Sheitan

Nu tin minte cind am vazut ultima oara un film frantuzesc bun, dar sunt destul de convins ca se intimpla inainte sa va nasteti.

Nu mi-e clar nici macar daca Sheitan e de-a dreptul un film bun. E un "film de groaza" bun, fara indoiala, atita timp cit admitem ca exista categoria si afara de cazul in care va numarati printre barbatii de virsta a doua care vor sa vada copile nubile comportindu-se ca niste proaste si tipind de "groaza" (ceea ce nu constituie un horror, ci un fel de soft porn, pasiv-agresivilor ce sunteti voi).

Spatiul reprezentarilor propuse este credibil, nu in virtutea unei abilitati particulare a actorilor, care in mare sunt cam nuli (si par produsi in ceva laborator, special ca sa apara cu o singura figura-n cincizeci de secunde de reclama la masiniaurtelefoanetc), ci pentru ca banalitatea e simultan credibila (prin realitatea ei) si accesibila (prin abundenta ei la un moment dat). Ca atare, pune orice prosti sa faca "ce fac ei de obicei", si atita timp cit filmul tau e despre viata prostilor vor sevi mai bine decit cei mai buni actori. Un cine"secret" care pentru mine este "al lui" Hitchcock.

Exceptia la judecata de mai sus o constituie Vincent Cassel, de care poate ca ati mai auzit (rusneacul din Birthday Girl ?), eu il stiu din ghidul pentru adulter. Cassel joaca rol dublu, al unui barbat cam ticnit si-al nevestei lui. Care-i gravida. Joaca un rol dificil, cu masca fixa (din spatele careia totusi reuseste sa transmita si sa reprezinte, cu fine miscari de colt de ochi si colt de buza, mai mult decit, sa alegem la intimplare, Sergiu Nicolaescu, sau, sa alegem tot la intimplare, Jerry Seinfeld). E convingator si magnetic, si-aveti sanse bune sa-l visati noaptea dupa ce vedeti filmul. Monica Belucci are o aparitie de-o clipa, cu dinti falsi si fara sini, din care cauza nici nu se recunoaste.

Cadrele sunt indoielnice spre proaste, filmul marcind practic si finalul carierei unui anonim care s-ar putea numi chiar Lamarque. Inteleg ca s-a mutat in publicitate si planuieste sa-si deschida un bistro ceva in citiva ani. Mult mai bine asa, pentru toata lumea. Decorurile in schimb sunt excelente, nu mi-e clar daca tre' sa-o laudam pe Marie-Helene Sulmoni ori pe Thierry Lautout. Am ca o suspiciune ca pe ambii. Mai sapam. (Alexis Kinebanyan kicks ass btw).

Regia de Kim Chapiron, care n-a mai facut altceva (Dog Pound n-am vazut inca), scenariul scris de regizor in colaborare cu... tatal sau. Kiki Picasso pe numele lui. Care nici el n-a mai facut altceva. Ma rog, in afara de L'info est-elle comestible?. Lol.

Ca piesa de amatori ce se gaseste, filmul are bune sanse sa va irite in primele cinci minute, declansindu-va toate alarmele ca "nu-i vizionabil". Aveti putintica rabdare, dupa vre-un sfert de ceas asa va acomodati cu stingaciile si filmul incepe sa curga. Pentru amatorii de senzatii tari : scena in care dracu-si ascute cutitu' e cel putin memorabila.