Oroarea-n potenta

'Ai sa va spun o poveste.

Este un tip, nici prea-prea nici foarte-foarte, ceva mai dezghetat decit media, ceva mai scund decit media, un bot cu ochi si el acolo, ca atitia altii sub soare.

Flacau holtei hotaraste ca vrea un copil. Asa vrea el, se mai intimpla. Nu stim de ce, pina la urma nici nu ne intereseaza - e destul de banal, nu-i asa ?

Isi gaseste el o femeie, care-i place lui, nu-i clar cum si-o alege, "ca sta dreapta" sa zicem, ce-o mai fi insemnind si aia. Adevaru-i ca si mie imi plac fetele inalte, nici mie nu-mi plac fetele inalte care se cocirjeaza ca sa se adapteze mediei, gastii lor de prietene, alea. Nu-mi plac pina-n halu' in care opresc trupe de pustani necunoscuti pe strada sa-i fac observatie silfidei si s-o indrept acolo-n drum. Daca asa m-o facut mama, nebun si complet dezinteresat de asteptarile sociale ale diverselor gasti de pustani, ce sa fac ?

Fata-l place si ea, sau daca nu macar il crede, ca asta al nostru ii tare bun de gura, iara femeile asa-s facute ele, sa creada. N-ati stiut-o pe asta, este ? Ei, este. Asa sunt facute, sa creada barbatii, chiar cind evidenta-i labartata pe masa ceva din mintea lor tot le-mpinge sa-l creada pe vitalus. Au un sunt la ele-n cap, asa-s tocmite de la natura, e probabil o chestie evolutiva. Iara cind evidenta nici macar nu-i labartata pe masa... vai de ele, ce sa mai.

Tinerii insuratei se insurateaza (cum era cu aia, "you could see that Pierre did truly love the madamoiselle"*), si domnita ramine insarcinata. Pierre gaseste de lucru, doar ca mai departisor asa. Dupa care...

Ei aici e-aici, dupa care dezastrul loveste™. O varianta ar fi ca domnita-si neglijeaza indatoririle ei de domnita maritata. Cealalta varianta ar fi ca... mnoa, nu face cartofi prajiti la timp sau ceva. Neindoios adevarul se gaseste undeva intre cele doua coarne, da' cu siguranta nu ne intereseaza neaparat sa-l gasim. Pina la urma, nu chiar toate adevarurile conteaza.

Asa ca tipul se supara pe a) fata ; b) parintii fetei ; c) copilul lui ; d) parintii lui ; e) mine ; f) lume, in aceasta ordine. Ma rog, cu oarecari dubii asupra ultimului punct, am impresia ca pe lume era suparat inca dinainte. Si de-acum este suparat, bun ? Asta conteaza, ok ?

Ok. Da' sper c-ati bagat bine la cap elementul esential ca supararea lui conteaza-n lume, da ? Ca daca nu mai recapitulam. Deci, faptu' ca un tip fara nume s-a suparat conteaza, va e clar ? Se schimba chestii ca s-o suparat el, ati priceput ? Nu fiti hateri!

Ei, si de-aici incepe oroarea in potenta. Ca nu-i inca fapt, de-aia-i zicem "in potenta", asa se zice. Deci, tipul isi gaseste alta tipa. Cum, necum, isi gaseste - e bun de gura, si tipele asa-s tocmite ele, sa creada barbatii. Cu care urmeaza sa se insoare si sa-si faca copilul.

Copilul cel bun, ala pe care si-l dorea el de la bun inceput, nu copilul cel rau, ala rezultat dinsus. Sa se invete minte proasta de ma-sa (a copilului) cu ma-sa (a proastei) si cu ma-sa (a lui). Sa vada cine-i seful aici si cine schimba realitatea daca-si pune mintea, ptiu ptiu sa nu-l deochi de Prometeu ce-i el. Va face unul nou, il va ignora pe ala vechi**, si o sa va para voua rau.

In caz ca va intrebati care-s problemele Romaniei, sunt in masura sa va raspund : nu, problemele Romaniei nu-s politicienii, ca-s nepriceputeni, nici birocratii, ca-s marginiti, nici afaceristii ca-s verosi nici alte categorii de-astea abstracte de sus-pusi. Problemele Romaniei sunt cetatenii ei. Douazeci si ceva de milioane, asa aproximativ socotind.

Pentru ca prostanu' din povestea mea nu-i singuru' care-si cheltuie cu disperare resursele pe timpenii.

N-am sa dau nume, ca ce ma-sa de nume mai e si ala Constantin ? Tre' sa le explice careva tiganilor bucurestenilor care-i diferenta dintre nume si prenume cinva cind este timp, si de ce nu-i indicat sa folosesti prenume pe post de nume. Adica ne bucuram foarte mult c-au ajuns iata si dinsii la civilizatie, isi boteaza mai nou pruncii, chestii de-astea elevate. Probabil ca uneori se si spala (cind nu ploua, vreau sa zic). Brava! Da' totusi... numele nu-i prenume. Si nici invers.

---------
* Chuck Berry, 1964.

** Stiti bancu ala ca vine Rada la tiganu' ei cu un copil murdar-murdar de-o aripa, "Ma tigane! Il spalam sau facem altu' ?"