Pasiune, dedicatie si comert

Wednesday, 26 January, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Stiti care-i principiul de functionare al supermarketului, ideea ca omul va cumpara, "daca tot e acolo", si alte chestii decit cele pe care pornise cu gind sa le cumpere. Chestii pe care nu le-ar fi cumparat daca "n-ar fi fost acolo". Cam ca si biserica, pina la urma.

Dovada ca principiul e solid si functioneaza sunt la rigoare al dumneavoastra eu insumi, care tocmai ce-am cumparat niste ceai. Eu nu sunt mare bautor de ceai, iar rarele* ocazii lunare cind totusi beau se intimpla in general in vizita la fini connoisseuri care-mi tot ofera tot soiul de importuri speciale, artizanale si personale, aduse de ei/de amante/de chinezuti anume tocmiti in valijoare, pe oglinjoare si-n alte agurijoare taman din cine stie coltisor ar Burmei. Dar am cumparat niste ceai, lasa, sa fie acolo. Cine stie cind am nevoie ?

Ei, cam asta-i jumatatea mea de relatie, nici macar cit cu un ciine, ci cit cu un obiect acolo, o piesa indiferenta de mic mobilier pe care poate c-o bagi in seama daca te impiedici de ea orbecaind noaptea prin casa. Poate nici atunci. Dar am avut surpriza de-a constata (dintr-o evidenta precit de trista lipsa de activitati) ca privita din partea cealalta chestiunea nu sta deloc la fel! Eu nu sunt un biped oarecare, indiferent si irelevant pentru cutiuta de ceai oarecare, indiferenta si irelevanta! Nici vorba! Dimpotriva! Poftiti :

twinnings

Deci pasiune, bun ? Dedicatie, bine ? FILOSOFIE, oameni buni. Eu am fost la scoala speciala dedicata chestiunii si tot nu ma indemn a declara de-a dreptul ca am cine stie ce mare filosofie, dar iata ca mina asta de ceai face pasul. Filosofia ceaiului. Si-o scrisorica direct din partea celui de-al saselea Conte de Gray, care, precum orice mare Duce de Ripa ce se respecta n-are nume. Il striga prietenii pur si simplu "Gray!", cum e datina pe la englezi.

Deci Richard Fleming George Charles Grey (si posibil consoarta, Stephanie Caroline Gaskell-Brown ?) imi trimite mie scrisorele de intentie, intr-o engleza mai degraba aproximativa, cu vagi referinte istorice (vagi intre altele si pentru ca legatura lui cu Charles Grey, al cincilea conte, de la care chipurile ar fi mostenit familia si traditia ceistica era de verisor de-al doilea treilea, si pentru ca al doilea conte, Charles, prim ministru 4 ani intr-un guvern whig din secolul XIX care ar fi contele in numele caruia se scrie poliloghia a primit si el un pachetel de ceai, cadou diplomatic, ce mare brinza, si Basescu primeste cite o suta de de-astea in fiecare an si de-aia nu se apuca de filosofie, cel putin nu inca).

Si deci au umblat oamenii astia cu roua in picioare prin, si citez,

thousands of miles through exotic tea gardens across many continents to capture the best possible teas and flavours

si tot efortul asta cu un scop si numai un singur scop :

assuring you (adica mie) the world's finest tea experience

Dupa toate aparentele elegantul si distinsul aristocrat intr-o oarecare masura inrudit cu un tip care intr-o oarecare masura era de fata cind niste alti tipi au adus un pachet cu ceai cadou pentru engleji nu stie tocmai sigur cite continente se gasesc pe lumea asta, in pofida unui stagiu universitar satisfacut la Trinity College, si-a mii de mile parcurse probabil pe jos, cautind un ceai care sa poata fi vindut in supermarket cu saptesprezece centi gramul. Sa notam aici pentru nevoile dinsului precum si-a altora care s-ar putea gasi in aceeasi situatie ca in total pe planeta Pamint se gasesc cinci continente si-o Australie.

Si, daca tot am deschis cutia filosofiei, sa mai notam si ca afirmatia tare asupra realizarii in fapt a celor mai bune alternative din universul posibilitatilor este asa... cum sa spun eu... poate cam pripita. Asta filosofic vorbind. Iara practic vorbind, nu stiu cum e cu ceaiul, ca n-am pretentia ca m-as pricepe si nici prin sudul Asiei n-am fost, da' pot sa va spun cum e cu cafeaua, nu ca m-as pricepe nici acolo da' macar prin Americi si Arabii am fost : nici poveste si nici picior de trimis special al Tchibo, Jacobs, Dallmay, DonCafe etc scl care sa caute ei cu disperare furibunda "cele mai bla bla care sa asigure o experienta bla bla etc scl".

Nici poveste, nu-i nici urma de compania lui peste pe-acolo. E doar cafea. Cafea buna. Cafea excelenta. Atit de buna incit pina si eu, care nu-s bautor de cafea, beam cafea. Incomparabila cu mizeriile vindute prin subparmarketuri in cutii pe care se anunta cu emfaza ca inlauntru veti gasi cea mai buna cafea din toate cafelele posibile.

Asa ca ma intreb si eu ca filosofu' care nu-s, ca locu-i ocupat momentan de o cutie de ceai mediocru : oare chiar are vre-un rost si serveste la ceva travestiul asta ? Oare chiar crede cineva dintre consumatori ca alearga delegatii producatorului de nebuni sa caute prin nustiuce imaginare "gradini de ceai exotice" "cele mai bune varietati" ca sa aiba el ce cumpara din raft la doispe dolari feldlitera ?

Pina la urma intrebarea revine la a intreba "cite tricouri cu inscriptia #1 Dad se pot vinde", si ca atare probabil ca nici n-are neaparat nevoie de-un raspuns. Da' totusi, nu-i ridicola atita pretiozitate ? Ca deja am trecut de orice limita a absurdului, mai insistam ?

---------
* Test de dictie pentru cititori. Gratuit.

Category: Zsilnic
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

20 Responses

  1. detergenti, ceaiuri .. c'mon, ti se pare ca cineva chiar citeste kestiile alea? is puse acolo ca rezultat al unui marketer plictisit, pentru fix genul de om care isi pune pe masina abtibild cu "turbo ferrari!!!"

    sau ma rog, astia cu filosofia ceaiului se adreseaza genului de taran educat si fetelor cu par la pizda (copyleft pitici gratis).

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 26 January 2011

    Upmarket pentru downtown, cum ar veni ? Se poate.

    Da' apropo de chestia cu paru' la pizda : mi se pare ca se cam exagereaza in ultima vreme, de parca flocii-s mai nou un fel de mare pacat, pina mai ieri care erau rase erau curve incepind de miine care-s paroase-s proaste...

    Nu conteaza cit de lung are parul, ci conteaza ce si cum fute. Parerea mea.

  3. should've seen this coming.

  4. Eu ma straduiesc sa ma convertesc la ceai, nu-mi strica visul ... :P

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Thursday, 27 January 2011

    @dAImon Lol

    @Luka D Pai daca e vorba de obicei, baut x cani pe zi, ceaiul e probabil mai sanatos. Alternanta e probabil si mai sanatoasa.

  6. Alternez, alternez ... :)

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Thursday, 27 January 2011

    Da' de dormit dormi ?

  8. Cateodata, cand mi-e somn mai si dorm ... tu? :)

  9. Mircea Popescu`s avatar
    9
    Mircea Popescu 
    Thursday, 27 January 2011

    Io nu. Uneori ma mai culc, da' cam asta-i tot.

  10. @dAImon

    crede-ma, citeste. asa ca si tine, credeam si eu pana nu demult, dar deja ma uimesc cu fiecare ocazie cu care aflu contrariul.

  11. De fiecare data cand cumpar ceai verde "natural" citesc cu religiozitate fiecare cuvant de pe ambalaj pentru a fi sigur ca nu dau pe undeva de "aromatizat cu menta". Mie cititul cu atentie al ambalajelor imi consuma cam jumatate spre trei sferturi din timpul dedicat cumparaturilor.

  12. mihai:

    unii citesc sa se amuze, da' sa citesti ca sa chiar crezi .. :sadface:

    dr.a.:

    io-mi asezonez ceaiul verde cu ceai de menta, problem?

  13. Mircea Popescu`s avatar
    13
    Mircea Popescu 
    Friday, 28 January 2011

    @Mihai B N-ai de ce sa te uimesti, mei. Cine stie citi citeste, ca de-aia o invatat a citi, sa citeasca, si de-aia poarta ochii si mintea la el. Idem cu fututul. Ideile astea ca lumea nu citeste decit in anumite conditii si-n spatii special amenajate sunt asa... naivitati.

    @Dr.A Si mie cam tot pe-acolo, mai ales in prima faza petrecuta in cite-un spatiu cultural pina invat brandurile locului.

    @dAImon Da' stai asa mo, ca incep sa ma scarpin in cap. Deci tu nu "citesti ca sa crezi" ambalajele, da' ce citesti tu "ca sa crezi" ? Dilema ? Manualu' de semiologie clinica/rezistenta materialelor ? Istorie ?!

    Citesti "ca sa citesti", ce minune-i cititul asta "ca sa crezi" ?!

  14. @dAImon
    io n-am probleme cu libertatea ta de a asezona dar am rezerve in privinta rezultatului obtinut avand in vedere aroma de obicei mult mai fina a ceaiului verde compet acoperita de menta. In masura in care ai avut privilegiul de a consuma ceai verde din prima recolta a anului si mai degraba frunze decat pudra se poate persupune ca e o problema de gust si nu una culturala.

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Friday, 28 January 2011

    Totusi, practic vorbind nu poti zice ca-si acopera cine stie ce mare finete aromatica sub blunt-ul mentei, dat fiind ca diversii conti si alti aristocrati care bat cele mai exotice gradini de ceai ca sa aduca-n supermarket cele mai bune experiente posibile nus' cum dracu' fac da parca lasa ceaiu' acolo si vin numa' cu cotoarele, radacinile, frunzele unui copac invecinat, mniezo stie.

  16. Eu zic ca-i simplu si logic: cine stie de fapt si ce vrea sa cumpere si ce e chestia aia din cutie, ori citeste si rade, ori nici nu citeste si probabil nici nu cumpara. Iar cine nu stie (nici a, nici b, si probabil nici restul alfabetului) cumpara oricum povestea, nu altceva, iar daca tot cumpara povesti, eu zic ca asta cu contele alergand descult pe continente e destul de buna...

  17. Mircea Popescu`s avatar
    17
    Mircea Popescu 
    Sunday, 30 January 2011

    Cine sa mai inteleaga femeile din ziua de azi... povestea cu contele alergind descult pe continente e destul de buna si probabil si foarte credibila, povestea cu o femeie oarecare facind ce i se spune e foarte rea si absolut incredibila... vai, vai vai...

  18. :)))) Daca alerga pret de vreo 10000 de cuvinte, era si ala plicticos si incredibil (ca de "rea" n-a zis nimeni orisicum). Si invers: de pus pe fundul plicului de ceai e buna si esenta de Stela - e posibil chiar sa se vanda mai mult ceaiul cu pricina...

  19. Deci va rog frumos, deci Popescu isi permite ceai ce dooj de lei cutia, deci da, da? Sarantocilor.

    Am luat si eu twinings odata, ceai verde cu aroma de lamuie. Cam bun de nimica.

    E totusi interesanta firma astora:

    It holds the world's oldest continually-used company logo, and is London's most long-standing rate-payer, having occupied the same premises on Strand since 1706.

  20. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Twinings_London_April_2006_088.jpg#Description

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.