Studii aprofundate

Facem in felul urmator : eu va dau citatele, voi recunoasteti personajul. Sau rideti. Nu se poate amindoua - cine cunoaste personajul (ca sa-l poata recunoaste) n-are cum si cu ce sa rida. Ca-i prea trist.

Îmi place mai mult să bat străzile în blugi, tricou cu “de puta madre” şi adidaşi, adunând material pentru un text decât să stau în oglindă să mă întreb dacă verdele măr merge cu galbenul crom. Pur şi simplu E MAI PALPITANT. În plus, oamenii de pe stradă tind să fie mai sinceri cu tine dacă nu ieşi în evidenţă prin nimic, decât dacă eşti o frumuseţe rară, în haine sofisticate.

M-am ridicat, m-am aşezat pe alte scaune. A aşteptat să se ridice femeia de lângă mine şi i-a ocupat locul fixându-mă bălos şi vomitiv în continuare.

M-am ridicat iar. Orice bărbat normal ar fi înţeles: ok, pizda asta nu se fute, hai să-mi fixez libidinoşeniile pe alta, dar genul goodman nimic. Eu mă tot strecuram printre coloane, ăsta venea după mine ca un robot teleghidat. A trecut un Anghel Saligny, l-am lăsat să plece. A trecut şi o Republică. Am sperat să genul goodman a priceput în morţii proastei de mă-sa că e unwanted şi s-a dus în morţii proastei de mă-sa. A mai trecut un Saligny, am luat următorul metrou spre Republica. Când am coborât la Titan, am observat că genul goodman se ţinea după mine. Chit că eram la doi paşi de ieşire, am cotit-o subit şi am pornit în direcţia opusă. Când am ajuns aproape de aparate, m-am uitat în spate. Goodmanul, lipsit de orice subtilitate, venea teleghidat.

Frate, cât de lipsiţi de orice formă de decenţă şi de coloană vertebrală puteţi să fiţi, să urmăriţi ca vitele proaste nişte pizde care vă arată explicit că nu-s interesate.

[...]

Şi aşa am scăpat de hărţuială / pisălogeală / futere la cap / urmărire până acasă sau ce morţii mă-sii voia genul goodman să-mi facă. PENTRU CĂ, VITELE DRACU’ PROASTE, NU AJUNGE SĂ VREŢI VOI, MAI TREBUIE SĂ VREA ŞI FEMEILE, PIŞA-V-AŞ MORMINTELE MAMELOR VOASTRE DE CRETINII PIZDII!

Imposibile concluzii : Femeile vor, mormintele dor, vitele lor, turnati niste clor scl etc.

~ * ~

bun, deci dacă un om mi se adresează grobian, am tot dreptul să-i răspund la fel. 2. nu înţeleg de ce m-aţi adăugat ca friend dacă nu vă satisfac exigenţele. eu nu caut prietenia oamenilor pe care nu-i înghit, şi mi se par cel puţin penibili cei care o fac. 3. grobianismul de pe blogul meu se adresează, idem, grobienilor. 4. aprecierile dvs. despre calitatea mea de jurnalist sunt nule. încă o dată, sănătate!

De câte ori se discută despre artă, vine câte un retard bătut grav în cap să-mi explice cum e să faci din căcat bici şi să trosnească gratis.

Băi, labagiilor, fute-v-aş mamele moarte cu o rangă-n gâţi: eu nu mă duc la un atelier de sculărie să-mi dau cu părerea pentru că nu mă pricep şi nu vreau să mă fac de râs. Poate ar trebui să luaţi exemplu.

O posibila concluzie : aprecierile jurnalistelor neapreciate despre cei ce nu apreciaza arta sunt bule. Astaaa, hule. Vreau sa zic fule. Sule ? Du-le!

~ * ~

Dar jur să îmi cumpăr zece cartele de cosmote şi să-l votez de pe toate zece, să îmi fac banner cu “Votez Piersic junior, un mare dansator” şi să conving pe cine pot să-l voteze. Cum să nu susţină un troll înnăscut pe un alt troll înnăscut?

Pentru [ceva dubiosenie de revista care n-are nici o vina], am făcut un reportaj cu homeleşi, care a presupus să stăm cu ei mai multe zile (eu şi Poqe fotograful). Şi unul dintre homeleşi mi-a făcut la un moment dat un compliment: “Eşti altfel decât alte reporteriţe. Ălea mă luau de sus, tu mă înţelegi.

Cam asta mă interesează. Şi valorează cam de o mie de ori mai mult decât un “eşti frumoasă” rostit libidinos cu gândul la un futai iepuresc şi fără emoţie.

In coluzie : Cum sa nu sustina un homeless adevarat pe un alt homeless adevarat ?

~ * ~

Cioroianu e o pizdă. Nu, nu e femeie. Dar e pizdă. În cadrul acestui articol, definim termenul “pizdă” prin “persoană care judecă chestiuni logice şi economice pe baza unor argumente sentimentale irelevante”.

Îmi amintesc de o altă pizdă, tot de sex masculin, care îmi povestea cum a avut un job în Turcia, în vecinătatea unui bordel şi cu câtă scârbă se uita la fete. “Dar de ce? Tu cu ce eşti mai bun?” Pauză. “Eu eram şofer, nu făceam…” Bun, deci tu transportai oameni de colo până colo pe bani. Nu conta cine era, îl serveai. Aia oferea servicii sexuale pe acelaşi principiu. Care e diferenţa dintre voi doi? La ea în bordel, plăteşti tu, când urcă la tine-n taxi, plăteşte ea. Reiau: CARE E DIFERENŢA? Răspuns: Nici una. Doar că taximetria este legală.

Concluzia este ca depinde, in baza unor argumente paralogice si pseudoeconomice relevante.

~ * ~

Sunt momente în care sclipirea de diamant a minţii câte unui om mă fascinează.

(Nu, nu săriţi să-l apăraţi că scrie genial, asta era de fapt parodia mea, care e genială pentru că io-s divină. Dar să lăsăm axiomele şi să ne întoarcem la sujet. Punctele de suspensie).

In... concluzie... suje...t

~ * ~

Veneam cu Ariciul pe Calea Victoriei, dinspre Palat, şi oftam:
-Mai ţii minte cum ne plimbam noi pe aici acum doi ani?
-Daaa…
-Şi mai ţii minte că era zăpadă ca şi acum?
-Daaa…
-Şi mai ţii minte cum adia un vânticel printre crengile desfrunzite ale copacilor seculari?
-Daaa…
-Şi mai ţii minte că aici ţi-am zis bancul ăla genial cu scatofilii care fac amor?
-O, daaa!

- nu te impacienta. oricum, am facut o indigestie pe fond nervos si mi-am petrecut aceste zile mai mult in locul unde si regele merge pe jos
- nasol. vrei sa-ti aduc hirtie igienica?

Ocluzie n-avem.

~ * ~

nu imi vorbi de supa ca imi vine rau si nu am facut sex de multe luni, altfel ma suspectam de o sarcina atat mi-e de greata.

Pe locul trei e “iubitule, de ce nu vrei să mă fuţi”, iar eu îl suspectez pe tipul care stătea azi, jos la Romană, în staţia de metrou, şi citea Click pentru femei. M-am uitat pe furiş pe prima pagină – da, era ultimul număr. Numai un bărbat care citeşte Click pentru femei poate gugăli “Iubitule, de ce nu mă fuţi?” Unul care citeşte Dilema Veche ar întreba “Iubitule, de ce nu execuţi un act de penetrare sexuală cu mine?”

Aici ar incapea o aluzie.

~ * ~

[idiot] mi-a dat o leapşă fuaaarte tare. Cică, dacă ai avea formaţie şi ţi-ai scoate album, cum ar arăta? Paşii sunt următorii (şi vi-i dau prin copy/paste, că mi-e lene să traduc aşa ceva): - Go to Wikipedia. Hit “random” [...]

Am o problemă. Una mare, care îmi blochează randamentul profesional, emoţional şi sexual.

Problema ar putea fi o grava stare de confuzie. Eventual chiar si mentala, daca ar fifi ziolo gicposi bila sace va.

~ * ~

Am fost editorialistă pe rocultura cam o lună şi jumătate. Am propus o categorie de sine stătătoare, pe un domeniu care îi lipsea vizibil acestui site: “infuzia de artă”, şi am analizat un număr de filme şi spectacole – cum am făcut-o, ştiţi şi voi, cei care le-aţi citit. Am oferit nu doar o temă nouă (respectiv un subiect artistic inedit) în fiecare săptămână, dar – ceea ce e important – mi-am predat mereu articolul la timp. Chiar dacă eu nu aveam foarte mult timp. Şi ies de pe mess, să pot traduce în linişte. Când reintru, ce offline găsesc?

Andrei Ruse (15.07.2008 00:22:07): ti-am suspendat contul pe rocultura (asta pentru a-ti pastra textele in arhiva). succes in toate celelalte proiecte, nu trebuie neaparat sa ne intelegi decizia. editorialul tau a fost sters, dar cum ti-am spus, textele tale raman in arhiva. pentru a nu provoca si alte discutii inutile te voi pune pe ignore list, pentru ca sunt sigur ca nu te vei abtine sa-mi spui cat de geniala esti.

Cum stăteam eu s-o aştept, deodată aud în stânga mea: bip-bip-bip. O fi coborât un extraterestru (vorba bancului: “Noi nu copulăm, noi împungem cu antena şi facem bip-bip-bip”)??? Ei bine, nu. Era un compostor de cartelă de metrou (sau cum se numeşte chestia aia verde în care îţi bagi cartela şi zice “Liber”) – căruia i se căşunase aşa, din nimic, să bipăie şi să afişeze din toţi muşchii lui metalici: “REFUZAT”. Fără să-l fi atins nimeni, fără motiv, fără explicaţie. Omul de la pază: “Ce-ai, bă, iar faci pă nebunu’?” Jbang, un pumn. Linişte.
Am început să râd de mă stricam. Văzându-mă, omul a simţit oarecum nevoia să se justifice:
-Aşa e astea vechi, îşi mai ies din balamale… da’ se potoleşte repede!

Crincena deziluzie. Da' crincena, nu asa.

~ * ~

Eu nu voi ajunge niciodată o vedetă, orice aş face. Never ever! De ce? Pt. că o vedetă, prin definiţia sa de vedetă, trebuie, nenicule, să ştie dreq să dea autografe!

Dară eu? Eu, epigoanca?

Comentacul care nu are nimic relevant de spus despre topic sau despre ce se trolase până la el, sau care nu vrea decât să-şi lase linkul pe câte undeva, ca pe un ou de cuc, va da comentarii de genul: băăă, ce chestie. [link la căcat insignifiant care nu interesează pe nimeni].

Este adevarat.

~ * ~

După maratonul de trolling al ultimelor zile, am observat o chestie interesantă:

-inculţii sunt ăia care te acuză de incultură
-nefutuţii sunt ăia care te acuză de nefutere
-inadaptaţii fără viaţă socială sunt ăia care îţi explică de ce viaţa ta nu e bună şi cum ar trebui să trăieşti
-oamenii care nu au defecte grave nu au o problemă cu ale tale.

Am o ură instinctivă faţă de sarmale, drob de miel şi alte mâncăruri tradiţionale care folosesc de simulant şi de înlocuitor al comuniunii reale dintre oameni. PLM, vaaai, am sărbătorit Paştele în familie, am mâncat cozonac împreună. În secret, vărul cel prost îl desconsideră pe ăla intelectual, că “n-are şcoala vieţii”, ăla intelectual îl desconsideră pe ăla prost “că n-a făcut nimic în viaţă”, mătuşa are resentimente faţă de amândoi, că nu-i bagă în seamă văicărelile, dar na! s-a reunit familia! să petrecem dară, să băgăm în noi, să ne provocăm toxiinfecţii alimentare cu mâna noastră!

Învăţaţi să trăiţi cu adevărat. Să comunicaţi sincer cu oamenii. “Bă, du-te-n pizda mă-tii că eşti un gherţoi naşpet. Şi ştii în forul tău interior că te consider un gherţoi naşpet, de-aia mă şi urăşti.” “Stimată doamnă babă, lumea are infinit mai multe probleme decât văicărelile tale de hodoroagă care suferă de sine. Nu ne mai trageţi pe dreapta”. Şi, mai presus de toate “Băgaţi-vă drobul adânc în cur”.

In loc de infuzie, sa incercam un ceai!

~ * ~

Ştiu că mă enervez greu, dar când mă enervez, frec podele cu împricinatul şi-l trec prin maşina de tocat carne. Au asistat la atâtea cazuri precedente, ba chiar au aprobat zgomotos muile crâncene pe care le-am aplicat altora pentru intruziune. Apoi, îi apucă cele cinci minute de demenţă şi merg cu tupeul până îşi fut definitiv norocul.

Fraţilor, e ca la AIDS. “Mie n-are cum să mi se întâmple”. Ba are cum, dacă nu respecţi regulile de prevenire. Fuţi neprotejat, împarţi seringa cu dubioşi, iei AIDS. Idem, îmi încalci termenii şi condiţiile – care chiar nu-s aberante, în fond, vă puteţi desfăşura cum vreţi voi pe aici, cât timp nu vă uitaţi lungul nasului – îţi demolez figura şi te umilesc public, Garantat, mă-ta plânge prima.

Eşti frumoasă? Ştii să te pui bine în evidenţă? Nasol! Toţi se vor folosi de asta să te trateze ca pe o gâscă proastă. Se ştie, femeile frumoase sunt ţinta hărţuielilor sexuale la locul de muncă, a bârfelor dezagreabile din partea invidioşilor şi a telefoanelor cu reproşuri la ora trei noaptea de la toţi labagiii care au iluzia că le-ai datora ceva.

Solutia-i o viata-n secluzie.

~ * ~

Chestia amuzanta cu articolul asta e ca nu l-am scris eu - e alcatuit din petice obtinute prin nemiloasa vivisectie de pe trupul textual al unui anonim de gen incert. Si totusi, aceleasi constructii, paragrafe si fraze care fac un articol chiar bun in mina mea nu platesc o ceapa degerata in mina autorului lor original. Asta-i sensul expresiei aleia cu "the mix is the message", si asta-i marele blestem al postmodernismului. Sau poate ca asa era si mai inainte de Thompson.