O problema pur teologica

Am sa va rapesc timpul cu o indeletnicire din clasa numararii ingerilor de pe virful unui ac, va spun din timp ca sa n-avem discutii mai incolo.

Stiuatia se prezinta cam asa : toata "lumea civilizata" se gaseste sub presiunea cresterii populatiei. Tot mai multi cetateni se inghesuie pe resurse - de spatiu, de hrana, de orice-i bun pe lume - tot mai putine. Ca atare, "drepturile" lor naturale sunt intr-o continua scadere. Daca in 1600 orice satean avea dreptul sa-si taie din padurea satului atita lemn cit considera el ca are nevoie, daca in 1960 orice cetatean al republicii putea sa-si puna cortul oriunde simtea el ca doreste, pe-o margine de lac sau coasta de deal, si putea inota in voie ori alerga dupa mingi si mure, iata ca astazi nu. Nici, nici. Nimic.

Dimpotriva, omul de azi are a trai cam ca gainile de baterie de ieri, intr-o cutiuta, cu numar de ordine, cu programare la peste tot. Ca-i convine sau ca nu-i convine, ia de-aici un iPad si-un suc sintetic si taci din gura. Rosii coapte la gaz ca alea naturale-s prea scumpe, ocupa prea mult loc si iau prea mult timp. Doua slujbe, minim, si saizeci de programe la TV sa-ti mai uiti de ele. Mbon.

Starea de fapt nemultumeste cetatenii mai traditionali, care nu simt neaparat vre-o incintare cind li se restring drepturile. Principalul rezervor de traditionalism in Romania fiind Biserica Ortodoxa, evident ca un mare numar dintre nemultumiti se regasesc acolo. Ei fiind numerosi, nu doar ca si-au gasit un exponent, in persoana parintelui Iustinian Parvu, da' i-au si conferit o imunitate. Adica, in alt caz sinodul repede l-ar fi mazilit, da' fiind asa cum este o adunatura de viermi nu isi permite sa-si ridice multimea in cap. Sunt, pina la urma, aceeasi oameni care au colaborat cu comunistii la demolat biserici, si-ar fi colaborat cu Hitler la deportat evrei, da' ala nevenind in tara nu-i problema, c-au colaborat cu Antonescu. Niste jeguri, pe scurt, in corpore, cu totii.

Ei, pe acest fundal incarcat, vine un tinar care in mod improbabil e si loial, si credincios, si inteligent (cum drac poti fi loial unei adunaturi de mincinosi, in conditiile in care tu crezi in Binele divin si te si duce capul e un mister care degeaba ma framinta, ca n-are rezolvare) si face o propunere cel putin interesanta. Sa-l citam :

A spune că preotul lui Hristos devine preotul lui antihrist, din pricina unei bucăți de hârtie cu un grăunte de siliciu în ea, chiar dacă acela este un act de identitate, care dă numele, prenumele și alte date personale și nu este o lepădare conștientă și de bună voie, este o nebunie care nu poate fi inspirată de Duhul Sfânt. Preoții și episcopii nu devin ai diavolului decât dacă fac lucrările diavolului și chiar și atunci este pocăință și este întoarcere.

Mbun. Nu disputam partea cu pocainta si partea cu intoarcerea, o fi, n-o fi, eu stiu da' n-am voie sa zic. O lasam incurcata, pentru ca ne intereseaza mai degraba cealalta parte : nu poate fi lepadare.

Adica, de ce sa nu poata fi ? Asta-i intrebarea care ma framinta. Daca divinitatea poate rezida oriunde, fiind ubicua, atunci lepadarea de ea poate fi orice. Cum putem stabili ca un lucru dat, anumit, nu poate fi lepadare ? Si daca un lucru dat, anumit, nu poate fi lepadare, de ce-ar fi altul ?

Problema asta imi pare ca ilustreaza excelent caracterul complet arbitrar, si pe cale de consecinta totala irelevanta a religiei respective. Deci, tot asa cum functie de raportul de forte sinodul ori episcopul locului nu ezita sa-l beleasca pe-un preot oarecare, indiferent daca are dreptate cit sa-i cinte toti sfintii-n cor in urma, si respectiv nu indraznesc sa cateriseasca un tip destul de evident pornit pe drumul lui propriu, tot asa cum episcopii si tot sinodul pupa orice inel de puternic, si calca pe orice grumaz de sarac, tot idem la fel functioneaza si "nu poate fi lepadare" in cazul de-l discutam.

De ce "nu poate fi lepadare" ? Pai... pentru ca nu-s suficienti cei care cred ca este. Daca ar fi mai multi, si vocea lor s-ar auzi mai tare atunci da, ar fi lepadare, si-un groaznic pacat. Acelasi fapt anumit, aceeasi fapta a crestinului, functie de opinia celorlalti este sau nu este pacat. Inchizitiile teologice, preocuparile cu traditia, actul lecturii pot fi atunci recunoscute drept ceea ce sunt : simple trucuri ale persuasiunii, nimic mai mult.

Practic alocarea adevarului celui divin in viata de zi cu zi a bisericii este pur electorala, ceea ce ar putea deschide intrebarea subsidiara ca ce nevoie mai avem noi de inca o tura de politruci corupti pina-n maduva, daca ne-ar pasa ceva mai mult de respectiva institutie. Da' si imaginea in care vine toata trupa de romani decedati in fata divinitatii si se voteaza pentru fiecare-n parte daca sa intre-n Rai au ba mi se pare demna de-un hohot de ris de-ala, homeric.

Ca sa vezi chestie, ca pina la urma n-o fost problema teologica, nici pur nici deloc. Surprize, surprize.