Obiceiurile mele proaste
Probabil cel mai prost dintre ele (si-s numeroase, este de unde alege) e ala cu cititul. Dom'le, cind ma apuc de cite-o chestie ma apuc ori inainte ori in paralel sa si citesc pe tema respectiva.
Asta inca n-ar fi nimic, cel mult un exotism intre destule altele care-mi incarca persoana precum globurile pomul de Craciun. Mult mai grav este ca ma apuc sa citesc dupa propriile criterii, si inca avind pretentia neobrazata ca lecturile mele pot acoperi domeniul si vor acoperi (cel putin statistic) domeniul, ba inca si mai mult, ca pot decide singur cind l-au acoperit, in urma unor teste obiective, si nu in virtutea zisei unui nene barbos din cer ori personificarilor lui pamintesti.
Pe linga care erezii sta ca frisca pe macedonia de fructe cerinta ca alcatuirile subiectului in studiu sa fie rational imbinate si coerent construite, si-n plus absolut intolerabila dispozitia de-a judeca practicantii-n zisul domeniu, ca grup, dupa calitatea respectarii acestei cerinte.
Va dati seama ce enormitati incalificabile practic eu in viata de zi cu zi ? Poate ca nu va dati seama, asa ca sa purcedem cu un exemplu.
Daca decid ca ma intereseaza fotbalul atunci : 1) voi proceda la a citi chestii scrise pe tema fotbalului, alegind a citi ce consider eu, in ce ordine consider eu si asa mai departe ; 2) voi trage concluzia singur daca m-am edificat sau nu m-am edificat asupra fotbalului. Nu voi cere parerea nici unui fotbalist, antrenor, comentator, specialist, expert scl care sa-mi certifice el mie ca eu am inteles fotbalul ; 3) voi avea pretentia ca descrierile, teoriile, explicatiile scl alese in urma lecturii sa fie rational alcatuite, logic insirate, intelectual respectabile si in fine 4) voi judeca competenta celor care se ocupa de fotbal in functie de rezultatele de la punctul 3.
Ei, in caz ca va intrebati cum pot eu sa intru intr-o comunitate, ca de exemplu aia a "blogerilor", ca-s ei din Timisoara sau din Romania sau de oriunde, sa ascult doua ore sau doua zile sau doi ani ce are lumea de zis dupa care sa hotarasc cam unde se plaseaza intregul grup pe scara de la maimuta (0) la homo sapiens (1), iaca asa, mecanismul e descris dinsus.
Si-acum, sa-mi permiteti sa va obosesc cu un citat :
Pentru sustinerea fiecarui examen sau referat, doctorandul va depune la biroul doctorat, cu 2 saptamini inainte de data sustinerii acestuia, o CERERE (formular tip care se gaseste la facultate) adresata decanului, cu propunerea de comisie facuta de conducatorul stiintific si aprobata de catre decanul facultatii . Pe baza acestei cereri, aprobate de decan, secretariatul intocmeste PROCESUL - VERBAL sau CATALOGUL privind sustinerea examenului/ referatului.
Citatul survine din regulamentul asupra desfasurarii doctoratelor al Universitatii Bucuresti, dar nu este specific acestei institutii, cam peste tot minunea asta functioneaza asemanator.
Sa-mi explicati, daca puteti, ratiunea de-a cere unei persoane sa inainteze unei institutii in formular tip emis de institutia respectiva in baza propunerilor facute de un tert si aprobata tot de institutia respectiva. Deci, tu Gheorghe sa-mi depui mie aceasta hirtie din mina mea, facuta de angajatul meu si aprobata de mine. Ca s-o aprob. Ce treaba are doctorandul in toata aceasta discutie ? De ce tre' decanul sa aprobe aprobarea aprobarii sale ? De ce nu-si rezolva decanul si conducatorul stiintific problemele astea care-i privesc intru totul ?
A, mediul academic n-are nici o treaba nici cu ratiunea, nici cu cercetarea, ci e o fabrica de produs ierarhii in fapt, nule de continut in afara ierarhiei insasi. Cam ca si galeria stadionului de fotbal. Tinerii aspiranti tre' sa invatate sa stea frumos sluj, cu gura deschisa, pina diverse somitati din virful piramidei isi usureaza basica udului pre dinsii, ca-n filmul ala cu samurai de-l priveam clandestin pe casete VHS in anii '80 si aparent a avut un impact formativ mai mare asupra academicului roman contemporan decit Foucault sau Baudrillard. Sau Artaud. Sau etc. Ce-i drept, cartile tre' citite, filmele merg si numa' privite.
Incep sa cred ca a taia din banii stricati anual de statul roman pe BOR si-a mari fondurile alocate "educatiei universitare", "cercetarii" scl etc ar fi o idee proasta. Macar popii recunosc ca nu au nici o treaba cu ratiunea.
Thursday, 10 March 2011
Chestia de o zici o fi la universitatile din Romania (nu m-ar mira, la cate cereri si hartii am depus pentru orice bazdaganie), dar nu e universala mediului academic. Pentru sustinerea tezei n-am depus nimic de genul asta (doar o cerere de examinare adica da dom'le, vreau sa ma examineze care veti fi zicand voi).
Thursday, 10 March 2011
A, si daca tot te-ai apucat sa insiri asemenea obiceiuri logice, ar fi mai de folos sa zici criteriile alea obiective. Zic si eu.
Thursday, 10 March 2011
Chestia e ca nu ai dat tot paragraful din care ciuntesti ca altfel era clar pentru oricine. Sa explicam deci:
Doctorandul vrea sa fie examinat si pentru asta depune o cerere. Depune cerere pentru ca nu e examinat dupa un program prestabilit de universitate cum e studentul ci la initiativa proprie.
Ca sa fie examinat doctorandul e nevoie de formarea unei comisii. Propunerea membrilor comisiei se face de catre conducatorul de doctorat.
Decanul aproba cererea de sustinere a doctorandului si comisia propusa in acelasi timp. Interpretarea ta ca aprobarea comisiei de catre decan s-ar face anterior depuneri cererii de sustinere e eronata.
Termenul de 2 saptamani e necesar pentru ca oricina sa-si poata face timp sa asiste daca doreste.
Friday, 11 March 2011
@Diana Coman Aia e bine, da' poate fi si mai ales din cauza c-ai avut tu ori noroc, ori parte de-un spital astaaa, universitate mai pentru ai' cu capital. Numa' zic.
De acord c-ar fi bine, da-i chestie gingasa si ar lua ceva spatiu, asa ca inca mai lucram la imbucatirea si ambalarea adecvata.
@Dr.A Mei, eu sunt dispus sa creditezi ce-am zis, da' citeaza-mi tu ce-am lasat afara care intr-adevar sustine interpretarea ta asupra textului ? Eu am citit cu onestitate si-am dedus ca mecanismul functioneaza cum am expus eu, si-am citat in sustinere atit cit sa ilustreze si nu mai mult, da' n-am lasat pe dinafara ceva relevant, cel putin nu intentionat. Nu putem cita totul in integrum, totusi, ca n-am mai gata lectura.
Daca intr-adevar procedura functioneaza cum propui tu si cum descrie Diana dinsus si la Universitatea Bucuresti atunci pasajul citat e cel putin o mostra de proasta exprimare in scris, imi pare mie. Eu n-am nici un doctorat de la UB, asa ca n-am de unde sti cum functioneaza in fapt, tot ce am la dispozitie e descrierea functionarii pe care dinsii o pun la dispozitie.
Cu termenul nu-i nici o suparare, logic ca se va da un termen la orice fapta publica, ca altfel nu mai poate fi publica.
Friday, 11 March 2011
Apoi eu nu sustin ca exprimarea nu poate fi defectuasa spre ambigua dar asta e o trasatura tipic romaneasca. In general orice sistem birocratic s-a prelevat de limbaj pentru a se delimita de plebe.
Primul meu contact constientizat cu genul asta de "discriminare" a fost la olimpiadele de fizica unde trebuia sa cunosti stilul literar al autorilor de probleme ca sa poti detecta corect rezolvarea pe care o asteapta.
Doctoratul nu e doar un concurs ci si o initiere in lumea "akademiei". Nu-i neobisnuit pentru profani sa nu inteleaga din afara toate mecanismele. Aceeasi regula se aplica de exemplu religiilor. E un element fundamental in elitism criteriul asta de discriminare intre cei care cunosc si cei care nu cunosc bunele practici :D
Friday, 11 March 2011
Deci in fond suntem absolut de acord. De ce-ar fi o "initiere in lumea akademiei" ? "Nu exista stiinta nationala : partea care-i nationala nu-i stiinta si partea care-i stiinta nu-i nationala" - ce se aplica la un grup se aplica si la restul grupurilor, asa ca "nu exista cercetare academica, partea care-i academica nu-i cercetare si partea care-i cercetare nu-i academica".
Nu-mi injura elitismul, e ca si cum ti-as spune ca-i un element fundamental al ingineriei, neintelegerea principiilor pe care se bazeaza o tehnica si aplicarea ei papagaliceasca. E, cel mult, un element pe baza caruia putem recunoaste falsul elitism.
PS. Apropo de chestia cu stilul autorilor si rezolvarea corecta, tin minte si-acum momentul in care un coleg (despre care am mai povestit) a aflat din gura mea ca "aa, pai aia-i cu transformarea isoentropica, p2 = p1(T2/T1)γ/(γ − 1)", la finalul a ceva olimpiada in care petrecuse mai bine de-un ceas incercind sa priceapa cam ce fras vor autorii de la el. Pentru ca el era asa, un simplu om, n-avea acces la cercurile inalte unde se concepeau mizeriile alea de "probleme". Cam penibil moment, cel putin pentru mine.
Friday, 11 March 2011
N-am priceput de ce sistemul academic (care la o adica are o istorie continua mai lunga decat orice alta organizare sociala pe la noi exceptand biserica) nu poate avea pe partea birocratica/ institutionala o procedura "initiatica". Nu-i vorba de stiinta aici ci de oameni de stiinta vs publicul larg (sau ingust daca vrei) .
Friday, 11 March 2011
Pentru ca nu-i asumata ca atare.
Sa-si faca o pestera prin care treci in piele de oaie, n-are nimeni nici o suparare.
Friday, 11 March 2011
Mmm, nu sustin ce spune Dr. A, dar daca te uiti la o intrunire oficiala cu toti imbracati pe ranguri samd, s-ar putea sa nu mai zici ca nu-i asumata.
Friday, 11 March 2011
Pai asumata inseamna ca-s constienti, nu ca-s ridiculi.