Trilematoscop

Stiti fara indoiala ce-i un stetoscop, si probabil din acelasi motiv ca si mine : cind eram copii stetoscopul era acel accesoriu vestimentar care transforma un halat alb intr-un doctor.

Dupa aceasta bine scrisa introducere complet lipsita de legatura cu orice altceva, putem trece cu inima impacata la tema. Diana scrie. Spicuim din cuvinte :

Și totuși, într-un fel n-am blog. Pentru că nu mi-am propus să-l fac, pentru că nu i-am stabilit în consecință țeluri de atins. De aceea blogul meu încă nu există, în locul lui e doar o acumulare de gânduri care se cer dintr-un motiv sau altul scrise, o acumulare inegală, reflectând un parcurs al meu în online și în exersarea încă incidentală a scrisului ca mod de conversație. Pentru că arta conversației în scris necesită și ea practică multă și se învață, iar blogul e o cale ideală: numărul de potențiali interlocutori e limitat doar de abilitatea celui care îi caută. Eu abia am început să caut, abia învăț cum să-i găsesc cu adevărat. Eu nu sunt bloggeriță, sunt doar o persoană care scrie, iar blogul meu e doar o parte din reflectarea mea online.

Spre asemanare cu Diana, nici eu n-am blog pentru ca sa bani, alea-alea. Se nimereste ca-s unul dintre tipii binecuvintati cu blestemul lui Midas, sau (pentru cititorii mai recenti pe planeta) al lui Scrooge, unchiul lui Donald. Ca atare am nevoie de bani cum aveti dumneavoastra nevoie de praf prin camera, ca joaca practic cam acelasi rol.

Spre deosebire de Diana, eu n-am blog nici pentru ca mi se aglomereaza ideile. Ca nu mi se aglomereaza, eu sunt un spirit foarte oral (nu-n sensul Freudian al termenului, ci in sensul antropologic, pe coordonatele diferentei intre culturi orale si culturi scrise), si ca atare vars din mine cu mare viteza in fata unui auditoriu fascinat ad-hoc cam tot ce se aduna. Practic sub acest aspect eu am avut blog dintotdeauna, citit de taximetristii, curvele, interlopii, academicii si artistii Clujului dintotdeauna. Eu si Lulu, sa zicem asa. Doar ca nu era scris, da-n rest idem.

Subscriu si subliniez ideea ca arta conversatiei in scris se invata, si in spiritul sublinierii, citeva idei simple :

• Faptul ca esti citit nu e o indicatie ca stii scrie, poate fi o indicatie ca ai adunat oameni care nu stiu citi.
• Faptul ca nu esti citit e o indicatie ca nu stii scrie, indiferent cit de improbabila va pare aceasta notiune. Un om care scrie fara a fi citit nu e cu nimic mai alfabetizat decit un om care nu stie, pur si simplu, sa scrie, pentru ca nu cunoaste literele.
• Citirea nu este o operatie mai simpla decit scrierea, precum nu este nici o operatie de alta natura. Ambele sunt de fapt acelasi lucru. Din aceasta cauza, adesea problemele celor ce si-ar dori sa scrie dar nu stiu se rezolva citind, si respectiv problemele celor ce si-ar dori sa citeasca dar nu stiu se rezolva scriind.

Si-n fine, sa va marturisesc de ce am eu blog. Eu am blog ca sa chinui oameni. Si anume, pe dumneavoastra.

Pentru ca asa imi place mie.