Tristetea cu florariile

Acum vreo doi ani, mutindu-ma, am cumparat niste flori in ghiveci. Care dupa citeva luni (2-3 acolo) au pierit. Ceea ce m-a deprimat intr-o oarecare masura, cum poate ca v-ati si astepta (iara daca nu, sunteti hateri si invidiosi etc).

Primavara urmatoare facindu-se curatenie, doua miini dibace au scos uscaciunile din ghivece, pe care eu nu le mai atinsesem, si mi-au lamurit problema cit si cauza ei : nenorocitele de plante ocupind deasupra solului citeva galoane bune de volum, chiar complet uscate, aveau totalitatea radacinilor prinse intr-un cilindru cu diametrul ca de-un tol si adincimea de inca unul, marginile fiindu-i delimitate de ceva tesatura deasa de fibra sintetica. In interiorul acestui cilindru, pe care l-am disecat de curiozitate, se gasea ceva sol indopat cu bilute de fosfoazotat inca vizibile precum si radacinile nenorocitei plante. Taiate.

Sa facem o mica pauza pentru a intelege fiziologia regnului vegetal in ce priveste partea subterana. Precum puteti observa si din ilustratia alaturata (precum si din examinarea oricarei radacini sanatoase a oricarei plante, de la mesteacan la porumb si de la fraga la brad), radacina se imparte in mare in cinci zone distincte.

Prima, si cea mai importanta in sensul utilizatii, contine perisori capabili sa absoarba apa si diversi nutrienti din sol. Aceasta zona este practic echivalenta intestinului la mamifere, care si el este acoperit exact la fel, cu mici papile, falduri si pliuri care au rostul de-a maximiza expunerea vaselor sanguine la mediu, pentru a inlesni schimburile marind suprafata pe care ele se pot desfasura.

A doua, si cea mai importanta in sensul dezvoltarii este zona de crestere. Asa cum ii spune si numele, radacina creste acolo. Celulele ce compun zona de crestere de azi se diferentiaza incet-incet (ceea ce inseamna ca se maturizeaza) acoperind roluri specifice. Extrema zonei de crestere e constituita de meristem, o colectie de celule absolut deloc diferentiate, care pot deci sa ajunga si petala si mugure si frunza si scoarta si orice altceva.

In fine, capatul radacinii e constituit dintr-un scut, foarte rezistent, care permite plantelor (alaturi de presiunea generata la nevoie de meristem) sa sparga cimentul. Asa maninca iedera zidurile, de exemplu.

Ei bine, taind radacinile unei plante imediat deasupra zonei ei de crestere obtinem un fel de zombie vegetal, o planta incapabila sa-si dezvolte radacini, si incapabila sa supravietuiasca pe termen lung, dar inca oarecum capabila sa se hraneasca prin perisorii ramasi, mai ales daca hrana se afla intr-o abundenta nenaturala. Mai devreme sau mai tirziu insa efectele nocive ale supraconcentratiei de fosfoazotat, infectiile diverse care o pot invada dinspre radacini, incapacitatea de a-si adapta structura subterana la necesitatile de mediu si tot restul de probleme si nenorociri care vin din inlocuirea intestinului dat de natura cu un fir intravenos isi vor spune cuvintul, planta murind (in chinuri).

Chestie care convine de altfel de minune gunoaielor de-au nenorocit-o, zisii "florari", care orice sunt dar florari nu. Aceste jeguri subumane gindesc ca foarte bine ca moare nenorocita, doara vine fraierul si mai cumpara una. Eventual vine tot la cite doua luni odata si cumpara. Ceea ce in domeniul productiei de gadgeturi se numeste planned obsolescence si e pur si simplu o frauda ca oricare alta in domeniul fiintelor vii (ceea ce plantele chiar si sunt) e o mizerie indescriptibila.

Cam asta-i atitudinea celor ce se ocupa cu productia de material vegetal (ca ar fi impropriu sa spunem ca se ocupa ei cu cresterea plantelor) pe toata linia : jegul zis Monsanto a creat niste specii hibride de griu incapabile sa se reproduca din saminta, asa incit fermierii sa se vada siliti in fiecare an sa cumpere seminte de la Monsanto.

Asta-i si motivul pentru care eu nu cumpar niciodata nimic dintr-o florarie cu exceptia cazului in care vinzatoarea e capabila si dispusa sa-mi demonstreze ca plantele sunt inradacinate natural, si nu taiate si puse-n solvent industrial. Chestie care se intimpla destul de rar, dar care ne si deschide usa spre modurile concrete in care ne putem asigura ca vom trai si miine intr-o lume daca nu neaparat mai buna, atunci cel putin respirabila : nu sponsorizati activitatile imorale ale gunoaielor subumane, indiferent ca isi zic florari sau oricum altcumva.