Placinta cu chestii

Ca sa va fac sa va para rau ca nu sunteti nici eu nici ale mele, precum si pentru ca sunt atit de sarac incit ma vad nevoit sa-mi maninc pestele crud (neputindu-mi permite sa-l gatesc, asa cum bine observa un vigilent comentator virgin in ale Trilemei), sa va prezint o reteta (pe care cu totul intimplator tocmai ce-am pus-o la cuptor, da' faceti abstractie, bine ?)

Aveti nevoie de niste stafide. Daca nu aveti stafide, puteti incerca curmale, pe care le taiati bucatele si le puneti la hidratare-n votca Saniuta. Daca nu aveti Saniuta puteti incerca VSOP, s-ar putea sa iasa. Aveti de asemenea nevoie de mirodenii, ce mai gasiti prin fundul sertarului pe-acolo

Pina curmalele sed in alcool si trag o mica petrecere, apucati-va de pisati mirodeniile. Daca n-aveti bani de mirodenii gata pisate, doi lei punguta de faina colorata la supermarket puteti pisa scortisoara, nucsoara si cuisoare adevarate, la o mie si de lei kila. Cu mojarul. De marmura de Carara. Depinde ce aveti prin casa.

Daca nu aveti de unde face rost de mere padurete va puteti descurca si cu pere Bartlett perfect coapte (hey, Libanul nu-i ca Libia), goldene si macintoase. Cred eu, da' mnoa, la omu' sarac... In tot cazul, taiati-le felii si puneti-le in cap amestecul pregatit anterior.

Pina dumneavoastra va ocupati cu aluatul de placinta, care-i dificil de facut fara sa iasa ori de saleuri ori cine stie ce minune, eu am sa va arat o poza in baza careia sa puteti deduce cit de mare-i dezordinea si de-a dreptul mizeria la mine in bucatarie, si sa nu mai fiti suparati pe mine ca-s fitos si arogant si asa mai departe. Ca nu-s, numa' ziceam, bine ?

Mai departe, instalati foaia intr-o tava rotunda cu fi = 6 toli si completati cu mere, pere, substante intoxicante si aromatizante si asa mai departe. A, am zis ca tre' zahar brun in compozitie ? Putin, nu mult, si da, neaparat brun, de trestie de zahar, importat special pentru dumneavoastra din Cuba. Asta daca nu va permiteti zahar alb de sfecla, doi lei kila, vreau sa zic. Si-un praf de sare.

Puneti-i foaia-palarie in cap, practicati niste gauri sa poate comunica in voie cu exteriorul, nu care cumva sa ajungeti la vre-o explozie de material radioactiv odorizant si cam asta. La cuptor, la foc mic.

Pofta buna. Mai ales mie, da' mnoa, asa-i lumea asta, injusta. Placinte maninca cine face, nu cine crede ca ar merita sa manince.

V-am pupat.