Satele Potemkin
Sa incepem preluind introducerea unui articol (Troica vizitează “satele Potemkin”) accesibil prin foarte convenabilul portal presseurop.eu, care traduce in zece limbi un numar de articole din diverse publicatii europene (este ca-i o idee buna ?) :
Aţi auzit vreodată de expresia "sat Potemkin"? La sfârşitul secolului al XVIII-lea, elitele din Rusia se străduiau să arate lumii să erau mult mai puternice decât erau cu adevărat. În acest context, ţarul de la Sankt Petersburg a decis efectuarea unei vizite a demnitarilor străini de-a lungul fluviului Nipru, pentru a le arăta cât de mulţumiţi erau ţăranii din Ucraina care fusese ocupată de curând în legătură cu noua conducere rusă.
Ştiind că occidentalii nu se vor aştepta la o manipulare – demnitarii erau britanici, francezi şi prusaci – mareşalul Potemkin a construit sate mobile de-a lungul râului, exact prin zonele pe unde urmau să treacă ambarcaţiunile cu demnitari străini. Iar străinii au văzut ţărani care strigau şi erau plini de veselie, făcându-le cu mâna de pe maluri şi elogiind-o pe Ecaterina cea Mare. După ce demnitarii au trecut de primul sat, Potemkin a mutat oamenii mai departe, în timp ce ambarcaţiunile staţionau pe durata nopţii.
Străinii au revenit în ţările lor fiind surprinşi de puterea de influenţă şi de inteligenţa ruşilor, dat fiind că ucrainenii erau atât de încântaţi de noua putere. Dar cheia spre înţelegerea acestei manipulări şi a succesului “satului Potemkin” este faptul că străinii au vrut să creadă acest lucru, pentru că aveau nevoie de un succes în Rusia. În fond, totul se petrecea în 1787. America devenise o republică şi Franţa imperială se clătina. Vechile sisteme se prăbuşeau şi apărea o nouă ordine. Demnitarii au văzut lumea pe care voiau să o vadă, nu cea care era de fapt.
Dupa care s-o luam in alta directie decit autorul, ca pe noi nu ne intereseaza speculatii rau fundamentate si gresit explicate despre sisteme mult prea complexe ca sa se poata suspecta c-ar fi fost intelese de-un jurnalist.
Deci, fie un grup, care nefiind perfect omogen e impartit de interese disjuncte si uneori contrare. Prin natura lucrurilor unele interese vor fi minore, in sensul ca sunt impartasite de un numar mic de indivizi, si altele vor fi majore, in sensul ca vor fi impartasite de un numar mare de indivizi.
Politica este bineinteles arta si stiinta impacarii acestor interese disjuncte si uneori contrare cu realitatea nuda. Pentru a comite o metafora, politica se ocupa cu imbracarea realitatii, e un fel de croitorie. Mai de duzina sau mai de lux, da' tot croitorie : are niste material (cam prost) si niste ata (cam putina) cu care tre' sa faca din realitate supermodel. Care realitate e intotdeauna nuda, da' e rareori gratioasa, si cel mai adesea diz~.
Indiferent de atari considerente, politicianul tre' sa croiasca, si pentru a croi tre' sa masoare. Si pentru a masura tre' sa-i puna mina direct pe piele. Chiar daca nici un politician, bun sau slab, n-ar arata niciodata modelul nud publicului, totusi fiecare politician, bun sau slab, tot tre' s-o masoare, sa puna mina pe ea. S-o vada goala. Asta si deosebeste cetateanul, omul, vita de politician : cei dintii n-o vad niciodata-n pielea goala, fara machiaj, cu ochii umflati si pielea ingrosata pe mamzel realitatea. A, ca ei cred adesea si afirma uneori ca ar fi vazut-o. Sigur ca da. Doar ca nu.
Totusi... si politicienii sunt oameni. Asta inseamna ca uneori nu-si dau seama daca realitatea e chiar nuda sau a pastrat un chilotel, o sosetuta, un body transparent, una-alta. Chestii care de altfel conteaza. Si-aici intervine un interesant echilibru : pe de-o parte, cei care sustin interesele cele mai comune, interesele cele mai raspindite, cele mai usor de sustinut au de-a face cel mai adesea cu o realitate tinerica si frumusica, modelul studenta. Defectele ei sunt sinii prea mici, chiar daca-s intotdeauna fermi, sau uneori prea mari. Altfel tenul luminos de adolescenta si zimbetul fotogenic compenseaza multe.
Pe de cealalta parte insa, cei care sustin interesele cele mai marginale, cele mai rare, cele mai dificil de sustinut au de departe o capacitate mai buna de-a recunoaste hainele. In general pentru ca arata prea bine fata de bubele si cosurile cu care tre' sa fie acoperita coana realitate, curva batrina si bolnava cu care au ei indeobste de-a face. Greu pacalesti un sef de partid care-i de douazeci de ani in opozitie, infinit mai greu decit pacalesti un sambelan regal. (Cazul Maniu-Carol-Lupascu e un bun exemplu in acest sens apropo.)
Si-acum, nenorocirea : in timp ce primul soi de politician e oricind pasibil de-a se lasa molatec in bratele lenei celei mai abjecte, neglijind orice sinistru pentru ca "totul e in regula", ultimul e pasibil de-a sari hiperexcitat in bratele dementei celei mai bizare, inventind absuditatile cele mai comice, pentru ca, nu-i asa, "se prabuseste cerul".
Fundamental vorbind, alegatorul pur si simplu nu are cum alege.
Afara, bineinteles, de cazul in care alege dupa aspectul realitatii imbracate. Ceea ce el de altfel si face. Cu rezultate, bineinteles, dintre cele mai dezastruoase. Afara, bineinteles, de cazurile cind nu sunt dezastruoase.
Asa ca ramin cu curiozitatea : voi cum alegeti un politician ? Si nu-mi pune-ti rogu-va placa aia cu "onestitatea". Onestitatea e chiar ultima virtute pe care vrea s-o vada cineva ilustrata de un politician nu bun, da' minim competent.
Wednesday, 26 October 2011
Pai nu alegem niciun politician. Il alegem pe MS Regele Mircea Popescu I, al micronatiunii Polimedia, cu capitala virtuala in portul de bitcoini Trilema.
Meh. Politica in general e o porcarie.
Din perspectiva mea, cel mult te poti minti ca respectivul candidat va respecta programa politica a partidului cu care tu te indentifici(socialist, liberal si etc) si la alegeri vei vota speranta aia falsa de programa politica, si nu candidatul in sine ca persoana, ci ca unealta de expresie a populismului crestin spre exemplu.
Asta cu ma identific cu lider e din seria ma indentific cu tata, cu dumnezeu, care o dam in pisihologie.
Wednesday, 26 October 2011
Deci practic tu te-ai simti mai bine servit de niste automate decit de niste oameni, in Parlament ?
Wednesday, 26 October 2011
ps : ce fail e site-ul, precum UE in sine, cu idea de multiculturalism si multilimbi, de parca vorbeste vreun utilizator de mediu obisnuit 10 limbi.
Wednesday, 26 October 2011
N-am inteles, de ce ar trebui sa vorbeasca utilizatorul zece limbi ?
Wednesday, 26 October 2011
Candidatii de obicei fluctueaza cam mult, un an presedintele de partid zice o chestie, la anul alta chestie, noul presedinte schimba iar traiectoria si mai grav e ca se tot succed guvernari de stanga si de dreapta, fiecare cu programe diferite, in 4 ani nu fac nimic si dupaia isi arunca vina unul pe altul.
Asta si de obicei candidatul promite pensii, ajutoare, schimbarea economiei, chestii care nu au de vazut in sine cu partidul, ei ar trebui sa promita scutiri de taxe ca liberali sau protejarea comertului in socialism, gen.
Cea mai hilara situatie din europa, oarecum geografic, sunt vecinii nostri moldoveni care au un presedinte liberal, cu parlamentari liberali, cu primarul capitalei liberali dar cu 60-70% comunisti in parlament. Bine, aia sunt coordonati de Rusia si se folosesc fix de ce am zis mai sus sa arunce cu foc unul intraltii.
ps : deci da, cred ca sunt ceva conservator.
Wednesday, 26 October 2011
Statul in sine oricum e o idee gresita, da, ar fi mai bine automate.
Nu automate. Ci un stat care serveste fix legea, cu un sistem economic prestabilit.
Cameri de dezbateri si toate cele ar trebui o chestie la gramada, fara partide, unde opinia fiecaruia e o ideologie. Scoate la vot ideile, avem majoritate, se aproba sau nu bun, asta-i tot.
Wednesday, 26 October 2011
Bun, dar uite o chestie : te duci la doctor. Te astepti ca doctorul sa iti aplice strict manualul, sau te astepti sa-si foloseasca inteligenta si experienta ca sa-ti aplice ce crede el de cuviinta ? Te duci la un arhitect, sa-ti deseneze viitoarea casa. Bine, nu tu, da' in general vorbind, unu' care are bani de casa. Te astepti sa apese enter pe AutoCAD si atit, sau te astepti sa contribuie ? Pentru ce-l platesti ? Pina la urma ratiunea de-a fi a politicianului ar fi ca stie el mai bine decit tine, cel putin la un nivel minim, tactic. Nu ?
Wednesday, 26 October 2011
Deah, problema e ca Doctorul A se apuca el sa-mi reteze Reteta A pentru Boala X, la care conducerea spitalului se trezeste ca imi schimba Doctorul A cu Doctorul B, care-mi reteteaza Reteta B, ca s-a gandit el mai bine ca asa e.
Cam asa e si cu politica :
-castiga alegerile Guvern Liberal, cu tinta de a imbunatati comertul extern, si reforme la granite
-dupa 4 ani de dezbateri, proiecte, cautat investitori si inceput munca, Guvernul Liberal pierde alegerile
-castiga alegerile Guverul Socialist, care-si baga ceva in banii aruncati la granite si sisteaza proiectul, pentru ca s-a trezit ca ei vor sosea din Dunare pana la Bucuresti, pentru comert local cu peste.
-Guvernul Liberal iar castiga alegerile si tot asa.
Eu sunt de acord cu ce spui tu. Meh, faza naspa e ca a avansat prea mult demografica si toate cele. Idea originala din Atena cu fiecare om, o putere-parere in stat era mai buna. Ma rog, elita barbateasca care nu era sclav si etc.
Ar mai trebui ceva reforme in politica asta, niste teste de intrare, gen vorbit limba nativa corect, geografie si istorie locala, chestii. Oligarhie -> tehnocratie, gen. Ne castigam locul nu pe contacte.
Wednesday, 26 October 2011
Una dintre perspectivele cele mai concrete este ca statul va ajunge o retea de bloguri, pe care oricine doreste pune proiecte, dupa care lumea voteaza pe ele (alocindu-le bitcoini, sa zicem). Care-s finantate se fac, care nu-s finantate nu se fac, asta e tot.
Intrebarea e daca asta e o idee buna (sau mai corect formulat, daca un astfel de stat ar cistiga razboiul cu un stat egal da' guvernat pe metoda curenta).
Wednesday, 26 October 2011
Pai ar fi singurul mod de democratie directa, dat fiind ca unii nu-s satisfacuti cu reprezentativa.
Ca aia cu referendum la fiecare chestie ar fi o porcarie.
E buna si actuala, trebuie doar fraudate alegerile, cum au facut germanii timp de 20 de ani in care a castigat numai stanga, si au rezolvat toate problemele si de comert, si germania de est, si toate cele. La cat au adunat la buget, acum isi permit si guvern de dreapta, si cheltuieli pe grecia, gen. Si cumparat curent de la francezi, ca herp derp centralele polueaza.
Wednesday, 26 October 2011
*fraudat ipotetic