Sa carabanim un crab

Cu ocazia acestui articol avem doua introduceri, putindu-se astfel vorbi de un articol bicefal intromisiv.

Introducerea 1. Oricit de improbabil v-ar putea parea, o buna contributie in succesele oricarui bucatar iscusit si-o aduc si eventualii mincai care-i asteapta gestul specific (toti bucatarii au un gest specific dupa care mincaii pot recunoaste ca mincarea-i gata) cu sufletul la gura si-o baltuta de bale in farfurie. Pentru ca daca gatesti pentru niste palate educate de sclave desnude, capabile sa discearna fine subtilitati organoleptice iti vine sa te risti, si sa te arunci, si sa incerci nemaivazutul. Iar incercind ai sanse chiar sa-ti iasa, nemai-iesitul. Daca in schimb gatesti pentru niste taranci dospite, incapabile sa recunoasca mincarea dincolo de binomul arsa-nearsa nu ai nici un motiv rational sa te chinui, ai grija cit sa n-o arzi si da-le-n ma-sa. Sau chiar in masa, de preferinta cu capul.

Introducerea 2. Racul este un soi de insecta cu un numar de proprietati interesante, spre exemplu aia ca se deplaseaza-n lateral, spre alt exemplu aia ca daca-l enervezi da bulbuci si clampane din clestisori amenintator, si-n fine spre ultim exemplu aia ca-i bun la gust. Din pacate romanii nu prea cunosc carnea de crab, si ca atare singurul mod eficient de-a o procura e prin comenzi speciale, da' lasind astea la o parte si admitind c-ati facut cumva rost de niste carne de crab, va puteti apuca s-o si gatiti.

Si-acum, articolul!

Introducerea 3. Ce v-am fentat haha. Caperele sunt niste muguri care se pastreaza-n saramura si se adauga la diverse mincaruri (in general pui si fructe de mare) pentru gustul lor specific. Gustul lor cel specific e comups din doua paliere, pe de-o parte unul acrisor si cumva iute si pe de cealalta unul mai profund si usor amarui. In marea majoritate a cazurilor bucatarii suficient de lumiti cit sa stie macar ce-s alea capere le vor arunca in sos ca ultima chestie, sa nu le prinda focul deloc.

Aceasta abordare este corecta daca nu va pricepeti la gatit. Daca insa va pricepeti la gatit, puteti folosi niste unt pentru a coace caperele fix atit cit sa le taiati partea acrisoara, dar sa le ramina restul. Fereastra e undeva in jur de jumatate de minut si respectiv vreo douazeci de grade sau cam pe-acolo, deci departe de imposibil. Pe de alta parte, majoritatea bucatarnicilor nu-s capabili nici macar de bechamel.

Si-acum, articolul, pe bune.

Intr-o oala se pune apa la fiert in timp ce intr-o tigaie se usuca unt*. Separat si intre timp se prepara in mojarul de marmura de Carara (daca voi inca mai credeti ca io glumesc...) un amestec expoziv format din piper verde si patrunjel, la care se adauga ghimber ras foarte fin. Cam o kila de ghimber la juma' de kila de piper si un sfert de patrunjel, sau daca nu proportional cum va iese la socoteala. Amestecul se adauga untului deshidratat.

Odata ce apa fierbe se adauga un set de gnocchi cu cartofi facuti in casa daca are cine vi-i face, cumparati de la magazin altminteri. In paralel se aleg niste capere din borcanasul lor, ca sa zicem vreo doua-trei duzini. Se adauga-n unt, alaturi de carnea de crab taiata felii subtirele (suficient de subtirele cit sa se potriveasca cu nevoile caperelor), unde se lasa sa se coaca, expert, fix atit cit trebuie. Faceti experiente pina invatati ce e aia. Desertati continutul tigaii intr-o strecuratoare metalica curata, recuperati uleiul pe care-l instalati la loc in tigaie, faceti roux (da' vorba vine, foarte foarte fin, cam la nuanta unei romance nebronzate), dati-i lapte (mai bine decit vin, abia ce-am scos acridul din capere, totusi) si in sos adaugati gnocchi si continutul strecuratorii. Amestecati juma' de minut pina isi atinge consistenta si gata sunteti.

Felicitari, ati reusit prima dumneavoastra gateala triplu balansata (iuteala mirodeniilor cu cartofii din paste, amareala specifica a caperelor cu dulceata specifica crabului, calmul laptelui cu asprimea fainii - un festival de gusturi, arome si texturi ce sa mai).

Pofta buna.

---------
* Untul contine, de la natura, apa. Uscarea este procedeul eliminarii apei, pretentios numit deshidratare.