Trolul perfect

Mi-a luat o vreme sa ma prind, dar in cele din urma iata ca-mi pica fisaⁱ : Cristian Ilovan, cunoscut mai probabil cititorului sub pseudonimul Lotus este trolul perfect.

Trolul perfect nu are idei, nu are opinii si nu sustine nimic anume, ci e o simpla masina de produs text, dar text in sensul pur si dur - complet eliberat de semnificatie, simpla potriveala de litere-n cuvinte si cuvinte-n fraza, o manifestare lingvistica a entropiei.

Trolul foloseste intotdeauna slabiciuni in sistemul cognitiv al cititorului pentru a-i cauza acestuia diverse. Productiile textuale ale trolului sunt in fapt un soi de virus : ele in de ele se gasesc la fel de inerte precum sarea. Odata insa intrat in contact cu un organism care contine exact sparturile, exact defectele, exact receptorii pentru care virusul e codat isi poate da masura propriei "importante", sa-i spunem astfel, sau mai propriu vorbind poate crea efecte. Care efecte nu-s insa niciodata si in nici un fel ale trolului insusi, ci intotdeauna si fara exceptii ale victimei. Trolul nu face altceva decit sa releve-n vizibil defecte pe care fiecine le duce-n el si de preferinta in tacere (si-n acest sens se poate observa cu indreptatire ca trolul e foarte important pentru sanatatea textuala a oricarei structuri sociale, cum ar fi de exemplu Internetul, sau subinterneturile de-l compun, iar demersuri precum cautarea trolilor devin inteligibile ca acte rationale).

Evident atunci ca un trol va fi cu atit mai competent cu cit foloseste slabiciuni mai dureroase, mai adinci si mai universale. Mai dureroase, pentru ca efectul e maximal, mai adinci pentru ca protectiile-s mai rare si mai slabe, si mai universale pentru ca victimele vor fi mai multe. Lotus e trolul perfect in primul si primul rind pentru ca foloseste slabiciunea cea mai dureroasa, cea mai adinca si cea mai universala dintre toate : tendinta creierului uman de-a umple golurile, de-a crea relatii acolo unde ele nu exista, de-a presupune cauzalitate-n simpla coincidenta si-asa mai departe. Problema-i amplu documentata-n toate teoriile asupra cognitiei, nu reluam aici.

Astfel, el urmeaza absolut aleator, minat in deriva pe-o mare textuala din feeling in feeling, din impresie-n impresie, cam tot asa cum maimuta sare din copac in copac in cautarea a nimic anume, ci pur si simplu ca efect si rezultat al abilitatii locomotorii deja date. Exact la fel Lotus produce text, fara sens si fara directie, ca simplu rezultat al abilitatii de-a atinge o tastatura conectata la retea. El nu are o pozitie, care sa decurga din ceva anume, el nu are o parere care sa se bazeze pe ceva anume : el are pur si simplu pozitii aleatorii si pareri intimplatoare, pe care cititorul naiv le presupune nejustificat ca incadrindu-se intr-un sistem rational. Nu este cazul, nici de sistem nici de ratiune, Lotus e la fel de organizat pe cit este si miscarea browniana, pe care-o si urmeaza.

Acest purism absolut ar fi deja perfect respectabil, dat fiind ca respecta intru totul regulile expuse-n limba romana cu ocazia articolului despre cauze si scopuri, un standard la care dupa stiinta mea persoanele concrete cel mult aspira, si de care persoanele concrete cel mult se apropie. Ar fi respectabil daca ar fi o fapta, a unui agent rational, al unei fiinte umane. Lotus nu este insa in perfectiunea lui o fiinta umana, ci un simplu (dar foarte pur) avatar al prostiei. Ca atare nu avem ce respecta acolo : el personal nu are nici un fel de merit, e guzganul care-a adus ciuma-n Londra, e fluturele care-a provocat Katrina, e un simplu vehicul. E o teava.

Asa cum ne-am astepta in baza teoriei, trolul perfect e anistoric : nu percepe in nici un fel devenirea, foloseste functiile istorice (precum de exemplu "rigoarea" sau "coerenta", simboluri definite pentru uzul agentilor rationali in baza unor date din trecut) ca simple variabile aleatorii pe care le are mereu la dispozitie, mereu populate cu orice se intimpla sa fie, la nimereala. Nepotrivirea intre valorile lui si valorile altora nu-l agita, este un dat necesar si asteptat, la fel de explicabil ca orice alta nepotrivire : o simpla neintelegere-n cazurile observatorilor mai naivi, pura rea intentie in cazurile observatorilor atenti si suficient de sofisticati cit sa nu se-mbete singuri. Pura rea intentie a observatorului, fireste : trolul nu-i fiinta si ca atare nu i se poate defini o intentie.

Incoerenta valorilor lui in timp nu-l inchieteaza pentru ca n-are stari ulterioare-n care sa poata compara starea anterioara cu starea curenta : el n-are decit o singura stare, si dac-ati vazut Solaris probabil ca-ncepeti deja sa vedeti paralelismul : Lotus e Hari. Femeia recreata de planeta e fragmentara-n identitatea-i proprie, neavind amintirile sale, ci amintirile amintirilor sale-n amintirea altuia. Lotus n-are nici macar atit, nu-i o amintire, e un delir. Lotus este delirul interpretativ al cititorului lui.

Privind retrospectiv, cam ca intr-o nuvela de-a lui Kafka, pot observa ca probabil am suspectat toate astea de destula vreme. Spre deosebire de-o nuvela de-a lui Kafka, pot pune degetul pe exact momentul in care-am realizat ca nu interactionam cu o realitate, ci cu o fictiune : s-a petrecut in discutiile la articolul lui Cosmin Maricari despre - culmea - plot holes, deus ex machina si pusti de-ale lui Cehov. Se vede destul de clar la lucru acolo lipsa unei pozitii concrete, sau a unei evolutii mediate printr-un demers rational.

In incheiere, sa stabilim meritele si responsabilitatile. Minunea nu-i nici intr-un caz nici meritul, nici responsabilitatea profesorului mediocru de istorie care intimplator manifesta momentan traznaia asta-n lume. El e pur si simplu un prost ca oricare altul, fundamental anonim si absolut anodin.

Eu cred ca responsabilitatea (cit si meritul) este cu totul a demonului limbii romane.

1. Si zdranganitul ei se auzi pe intreg cuprinsul patriei, cum zicea un text inspirat din Academia Catavencu la adresa lui Decebal Traian Remes, pe cind revista ceea inca mai era capabila de ziceri inspirate acum vreo 7 anisori. [↩]