj, ori in ce calitate, puteti linistiti sa va futeti surorile, ca oricum nu mai conteaza. E o teorie.

Matematica este un mare mister pentru Ioan sarmanul, ca inegalitati precum 5 <= 3 inca nu s-au pomenit sub soare. Da' vorba ceea, nu ne-om pricepe toti la toate acuma, nu poti in acelasi timp sa stii si numara si aduna.

Eu n-am auzit inca de minunea aia in care mama sa-si striveasca copilul. Ideea pare cel putin suspecta, prima facie, imi pare ca de-aici lipseste ceva.

CANONUL 24
Murind copilul nebotezat, din nepurtarea de grijă a născătorilor săi, în trei ani născătorii se scot de la împărtăşire, mâncând uscat întru aceştia, şi îmblânzind pe Dumnezeu cu plecări de genunchi, cu plângere şi cu milostenie după putere, făcând şi în fiecare zi câte 40 de metanii.

Sau eventual ii dau o muie lu' marele Iamuie si se imbinzeste el si-asa.

CANONUL 25, 26
Vreo călugăriţă, ştiind pe altele că preacurvesc, sau că au stricat pruncii, şi nearătând proestoasei, asemenea are canonisirea cu ceea ce a făcut răul, după canonul 71 al marelui Vasilie.

Partile administrative sunt bineinteles cele mai amuzante. Deci, de ce raspunde calugarita de celelalte calugarite ? Asa o fi rinduit de Iamuie ? Da-n cazul asta, daca respectivul corp de calugarite raspund una de alta, inseamna ca se si mintuie in corpore ? Deci, daca-s o duzina de calugarite foarte serioase, se tin de treaba, si o a treisprezecea careia i se rupe fix in pizda, se mintuie toate 13, ca vorba ceea, ele is impreuna ? Hm ? Evident, nu. Evident, ratiunea din spatele regulii asteia nu are de-a face cu nici un fel de considerente ideale, ci sunt pur si simplu necesitati administrative : nu carecumva sa se alieze pustimea in contra statu-quo-ului. Amuzant, zic.

CANONUL 26
Pe cele ce-şi leapădă pruncii lor, pe la intrările Bisericilor, ca pe nişte ucigaşe le pedepseşte legea, măcar deşi oarecare luându-i pe ei, le-ar purta de grijă.

Idem aceleasi considerente administrative. Teoretic singura ratiune de-a fi a Bisericii este sa-si cheltuie averile pentru ajutorarea nevoiasilor. Ca atare, abandonarea pruncilor in jurul bisericilor este de departe o atitudine rationala, si-ar trebui incurajata : asta e (intre altele) rolul lor : sa primeasca toti copiii care n-au unde merge.

Totusi, dragostea de arginti fiind mai aproape decit dogmele (ca pina la urma asta-i si avantajul de-a te numara printre sarlatani, iara nu printre oile cele proaste care pun botu'), se da o lege speciala prin care sarlatanii se apara ei pe ei, si numai pe ei, de orice neplacere le-ar putea fi cauzata prin lucrarea normala a sarcinilor ce le revin. Deci cum adica, sa vada crestinii ca popa-i hapsin si nu hraneste flaminzii ? Vai! Dar popa chiar este hapsin, si minte cind recomanda caritatea. Adica, e buna pentru fraieri, da' n-o fi fiind acuma si el fraier ca si ei ?! It defeats the entire purpose of the whole thing! Sa se dea o lege, zic. Si-n expunerea de motive sa scriem ceva lacrimeli precum "Faptul ca i-o pus in pericol pe pruncii ceia iresponsabilele lor de mame care nu-i pot hrani e la fel de grav ca si daca-i omora de-a dreptu'. Iara faptul ca noi ii chiar omorim de-a dreptu', ca sa ne putem stringe banii-n gramezi sa nu se mentioneze nicaieri."

Precum se vede, biserica si-a stiut dintodeauna rolul de talpa a Iadului. Ca oile n-au habar de de-astea... pai pina la urma aia-i problema lor, nu-i asa ?

Acest articol este al patrulea dintr-o serie. Pe primul il gasiti aici.