The Watcher in the Woods

Filmulⁱ e un horror produs de Walt Disney. Pai cum sa nu-l vezi ?

Blonda (platinata rau de tot, ce-i drept, si cu o coafura de tot risu') are aspectul general al unei elfe avant la lettre si abilitatea fascinanta de-a isi modifica virsta sub ochiul camerei, pur si simplu trece de la aproape douazeci la putin peste zece doar cascind din ochii ei albastri. Altfel ie buna cu spume, absolut regreti ca nu se inventasera inca tentapulele pe vremea ceea (si, in treacat fie spus, daca scriam eu scenariul nu era ea fiica cuplului, ci bona cuplului, da' ce stiu eu).

Ca amanunt amuzant, ИƎЯA⋊ nu-i evident KAREN scris invers pe-un geam aburit, pentru intelectele primitive dinainte de marea revolutie a microcalculatoarelor ucigase. Pentru oricine are indoieli cum ca antecesorii nostri erau semnificativ, vizibil si demonstrabil mai prosti, chestia asta ar trebui sa fie un instructiv exemplu.

Filmul nu-i cine stie ce, cam la nivelul unui RPG mediu din punct de vedere al "povestii. Exista o scena amuzanta in care fata de aproape saptespce ani numa' ca nu se roaga sa fie folosita de "ce-o fi acolo, afara", in timp ce ma-sa se isterizeaza ca nu, nu va permite sa fie tinara folosita de "ce-o fi acolo, afara". Trololo. In rest, ma rog, slabutel. Tipa astea toate atit de acut ca te ia cu tinnitus de la o vreme. Nu este singe, nu moare nimeni, efectele speciale sunt infernal de proaste (aia cu masina cazind de pe pod in special, te doare mintea, la un moment dat se vede furtunu' din care uda ploaia geamurile masinii, chestii de-astea). Bette Davis face un rol mare (va dati seama, rebela, luptareata antistudiourilor, jucind pentru Disney ?) intr-un film neglijabil. Patasti.

Poate ca merita vazut, daca sunteti dintre domnii care gusta blonde. Sau dintre ciudatii pe care-i amuza anii saptezeci, MST3K style. Altminteri, se poate si fara.

1. The Watcher in the Woods, 1980, de John Hough, cu Bette Davis, Lynn-Holly Johnson [↩]