Striptease, tune-l sa-l trazneasca

In pregatirea citorva ore agreabile petrecute la tribunal (de fapt la Curtea de Apel, da' vom discuta mintenas si pe tema ceea) m-am dus ca omu' sa-mi cumpar niste ziare, sa nu stau de talimb privind la pereti sau fix inainte, precum o suta sau asa de concetateni chiar au facut, in prezenta mea, astazi, iara alte sute, mii si milioane idem fac, doar ca nu-n prezenta mea, da-n rest fara probleme in toate locurile si-n toate zilele.

Cu aceasta ocazie am purtat urmatorul dialog :

- Capital, Dilema, Observatorul cultural si... Romania literara.
- Daca le aveti ?
- Nu ...
- Adica daca le am...
- Da domnisoara, ca eu unul nu le am sigur, voi sa le cumpar.
- Capital avem cu carte.
- Si fara carte aveti ?
- Stati sa ma uit...

Credit : Laurie&Cicero.

(Imaginea reprezinta cu mai mica acuratete aspectul fizic dar sugereaza cu mare acuratete gestica si mimica domnisoarei care se ocupa cu vindut ziare si reviste, precum si tigari si gume de mestecat persoanelor interesate in dimineata respectiva).

- Doar cu carte.
- Mbine, lasa. Dilema.
- Dilema am cu CD!
- Si fara CD ?
- Aaa... nu.
- Tune-i de apucati ca nu mai poti cumpara ziare in tara asta.
- Si Observatorul cultural nu tinem. Dar am Romania Libera.
- Mbine, si Romania Literara ?
- Nici aia nu tinem.
- Pai atunci da-mi 22, ca-l vad acolo.
- Patru lei patruzeci, platiti cash sau cu cardul ?
- ...

Si-asa din lista originala (Capital, Dilema, Observatorul cultural si Romania literara) m-am ales cu... pai cu... Romania libera si 22. Nu stiu daca ma intelegeti voi foarte clar, da' am plecat cu gindul sa cumpar patru chestii si-am sfirsit in mina cu alte doua, din care ce-i drept una incepe cu aceleasi initiale ca si una dintre chestiile pe care intentionam eu sa le cumpar.

Inca o data, pentru a mia oara, de ce romanul cistiga pe merit o suta-doua de euro pe luna si neamtul cistiga tot pe merit mai spre doua mii de euro pe luna ? De asta. DE ASTA! Pentru ca daca ma duc la neamt sa cumpar obiecte dintr-o lista oarecare de obiecte produse de om, indiferent ca-s coclendere de 12, faruri de mamaruta ori ziare ies din magazin cu fix ala de l-am cerut. Coclender de 12 nu de 16, nu de 18, nu de 12 si jumatate, faruri de mamaruta nu de tanc nici de submarin si asa mai departe. Pentru ca nu exista "nu tinem" in magazinul de ziare, ziare. Pentru ca nu exista "asta e singura pereche pe care o avem" decit daca vorbim de papucii Albei ca Zapada, facuti la comanda si batuti cu smaralgde. Si nu vorbim de asa ceva, ca io nu-s nici Alba ca Zapada nici nu port papuci batuti cu smaralgde.

Ei, si stiti ce-am gasit in ziar ? Hai sa va arat :

Cuvintul englezesc este striptease. Nu streap, nu tis, tise, nu alte minuni (steaptis, am vazut si-asa). Vine de la verbul englezesc to strip, care inseamna a dezveli, a dezgoli, a descoperi, si de la substantivul englezesc tease (care are si forma verbala omografa) insemnind, in acest context, flirt, cochetarie. Deci, flirt prin despuiere, e clar ce inseamna si ce doreste el de la viata, bun ? Se poate eventual scrie fonetic in romaneste striptis, daca insistati neaparat sa fiti unguri (sau ma rog, francezi), da' nu se prea practica intre oameni fini, care adica au vazut muieri in nudu' gol dansind pe-o scena la viata lor.

Intr-o interesanta culme a ironiei, in acelasi ziar apare un dosar despre cum fu devalizat distribuitorul de presa ramas de pe vremea comunistilor - nu-i altceva decit o banalitate, da-n halul in care ne aflam banalitatile sunt foarte importante, prin raritatea lor. Si mai apare o discutie destul de buna a Alinei Mungiu-Pippidi asupra talentului romanesc (chestia aia care ne impiedica de la a distribui corect ziare, intre altele).

Am mereu sentimentul asta neplacut ca orice-am gasit, orice-am ales, am ales totusi dintr-o troaca. Cum v-ati simti dumneavoastra intr-un restaurant in care toata mincarea s-ar servi, impachetata etans in plastic, in niste imense boluri cu rahat ? Bagati mina, sau daca va pricepeti aveti clesti special adusi de-acasa, extrageti orezul, mazarea, pieptul de pui, sardinele, stridiile ori ce mai mincati dumneavoastra, le scoateti din plasticul protector si le bagati in gura, muscati din ele, le mestecati... intr-un apasator miros de materie fecala-n plina descompunere.

V-ar veni sa mincati acolo ? Vi se pare ca ce conteaza, oricum mincarea era in plastic si deci n-a ajuns cacatul la ea ? Cred ca mai degraba v-ati voma matele.

Discutam ieri cu un cetatean american care se hotarise sa se mute in Romania, acum niste ani. S-a dat jos din tren, n-a gasit nici un loc unde sa manince. Pur si simplu, ore in sir, nimic. Totul inchis si temeinic ferecat. Asa ca s-a hotarit ca el nu doreste sa traiasca in tara timpitilor astora, s-a suit in urmatorul tren si acum traieste in Estonia. Unde aparent a gasit ce sa manince, si, mult mai important, a gasit oameni cu capul scos afara din propriul cur. Da' nu exceptii, ma intelegeti dumneavoastra ? O tara-n care banalitatile sunt banalitati, nu exceptii.

Mnoa, inca o data, de ce romanul cistiga pe merit, intr-o luna de munca, o suta-doua de euro ? Si nu ma luati cu "e vina lui X, Y sau Z", ca ratati problema.