O tema de un foarte ingust interes

Am citit eu la niste experti in probleme ca singurul blog de succes in 2009 va fi blogul de nisa (ce-i drept, cred ca citeam ceva chestii publicate prin anul 1 i. Tr.), si m-am hotarit sa aplic, chiar cu o anumita scuzabila intirziere, transformind Trilema intr-o publicatie de cea mai nisata nisa posibila. Ca atare, vom vorbi despre chestii de cel mai ingust interes, in cazul de fata "minutia mecanismelor in functiune pe fain@polimedia.us, considerate dintr-o perspectiva filosofica, epica, socioistorica si psihosexuala". Este ca promite aceasta noua linie ? Bineinteles ca nu-i nici o suparare daca nu considerati ca va intereseaza acest fascinant subiect (de nisa!!!), creditul pe articol l-am incasat deja, mai departe sa fiti sanatosi, cititi altceva*.

In tot cazul, daca nu v-am pierdut pe drum sa atragem atentia ca inca de la infiintare fain avea o regula care solicita utilizatorilor sa nu introduca excesiv articole de pe domeniul propriu, regula care a fost la scurt timp si formalizata, drept "nu mai mult de patru articole de pe acelasi domeniu in 30 de zile", odata cu adaugarea sistemului de penalitati la karma. Acum recent surubul s-a mai strins o idee, trecindu-se de la o toleranta de 4 la o toleranta de doua**.

Eu fiind unul dintre acei naivi care cred cu sinceritate ca orice actiune - oricare absolut - trebuie intotdeauna si fara exceptii sa fie perfect intemeiata intr-o filosofie oricit de larga e nevoie, si daca nu se poate raspunde unui lant nesfirsit de "de ce?!"-uri care s-o uneasca de-a dreptul cu Primul Motor atunci nu-i o masura suficient gindita, imi revine bineinteles sa ating macar de la distanta dece-urile respective. Deci,

De ce sa fie o limita ? Motivele adevarate, cele adinci, cele filosofice sunt doua. In primul rind, ca nimeni nu poate scrie exceptional de fiecare data. Insasi definitia notiunii de "exceptional" exclude cit se poate de explicit posibilitatea unei asa minuni, blogul pe care autorul scrie exceptional de fiecare data. Idem "remarcabil", chiar daca se poate scrie remarcabil mai des decit se poate scrie exceptional, tot nu se poate scrie remarcabil de fiecare data.

Pe de cealalta parte, fain se doreste a fi (pentru ca eu doresc sa fie) o colectie de chestii remarcabile. Pare atunci satisfacator sa observam ca singurul mod de-a obtine o colectie de chestii remarcabile este sa... nu colectezi decit chestii remarcabile. Rezulta de-aici deja ca limita-i o necesitate logica.

Se poate aduce acestui capat obiectia arogantei, si anume, ca desi ceea ce-am zis dinsus este adevarat privind de la standardul scriiturii autorului respectiv, totusi ar putea exista un imaginar "standard mediu" al textelor scrise-n limba romana, in raport cu care standard toate textele unui X sau Y sunt remarcabile sau de-a dreptul exceptionale. Aceasta obiectie se loveste de niste impedimente practice : in primul rind, ca datorita distributiilor Zipf intotdeauna mediile aritmetice vor fi niste bariere prea joase online (de exemplu, traficul mediu pe un blog e undeva sub 50 zilnic, si chiar daca majoritatea blogurilor existente nu ating limita asta, totusi nu vad ce om normal o considera mare chestie). Ca atare, "calitatea medie" a textului inteleasa ca medie aritmetica e un concept desuet, care-si are locul lui intr-o sala de clasa de scoala primara (discutabil si acolo) dar nu are nici o utilitate pe Internet. In al doilea rind, fix Trilema se afla in aceasta ipotetica situatie propusa de preopinent, si iata ca eu supravietuiesc cumva imensei injustitii. Numa' zic.

Teza este deja demonstrata, dar s-o aprofundam ca si-asa avem timp de discutii : In al doilea rind, pentru ca lipsa unei limite ar transforma participarea la fain intr-o competitie de defrisarea atentiei. Atentia, inteleasa in sensul ei din expresia "acorda-mi un moment de atentie" este foarte aproape de o planta : calitatea, intensitatea si valoarea ei se cultiva in timp. Abordarea nelimitata o trateaza cam asa cum se "cultiva" terenurile prin barbarie, Africa, America de sud : incendierea padurii urmata de un an-doi de recolte urmata de mutarea din desert in padure. Practic vorbind tot mai multi barbari s-ar bate pe tot mai putine plante, devenite sub presiunea lor tot mai rare. Aceasta eroare de design sta la baza fundamentelor non-economiei spamului, de exemplu, si cu siguranta orice sistem cu aceleasi tare va sfirsi in acelasi loc.

De ce sa introducem articole ale altora ? Nu ar fi "mai normal" sa isi introduca fiecare articolele proprii ? Intrebarile acestea sunt mai delicate tocmai pentru ca intre oameni civilizati sunt descalificante. In principiu o comunitate exista tocmai ca rezultat al cunoasterii celorlalti. Asta inseamna comunitate, pe lung si pe scurt : cunoasterea celorlalti. La prima vedere cunoasterea asta prezinta dezavantajele marcate de-a necesita timp (sau ma rog, rabdare) si efort, dar daca privim chestiunea onest ar trebui sa fie destul de evident ca in afara rabdarii si efortului nu exista pe lume altceva decit moartea, plutind cu coasa in spinare printr-un nesfirsit desert.

Deci, poate ca ar fi mai obisnuit ca fiecare sa-si introduca ale lui intr-un total dispret fata de ale celuilalt, dar nu ar fi mai normal. Nici intr-un caz nu ar fi normal, citusi de putin.

---------
* Suna dureros parodia asta ? Poate ca suna dureros tocmai pentru ca e o descriere cvasi-completa a universului intelectual al "omului de new media" bastinas ? Zic si eu.

** Cu care ocazie sa precizam pentru persoanele poate interesate ca nu cred sa mai existe urmari, aceasta modificare nu-i o evolutie ci o finalizare.