Sa va spun de cind am fost io in Andorra

Asa cum probabil ca nu stiti da' intuiti, io am fost in Andorra, care Andorra garantat stiti ca-i "o tara", fara nu intuiti cam ce fel de tara. Da' nu-i bai, ca va explic. Andorra ii un fel de rezervatie naturala socio-istorica a Uniunii Europene.

De exemplu in Statele Unite exista un judet de-i zice Lancaster prin statul de-i zice Pennsylvania unde s-a organizat o rezervatie naturala socio-istorica a Statelor Unite, unde-i tin pe niste unii fara curent electric, fara masini, fara nimic, fac aia placinte toata ziua de disperati. Si-i mai si boteaza Jessup, Zeddicus, Zedekiah, Obediah si pula mea, aberatii de-astea. La prima vedere poate ca nu-i asa mare chestie sa te cheme Zeddicus sau Obediah, macar nu esti ca proasta aia de-o cheama Moon Unit. Da' adaugati la problema faptu' ca in general numele de familie e Stoltzfus si incepeti sa va prindeti cum sta treaba. Obediah Stoltzfus. Sau daca nu, Lengacher. Zeddicus Lengacher. Al treilea.

Ei, si merge lumea acolo la ei sa-i viziteze si sa rida si cu curu', de fapt exista din loc in loc pe strada toalete speciale numa' cu chiuveta, fara buda. Alea-s cabinele de ris, mi-o explicat cineva, intrii acolo, rizi bine, te speli pe ochi de lacrimi, iesi afara. Ca ei acolo n-or auzit de faza ca "rizi de te caci pe tine", ei au Royale with Cheeze, nu de-astea.

Mnoa, si tot asa ii Andorra rezervatie naturala socio-istorica, doar ca pe partea asta a baltii. Ii tine acolo pe niste unii intr-o vale si asta-i tot, potential turistic, sa te duci sa rizi de fraieri. Cam ca si planu' lui Ceausescu, in mare, doar ca acolo-i mai in mic daca ma-ntelegeti cum zic, nu-s decit fo' suta de mii de suflete cu totii. Iara presedintele nu-i un pantofar din Scornicesti, ci precum urmeaza : Joan Nicolas Enric Paul Stéphane Vives Sarközy de Nagy-Bocsa-Sicíli. Pe bune acuma, nu glumesc. Seful Andorrei este pe jumatate episcopul de Urgell si pe cealalta jumatate presedintele republicii franceze. Cusuti dimpreuna la sold sau ceva, n-am prea inteles chestia.

Bun. Si cum mergeam eu pe-acolo incercind sa nu ma chiar cac pe mine de ris de-adevaratelea, ajung la completa disperare ca nu ma mai puteam tine, frate. Nici de ris nici de cacare, da' mai ales de cacare, sa fiu sincer. Asa ca m-am dus la un restaurant in aer liber de linga piata centrala din orasul principal, si norocu' meu ca doi chelneri tocmai serveau un bol imens de supa unei familii de cre'ca unguri, dupa cum de dificil vorbeau limbi straine. Asa ca m-am suit pe masa, mi-am dat jos nadragii politicos si m-am cacat in supiera.

Femeia o inceput sa plinga, si de la ea si copiii, mai ales fata cea mai mica, sa fi avut vreo sase anisori ? Foarte draguta in tot cazul, asa ca i-am suierat printre dinti ca "cine nu maninca supa nu primeste felu' doi" in turca, da' privind-o foarte expresiv pe sub sprincene asa ca banuiesc c-o inteles, c-o inceput sa infulece cu maxima abnegatie direct din supiera, supa fierbinte. Fara sa-mi sufle macar in cur sau ceva.

Toate astea in timp ce domnul sot ii soptea doamnei nevasta-sa (inca plinginda) foarte impaciuitor ca "az arisztokraták, mit tudsz tenni" sau asa ceva. Daca avem vre-un mincator de carne de sub sa in zona rog respectuos sa-mi traduca si mie, sa stiu daca m-o fi injurat Atiloa ori ba.

Si cam atita.