Picnic

Filmulⁱ e o fantezie stupizica pe teme de larg interes pentru hipsterime. Se exploreaza (pe o coloana sonora excelenta) probleme grele precum libertatea, identitatea, relatia cu divinitatea, cu societatea si asa mai departe la un nivel atit de jos incit nici macar parodie nu iese, nici macar ridicola nu este. Pur si simplu un desen executat de-o broasca retardata mental (pentru o broasca, care-i amfibian, si deci un fel de reptila, inferiorul intelectual al galinaceei medii) : nu-i utilizabil nici macar de catre disciplina zoologiei, iara zoopsihopatologie clinica inca nu exista (dat fiind ca rezultatele nu intereseaza pe nimeni).

Astea fiind zise, scena discutiei cu preotul e amuzanta, daca gustati Ionesco si alte balarii asemanatoare. Mai departe, interactiunea personajelor in jurul ramasitei interactiunii lor cu preotul e oarecum ilustrativa pentru modul de functionare obisnuita a religiei : intr-o turma de idioti se gaseste unul care sa afirme cu tarie o prostie imunda. Reactia celorlalti nu survine la prostie, pe care nici macar nu se obosesc s-o trateze rational (neavind cu ce) ci la relatiile de putere cu sustinatorul. Baiatul care ar dori sa-l suga (in secret, bien sur) face (tot in secret, bien sur) transfer de preferinte, fata care doreste sa fie bagata in seama sustine si ea ceva prostii de-ale ei si ii mai comenteaza astuia (ca pe hi5, "salut te pup da comm si mie plzz") in speranta ca si el ii va intoarce favorul si cam atit.

Actrita are o voce absolut deranjanta, suna cam ca o cioara racita. Dupa ce-am indurat-o cit am indurat-o am aflat de pe Interneti ca zisa Chara e de fapt ceva cintareata in Japonia natala ?! Inexplicabil, chiar si cunoscind inclinatiile masochiste ale poporului aluia nenorocit de istorie. Fata poate taia geamuri, fara echipament de protectie.

Am rezistat cam o ora, aproximativ. Nu cred ca-i o ora pierduta, pentru mine, atit din motive pe care nu le voi mai trece in revista aici pentru ca probabil le intuiti iara daca nu le intuiti nu va intereseaza cit si pentru ca am avut astfel material pentru a scrie un articol. Daca n-aveti un blog pe care sa va plateasca lumea ca sa scrieti articole probabil ca aveti chestii mai bune de facut cu ora aia decit sa va uitati la Picnic.

Cum ar fi de exemplu sa incepeti un blog. Sau sa cunoasteti o fata.

Succese.

1. Picnic, 1996, de Shunji Iwai dupa un scenariu de Shunji Iwai cu Chara si Tadanobu Asano [↩]