Rondel pentru pedala si orchestra

Miţa : Asta e adevărată. E scrisă de mine. Asta aşa că ţi se pare banal numele Maria.
MP : Ei, de ce... Vorba lu' Molotov, "la Leningrad ce-ati cautat ?" Apropo de mutilari sau ce se mai intreba ala pe-acolo.

Miţa : Nnoah, păi sărman de el, nu el decidea atunci pe unde să se plimbe şi pe unde nu.
MP : Da.

Miţa : Tot nu m-am edificat, ţi-o plăcut, au ba ?
MP : Nu m-o impresionat.

Miţa : Inţeleg.
MP : E unul dintre milioanele de texte care se cer scrise de fiecare pina sa ajunga sa scrie ceva calumea.

Miţa : Cum adică se cer? Se scrie sau nu, în funcţie de ce simţi, nu de exerciţiu.
MP : Cred ca asta-i o scuza penibila. A se revedea Enescu. 99% transpiratie inseamna exact asta : un milion de texte scrise. Proaste toate.

Miţa : Păi depinde şi ce simte ăl de scrie şi ăl de citeşte. Dar ceea ce spui tu acuma e ca şi cum ai declara că tot ce există pe lumea asta numa 1% e cu adevărat bun, restul de 99% sunt prostii, ceea ce nu-i tocmai astfel.
MP : E zau. Mergi pina la supermarket si vezi. Cauta-ti partener pe-un sait de dating. Vezi ofertele de inchiriat case in ziar. Alege ce vrei tu, 99% e cacat. Este si o lege in acest sens.

Miţa : Dar nu poţi, de exemplu, să cataloghezi drept rahat ceea ce li se întâmplă cu adevărat unora. Eu parcă tot mai mult aş fi impresionată de intamplări reale decat de fictiune.
MP : Vorbim de obiect sau de simbol ? Sigur ca intimplarea in sine e a lor si-i priveste. Povestea intimplarii conteaza exclusiv daca-i bine spusa. Exclusiv daca-i bine spusa. Intimplarea nu conteaza in sine deloc, decit in masura in care decide povestitorul.

Miţa : Păi uite vezi? Nu cred că trebuie umflată o poveste numai de dragul de a vedea dacă suntem în stare sau nu să facem asta
MP : Pai atunci fa-te contabil.

Miţa : :))
MP : Da nu-i logic ? Referent de specialitate, alea.

Miţa : Imi aduci aminte de mama. Mama avea o vorbă : pune mâna şi invaţă. Invaţă, învaţă altfel ai să ajungi la ferma de vaci. Am învăţat ca un câine. Nopţi şi zile şi zile şi nopţi.
MP : Si-ai ajuns la pui ?

Miţa : Exact!
MP : Progres!

Miţa : N-a trăit săraca să o vadă şi pe asta.
MP : Macar nu esti ingrijitoare pe-acolo.

Miţa : Oricum nu mai lucrez acolo, am plecat mai departe.
MP : Ei. Oricum, munca cu literele e munca grea. Cine-si inchipuie ca iti vine asa... "inspiratia", dai de doua ori din cur pardon, cap adica vreau sa zic incheietura si gata, e o capodopera e din aceeasi clasa de retarzi cu aia ce-si inchipuie ca santurile se sapa plimbindu-te pe tarina. Un milion de texte. Minim.

Miţa : Ah, nu! E departe de mine gândul ăsta. Başca nu visez să ajung fro scriitoreasă, şi nici pe sandra brown să o impresionez în vreun fel.
MP : Haha prost model, da' altminteri, de ce sa n-ajungi ?

Miţa : Contează dacă la mine textele sunt chiar lungi?
MP : Nu. Ca daca scrii scurte vei scrie scurte, si daca scrii lungi vei scrie lungi, tu-ti alegi. Aia ce practici, aia inveti, nu altceva.

Miţa : Am spus de ea, ca să destind un pic, dar nu vroiam să dau exemplu pe Margaret Mitchell la al cărei nivel nici nu cred că aş ajunge.
MP : Alege-ti si tu shaw. Citesti in engleza ?

Miţa : Nu prea, ştiu engleza dar îmi lipseşte exerciţiul
MP : Aha. Da-n ce citesti ?

Miţa : In română şi italiană uneori.
MP : Ia Calvino, are pe undeva o explicatie destul de buna de cum se lucreaza, nu mai retin acu' cum ii zice.

Miţa : Să-ţi zic o chestie.
MP : Baga.

Miţa : Literatura universală e plină de nume grele care au scris opere ce, cu siguranţă, îţi pot influenţa chiar viaţa dar pe mine mereu m-au atras mai mult numele din literatura noastră, şi mai mult genul de literatură bazată pe întâmplări reale decât pe reflecţii.
MP : Se una notte d'inverno un viaggiatore, mi-am amintit. Citisi ?

Miţa : Nu, nu am citit.
MP : Noa daca ai rabdare odata incearca, ca-s curios ce zici.

Miţa : Am răbdare, am să o caut.
MP : Si apropo de cealalta : omul sanatos nu sta cu amindoua picioarele-n acelasi loc. Numeste oricare dintre ceia si vei vedea ca au studiat si-n alta limba. Eminescu stia nemteste, si inca bine. Toti pasoptistii crochiau dupa francezi, unii dupa italieni. Caragiale scria-n nemteste. E bine ce zici tu, da-i insuficient. Tre' sa respiri minim doua limbi.

Miţa : Păi nu la asta m-am referit, ci la faptul că între ai noştri m-am simţit mai bine, mai acasă. Asta nu înseamnă că prin studenţie, când încercam să buchisesc engleza, nu am descoperit cu plăcere că shakespeare are alt gust în original
MP : Aia se prea poate. Intrebarea cea mai simplu de intrebat si mai imposibil de raspuns este ca de unde stii tu ce ai tu de scris ? Ce iti place tie sa scrii ? Ce ti se potriveste tie ? Habar n-ai, ca doara n-ai de unde, dat fiind ca fiecare cunoaste ce cunoaste, da' necunoscind ce nu cunoaste... pai... n-are de unde sti, pina nu da de el.

Miţa : Păi normal că nu am habar. Scriu ce-mi trece la un moment dat prin cap. Doar că tu ştii ce faci acuma? Faci o greşeală, în sensul că mă judeci paremi-se după unii care chiar ştiu scrie, pe când eu nu am avut pretenţia asta.
MP : Da' nu conteaza ce pretentie ai tu. Io te judec cum voi io. Tu ai copii ?

Miţa : Deci recunoşti că obişnuieşti să judeci, una două. Da, am.
MP : Mnoa, si daca ti-o venit de la scoala cu septe, si tu le-ai zis ca mai, da' sa inveti mai bine si el iti raspundea ca "faci o gresala, ca-l judeci dupa unii care chiar stiu carte", ce faceai ?

Miţa : Nu mi-a venit, veci, da' ştiu ce vrei să spui.