O criza constitutionala
Interior Department regulators acted with determined disregard by lifting and reinstituting a series of policy changes that restricted offshore drilling, following the Deepwater Horizon oil spill, U.S. District Judge Martin Feldman* of New Orleans ruled yesterday.
“Each step the government took following the court’s imposition of a preliminary injunction showcases its defiance,” Feldman said in the ruling. "Such dismissive conduct, viewed in tandem with the re- imposition of a second blanket and substantively identical moratorium, and in light of the national importance of this case, provide this court with clear and convincing evidence of the government’s contempt"
Problema este simpla si profunda : niciodata in istoria Statelor Unite nu s-a mai intimplat ca Guvernul Federal sa fie declarat "in contempt of court", mai ales avind in vedere ca principala idee in jurul careia se organizeaza insasi existenta guvernului federal este tocmai evitarea acestei stari.
In principiu nu exista o autoritate mai inalta decit curtile de justitie in nici un caz concret, si o decizie a unui judecator nu poate fi impiedicata de absolut nimic : nici de Parlament, nici de seful guvernului (numit impropriu Presedinte in Statele Unite). Sigur, intr-o tara dezorganizata cum este Romania termenul de "contempt of court" nu are nici echivalent nici mult sens, dat fiind ca in fiecare luna se intimpla ca diverse surogate de autoritate sa incalce autoritatea proprie a curtilor de justitie - opozitia de suo jure a lui Vadim Tudor la executarea unor hotariri judecatoresti fiind doar un exemplu recent, nici intr-un fel singular.
Ca atare, dispretul justitiei fiind la noi sport national, mai universal decit sufragiul si mai popular decit fotbalul sigur ca notiunea de "contempt of court" nu si-a gasit inca locul in mentalul public. Situatia se prezinta oarecum diferit in Statele Unite, unde autoritatea proprie a curtilor este sfinta si se respecta fara exceptii. Istoric vorbind, cam cel mai apropiat moment a fost scandalul Watergate, cind curtea i-a ordonat lui Nixon (asta-i, apropo, ca merita subliniat, pozitia normala a institutiilor respective intr-un stat de drept : curtile ordona si presedintia se supune si executa). Atunci Nixon a tergiversat citeva zile, dupa care a trimis documentele cerute si simultan si-a dat demisia.
Acum zece ani, cind Bush dorea sa incalce legile tarii rapind cetateni straini, torturindu-i si asa mai departe, administratia a avut mare grija sa-si pastreze activitatile in afara jurisdictiei curtilor, inventind tot felul de platforme offshore (de la baza din Guantanamo Bay pina la casele conspirative din Bucuresti si Constanta), tocmai pentru a evita situatia in care cazurile respective ar fi ajuns discutate in sistemul juridic.
In principiu, aceasta hotarire a judecatorului din Louisiana este suficienta baza in fapt pentru o procedura de impeachment : presedintele a incalcat legile tarii, mai mult nu se cere.
Problema este agravata de faptul ca pe 31 ianuarie curent judecatorul Roger Vinson** a decis intr-un litigiu deschis de reprezentantii a 26 de state (dintre cele 50, si nu 57 cum declara Obama) ca reforma sistemului de asigurari sociale asa cum a fost ea votata de Congresul precedent este neconstitutionala, rezultind in declaratii precum "For Wisconsin, the federal health-care law is dead," din partea procurorului general din Wisconsin si respectiv "Florida is not going to waste time and money executing the Health Care Reform" din partea guvernatorului Floridei. Administratia, in schimb, nu a trecut inca la a aplica aceasta decizie, trei zile mai tirziu, stare de fapt care-o expune la o noua actiune pentru acelasi contempt of court.
Abordind chestiunea pe filiera politica, Obama se gaseste tot mai izolat, pe de-o parte urit visceral de o buna parte a electoratului, care-i pe punctul de-a forma un nou grup parlamentar (Teabagging Party***) si pentru care a devenit un fel de simbol al raului, si pe de cealalta parte tot mai putin sustinut si tot mai putin capabil sa reuneasca elementele cele mai fanatice ale albastrilor. Date fiind problemele economice serioase si nerezolvate (poate chiar irezolvabile) ale tarii, saracia in continua extindere, starea proasta si in cadere libera a economiei care scoate la iveala toate tensiunile si asperitatile mocninde intr-o societate complexa, fracturata, neomogena...
E perfect posibil sa avem un maimutoi ispasitor pina la toamna. Chestie care mie unul mi-ar face deosebita placere.
---------
* Judge Martin Leach-Cross Feldman, Article III Judge, US District Court for the Eastern District of Louisiana.
** Judge Clyde Roger Vinson, Senior District Judge, United States District Court for the Northern District of Florida.
*** Numele scris astfel este o insulta, ei isi zic TEA (Taxed Enough Already) Party.
Thursday, 3 February 2011
off-topic: popescule, te-ai indragostit? sau de ce dumniezo scrii atat de rar? :)
on-topic: nu am credite si mi-e lene sa folosesc proxy, asa ca nu ma pronunt. :) mai bine lasai la 24 credite, ca asa vezi ca nu iti mai comenteaza nimeni la subiect.
Friday, 4 February 2011
Lol deci, stai ca asta-i faina. Pe etape :
Etapa intii - Daca tu tot nu citesti ce te roade cit de des scriu lol ?!
Etapa B - Ce inseamna rar ? Eu scriu mai multe articole decit suma restului (excluzind cacaturile).
Friday, 4 February 2011
1: pai nu citesc, pentru ca am limita de 4 pe zi, aici pe trilema. :-S
B: pai chiar tu scriai acum vreo saptamana ca publici din ce in ce mai rar si lumea iti atrage atentia prin mailuri zilnice. asta ca sa vezi ca citesti. rar inseamna la mircea popescu un articol serios pe zi. deobicei erau 3.
Friday, 4 February 2011
Lol mei, ca sa vezi chestie - deci nu te supara pe mine mey ppl, da' uite cum functioneaza sistemu' : MP scrie, cititorul crede. Uneori MP scrie un neadevar la modu' sarcastic, sa moara dujmanii, si cititoru' il crede la modu' literal, sa moara pasiunea. Foarte simpatica faza, si-mi aminteste de o zisa de-a lui dAImon de-acum vre-un an sau cam asa cam tot pe-aceeasi tema, pe care n-o mai gasesc acu'.
In concluzie, asta este, fatul mosului, tot se trece pe lumea asta. Vin altii la rind la scris, ce sa mai.
Friday, 4 February 2011
PS. Ma distreaza ce bariera finala si insurmontabila sunt cinci euro. Esti un adevarat ascet, tre' sa recunosc, n-am mai intilnit tinar care sa se abtina de la ceva pentru a economisi cinci euro. Uneori nici cinci sute ori cinci mii nu-s destui. In principiu e o virtute.
Friday, 4 February 2011
putin mai ...jos.. daa ..ooo daaa ..