Modelele succesului intelectual
Aulele Academiei Fain, ca pina la urma cam la asta convingere am ajuns, cum ca pe AFF se petrece discutia de limba romana asupra textului scris (eu pentru mine, nu-mi dau seama daca asa concluzie survine din unicitatea perspectivei mele sau chiar reflecta o realitate) mi-au ocazionat o observatie zic eu interesanta, si pe care ma grabesc s-o impartasesc. Dar intii, istoria.
Istoric vorbind, modelul succesului intelectual in perioada medie si timpurie a cuvintului scris il constituia un cetatean ori cetateanca sezind el ori ea intr-un balansoar, sub un umbrar ceva, si primind cu modestie si bunavointa osanalele unei nesfirsite multimi de inferiori, biete fiinte umane lipsite de sclipirea geniului.
Cam asta era tot ce puteai sa speri, in universul putind a cerneala si incarcat de praf din perioada scrisului-pe-copaci-morti. (Apropo, cam ce diferenta vedeti intre "intelectualul" care isi publica textele pe bucati de copac tocat marunt si dat cu clor si "vagabondul" care scrijeleste "Mat-a e curva" pe un platan batrin de minim trei sute de ani uitat de vremuri in centrul istoric al unui orasel istoric ?)
Exemplele canonice ale acestui tip de succes se gasesc abundente, de la Adrian Paunescu declamind el mizeriile in fata unei gloate de pustani prostiti de foame si pina la Nichita Stanescu, care exact idem. Si da, vreau prin asta sa spun ca Stanescu-i pe alocuri fad si pe alte alocuri neinteresant, si-n mare cam irelevant astazi, si da, vreau sa spun ca n-a produs arta adevarata, ci arta conventionala, tipul de marfa industriala care are cerere atita timp cit traiesc si preconceptiile societatii pentru al carei consum a fost creata. Da, vreau sa spun ca Nichita Stanescu e Sandra Brown pentru o societate inchisa-n alt labirint. N-aveti decit sa nu fiti de acord cu aceasta evaluare, dar va cer inainte s-o intelegeti, si-abia apoi s-o combateti.
Nostalgia acestei iluzorii forme a succesului se simte in autori ramasi pe dinafara acelei Arcadii, un Cartarescu, un Plesu, un oricine practic dintre cei ce-au vazut Internet prima oara in mileniul curent. Pina la urma, modelul dupa care ofteaza ei este modelul extragerii la loterie, m-a facut mama genial, asta e, sunt genial, curg poezii de pe mine, lumea se inchina ca la sfintele moaste izvoritoare de mir, gata povestea. In termeni economici, e pozitia feudalului care incearca sa traga si se asteapta sa traga beneficii economice in noul sistem de pe urma vechii lui proprietati, e pozitia texanului care-a descoperit petrol si urmeaza sa fie putred de bogat din redevente, e pozitia minerului ce-a gasit aur. El a gasit aur! El! El!
Economia progreseaza, si lumea progreseaza. Astazi modelul succesului intelectual este dialogul, sau privind in termeni economici nu ne mai imbogatim din resurse naturale, ca africanii cei trogloditi, ci din tranzactii, din comert, ca europenii. Si azi miine va mai urma un pas, cind trecem de la tranzactii la cercetare, si ne imbogatim din descoperiri. Dar pina atunci urmeaza o perioada, poate nu chiar de citeva secole, cum fu cea precedenta dupa care ofteaza atitia, da' poate mai indelungata de un deceniu-doua, in care vom trai tranzactional, vom trai intr-o cultura a dialogului, intr-o lume in care nu mai sedem sub umbrar si nu ne mai clatinam in balansoar cu ochii pierduti in zari inaccesibile admiratorilor ferventi.
Pe internet, marca, sursa si forma succesului intelectual este comunicarea, discutia, dialogul. Povestea cu sezutul si asteptatul laurilor s-a dus, inexorabil, si nu se va mai intoarce. Cei ce muncesc, cei ce se agita, viermuiala indescriptibila si neclasificabila este astazi centrul, si nu mai exista glorie fara munca.
Prin care munca nu intelegem un ce abstract si inexplicabil, "am muncit mult pentru a avea aceasta inspiratie", ci dimpotriva, intelegem ceva foarte concret si foarte vizibil : suna un prieten.
Vestea buna este ca aceasta modificare de paradigma suna ingrozitor doar pentru cei incapabili sa traga beneficii din ea. Altminteri, este la fel de "buna" sau de "rea" ca si orice paradigma a umanitatii. Pentru unii muma, pentru altii ciuma, istoria nesfirsita a evolutiei vietii pe Pamint.
Friday, 8 April 2011
Cam greu sa scoti bani din cercetari. Cata avere zici ca a scos ala care-a inventat roata? Si cum avem interneti, e imposibil sa faci o descoperire importanta si sa nu afle toata lumea in secunda a doua fiecare detaliu despre ea. Nu prea vad cum ai putea sa monetizezi acele descoperiri, decat prin chestii stupide precum patente.
Zic stupide pentru ca odata ce oamenii au aflat ca rotile rotunde sunt mai eficiente decat cele patrate, ce-o sa faci, ii impiedici pe toti in afara de compania ta sa faca roti rotunde printr-un ordin judecatoresc? E cam aberant.
Friday, 8 April 2011
Câştigi pe execuţie, nu pe idee. În loc să faci public c-ai descoperit roata, începi şi vinzi: căruţe, biciclete, cărucioare, chestii d-astea. Bine, roata e un exemplu stupid, tocmai pentru că-i uşor imitabil.
Da' ia explică de ce companiile farmaceutice nu se copiază unele pe altele până la moarte. Vorba aia, fac analiza chimică a produselor competitorilor şi gata-i reţeta, nu?
Friday, 8 April 2011
Roata a fost cea mai importanta descoperire a omenirii, cum sa fie un exemplu stupid? E exemplul perfect pentru faptul ca nu ai cum sa tii informatia in proprietatea unei entitati in vazul tuturor.
Nu ai cum sa castigi nici pe executie, pentru ca SUA poate investi miliarde in cercetari, iar a doua zi chinezii vor castiga pe executie. Companiile farmaceutice probabil nu fac asta pentru ca le e teama ca vor fi date in judecata, dar asta nu vad de ce ar opri pe oricine sa isi faca acasa, daca vrea neaparat, sau pe chinezi.
Friday, 8 April 2011
La farmaceutice problema e ca nu poti copia asa usor placebo. Restul e copiat imediat ce expira un brevet.
Friday, 8 April 2011
@gheorghe Deocamdata modelu' nostru e cel putin zarghit in ce priveste chestia aia, da' nici nu-i de mirare dat fiind ca inca nu suntem nici pe departe acolo. Totusi, ala care a inventat becul a scos destul de bine, deci se poate.
Cred ca dAImon are ceva dreptate, in sensul ca roata e un exemplu foarte banal, chiar daca-i foarte important. Nu e logic sa te astepti sa cistigi bine din chestii care-s importante, da-s banale, precum nu-i logic sa te astepti sa cistigi bine din chestii care-s exotice de-a dreptul, da' nu-s importante. Fa o chestie exotica si importanta (becul, telefonul, dinamita scl) si vei cistiga frumusel.
Pe de alta parte nu cred ca ideea ordinelor judecatoresti e gresita structural si din principiu, cred ca-i foarte foarte prost aplicata de nuliferi a la MPAA. Pina la urma faptul ca toti cocalarii iubesc BMW nu face masinile alea mai putin elegante.
Friday, 8 April 2011
Mda, ma gandesc de exemplu la Huawei, care s-a apucat la un moment dat sa faca niste copii foarte fidele ale routerelor Cisco, atat de fidele incat rulau acelasi sistem de operare, de la care probabil au furat codul sursa, sau pur si simplu au pus niste chinezi sa-l rescrie exact la fel. Deci uite ca se poate sa furi cele mai proprietare tehnologii cu putinta si sa le vinzi cu succes. Desigur, Cisco i-au dat in judecata, dar doar pentru niste protocoale proprietare pe care ulterior le-au scos.
Eu sunt foarte de acord sa fie rasplatite cercetarile, de fapt cred ca ar trebui rasplatita orice creatie intelectuala care e utila intr-un fel sau altul, nu doar cele pentru care se gaseste din intamplare un model de business functional, dar nu prea vad cum.
Friday, 8 April 2011
Huawei nu a mâncat din piaţa Cisco din simplul motiv că au feluri diferite de clienţi. Cine cumpără ceva de la Cisco nu se uită nici cu jumătate de cur la diversele produse ale Huawei făcute cu chinezi, neavând absolut nici o garanţie că alea au vreo urmă de CTC făcut ca la carte sau că n-o să crape în secunda 2 ...
De altfel uită-te la Huawei cum a intrat pe piaţa de telefonie mobilă .. ţi se pare că au produse bune şi vandabile? Mie nu, doar copieri patetice. Nu doar ce se vinde la noi prin umbrela RDS, ci în toate ţările.
Până să apuce cineva să refacă tot traseul pe care l-ai parcurs tu (R&D), tu deja eşti pe piaţă de luni bune.
Friday, 8 April 2011
Sau ca sa punem aceeasi problema si mai acut, de ce nu se apuca X, Y sau Z sa copieze fain ? Ca nu functioneaza modelu' ?
E usor sa copiezi ce intelegi, e mai greu sa copiezi ce nu intelegi. Chestiile usor de inteles n-au de ce sa aduca mari beneficii, daca-i pina acolo. Si daca stam si judecam drept, asta-i fix unde ar trebui sa fie competitia : nu la "cine-o ghicit primul" ceva chestie arbitrara, care putea la fel de bine sa fie si altceva, ci la cine-i capabil sa faca chestiile complexe. Concurs de adincime, nu de viteza, la intelect.
Apropo de cum se face sa fie functionala proprietatea ceea, ma gindesc ca se face de la sine : io am parolele. Xulescu n-are parolele. End of story.
Saturday, 9 April 2011
@dAImon Hai sa fim seriosi, lumea cumpara cisco pentru cacatul lor de brand, nu cred ca Huawei n-ar putea sa-ti ofere aceeasi calitate si suport. Te las pe tine sa ghicesti unde sunt facute echipamentele Cisco si ce indieni iti raspund la tichete. Faza cu echipamentele astea sofisticate e ca nu trebuie sa fii pe piata imediat dupa Cisco, pentru ca au o viata de cativa ani buni pe piata.
Ei s-au lasat de chestiile astea pentru ca oricum n-avea rost, s-au axat pe cacaturi gen modemuri, telefoane, BTS-uri, care se cumpara in milioane de exemplare, nu 1-2-5-6 bucati la un client ca routerele alea mari. Si apropo de faptul ca tu ai modem 3g pe care scrie huawei si nu Cisco, ti se pare ca nu au mancat din piata? :) Tocmai asta e, ca au luat bucata aia cea mai mare.
Saturday, 9 April 2011
@gheorghe
Intelegerea asta despre piata nu are mare legatura cu conceptul. Piata ruterelor "mari" si piata ruterelor "mici" nu-i aceeasi piata. Nici piata Adidas si piata Adibas nu-s aceeasi desi e vorba acolo chiar de acelasi uz.
Saturday, 9 April 2011
Eu n-am vazut datacenter serios pe routere huawei de-alea. Poate ca la Webfactor sa fie, da-n rest mai greu.
Saturday, 9 April 2011
@Mircea Popescu Pai nu foloseste nimeni pentru ca n-au chef sa-si bata capul. Ca echipamentele nu le alege CEO-ul ci vreun tehnic, si nu vrea el sa-si asume riscul ca o sa fie o comanda diferita si n-o sa stie retarzii cu certificari Cisco ce sa faca, sau sa se intample.... orice, si sa-i sara toata lumea in cap ca de ce n-a luat Cisco, ca sigur daca lua Cisco nu se intampla asta. Si pana la urma nu cheltuiesc banii lor, deci n-are nici un sens sa faca economii de vreo 50%.
Asa, lumea cumpara Juniper, Force10, Foundry pentru ca pot sa justifice ca domle, sunt mai rapide, mai bune mai nustucum, dar nu pot sa justifice Huawei pentru ca... e ca un Cisco, da mai ieftin :)) Dar cand vine vorba de suport, ce vrei tu in final e ca atunci cand iti crapa subit ditamai bullshitu de echipament, sa le trimiti alora de la suport un dump si sa-ti dea o noua imagine cu sistemu de operare care n-o sa mai crape in aceleasi condtii, si nu vad de ce n-ar fi in stare chinezii sa faca asa ceva. E drept ca exista un risc mai mare sa ti-l faca un programator care n-a mai dormit de 2 zile si-l tot tin aia de la Huawei cu biciul acolo, sa repare buguri pentru cei mai importanti clienti, ca celalalt care facea asta a murit, si sa-ti strice tot, dar nah.
Si cat despre proprietate protejata de parola. Crezi ca IOS-ul lui Cisco avea pur si simplu codul sursa pe internet? Sau chipurile lor aveau schemele puse la download pe site? Dar ma rog, astea-s doar chestii de R&D, nimic spectaculos, de multe ori nici nu merita furate, ca in cazul Huawei de mai sus. Dar sa zicem ca cineva inventeaza cold fusion, si-si face SC Cold Fusion SRL si isi construieste o centrala. Ce ii opreste pe americani sa-ti fure secretele prin mijloacele lor specifice? Sau pe MOSAD, sau pe chinezi? Ii dai in judecata? :))
Saturday, 9 April 2011
Cred ca ai o reprezentare foarte... fistichie, sa zic asa, a managementului conturilor de achizitii corporate.
Eu ziceam altceva apropo de parole. Ca adica proprietatea care merita protejata e altceva, si mai mult decit un simplu cod sursa.
Saturday, 9 April 2011
Corporate, lol. Pai daca vorbim de majoritatea, majoritatea nu e "corporate". Nu sta orice distrus sa negocieze contracte cu CEO-ul Cisco sau Huawei sau nici macar nu au propriul account manager.
Saturday, 9 April 2011
Corporate din partea care cumpara, mo. Tu ce crezi, ca toata lumea-i organizata ca Imagine Software ?
Saturday, 9 April 2011
Nu stiu ce sa zic, ideea e ca, oamenii aia care cumpara, cumpara si fac toate hartiile, iti pun hartia cu garantia intr-un dosar si il baga in inventar, nu stiu exact ce cumpara si ce face, oamenii care au decizia finala si care au banii, evident ca nici ei nu stiu ce cumpara, pur si simplu asculta niste argumente de la niste tehnici sau manageri de tehnici sau CIO sau cum vrei sa le zici, care le zic ca ne trebuie aia, aia, aia, si le prezinta niste alternative, ca e bine sa fie mai multe, sa zica ca domle, chiar ai studiat problema si ai facut o analiza amanuntita si ca nu le arunci banii pe cacaturi, iar in acelasi timp, alternativele au rolul de a le crea oamenilor cu banii iluzia ca ei chiar fac o decizie, sa se simta si ei importanti.
Desigur ca oamenii aia tehnici sau manageri sau ce sunt, daca chiar vor sa termine vreodata toata taraseala asta, vor veni cu o alternativa pe care o vor prezenta ca fiind foarte buna, si inca una sau 2 care sa para ca nu-s chiar asa de bune, ca doar n-o sa stea sa-i invete meserie pe oamenii cu bani sa le explice fiecare cacat, iar uneori, chiar nici nu conteaza ce cumperi, ca orice ai cumpara e cam acelasi cacat, ai putea la fel de bine sa dai cu banul.
Desigur, conteaza foarte pe ce pun accentul oamenii cu bani. Cum in Romania si alte tari de lumea a 3-a accentul este pe reducerea costurilor, nu cred ca ar fi iesit din comun sa auzi: "nu, e prea scump, ne trebuie ceva mai ieftin" si atunci esti nevoit sa vii cu ceva gen, hai sa cumparam niste Cisco-uri SH de pe ebay. In astfel de companii s-ar putea justifica cumpararea unor echipamente Huawei, si ar avea probabil rezultate foarte bune, in orice caz mai bune decat Cisco la SH. Si ca un exemplu practic, ar putea sa faca diferenta intre o companiei care e perceputa cum ca ar oferi servicii de calitate, cum ar fi Vodafone, care foloseste Huawei, si o companie care foloseste cele mai ieftine si de cacat echipamente care totusi merg, cum ar fi RDS, care cred ca inca mai foloseste la greu Cisco la SH.
Saturday, 9 April 2011
Mda, de fapt vorbesc prostii la faza cu vodafone care foloseste Huawei, ca probabil nu era vorba de routare IP, ci voce, dar nah, don't belive everything you read on the internet. Vroiam sa zic de ines de ex, care la un moment dat aveau un huawei dinala mare pe la ei prin datacenter si inca mai sunt in business desi teoretic RDS s-ar putea pisa pe ei. In rest, eu sincer as fi preferat niste huawei-uri in loc de Cisco-urile mele SH.
Saturday, 9 April 2011
Lolz mei, ce zici tu exista si se intimpla, da' nu la proportia aia. Zici ca-i imparatul mustelor dupa ce descrii tu acolo :D
Saturday, 9 April 2011
E la proportia ca eu am schimbat 7 locuri de munca in companii cu marimi de la 10 la 5000 de angajati si peste tot la fel se facea, in afara de aia cu 10, toti pe care ii cunosc eu din domeniu la fel, in comicurile Dilbert la fel. Eu chiar nu concep alt mod de a face lucrurile, in afara de cazul in care ala care conduce compania chiar se pricepe la tot si toate, ceea ce mi se pare foarte improbabil, cu exceptia unui startup.
Saturday, 9 April 2011
@gheorghe Toate din .ro ? Ca intr-adevar, ultima oara cind am discutat chestia asa s-a stabilit intr-un comitet de lucru multinational, ca Romania-i tara lui Dilbert.
Saturday, 9 April 2011
Ma indoiesc ca e specific Romaniei. Intre timp, m-am gandit la o alta modalitate prin care s-ar putea desfasura procesul de achizitie, ca am avut niste experienta si cu modul asta de lucru, dar cred ca creierul meu incearca sa reprime amintirile alea. Mai e cazul in care niste oameni cu functii de conducere decid ei ce solutie ar trebui sa cumpere, fara sa mai consulte pe cineva, in functie de 2 criterii:
- pret
- comisionul pe care sunt dispusi vendorii sa-l dea
In cazul in care omul respectiv este proprietarul companiei sau detine foarte multe actiuni, singurul criteriu e pretul, si el trebuie sa fie cat mai mic. In cazul in care omul respectiv e vreun fel de manager cu salariul fix, eventual niste bonusuri stupide care n-au nici o legatura cu performanta companiei sau a departamentului lui, comisionul trebuie sa fie cat mai mare, iar pretul cat se poate de mare, dar nu mai mare decat poate el sa justifice prin ce imbunatatiri de eficienta si reduceri de costuri imaginare o sa le aduca solutia respectiva.
Saturday, 9 April 2011
Ca te indoiesti sau ca nu te indoiesti, da' eu te intreb anume, pentru ca Romania toata-i un fel de tara-teatru, in care diversi copii se joaca de-a roluri de adulti, chestie bine documentata si amplu cunoscuta cit sa fie genu' de banalitate care-si gaseste loc pe Trilema.
Si-n rest, m-am lamurit, tu esti un fel de anti-pollyanna.
Saturday, 9 April 2011
Ala e un fel de eufemism pentru hater? :D Adevarul cel mai pur e ca sunt invidios pe succesul lor.
Saturday, 9 April 2011
E bine ca recunosti :D