Ipocrizia societatii

"Pe primărie striga că are nevoie de casă. Vorbea tot felul de prostii, pompierii l-au momit să sară pe salteaua lor că-i dau 5 lei, poliţistul i-a spus că-i dă ţigări. Omul a sărit şi după aceea a cerut banii şi i-a spus pompierului că dacă nu i-i dă îl bate Dumnezeu", a spus un martor.

Deci un tip se plictisea dupa-masa, asa ca s-a suit pe primaria din Bontida (poate cel mai amuzant nume de localitate din toata tara) si s-a agitat si el pe-acolo. Astia de la situatii de urgenta au venit fuguta, cu girofarul, ca ninonino este o urgenta, deranjind diversi cetateni angajati in trafic de la si spre Cluj, ca-n Bontida nu vaz cine-ar avea treaba. I-au umflat idiotului o saltea, sa poata sari, i-au promis ceva bani si-un masaj tailandez daca sare, ciupa-chups, ce i-or mai fi promis.

Deci un pulalau sinistru care trebuia batut pina cerea apa rece, dupa care servit cu o cana de apa rece si batut iara e in loc de asta distrat, plimbat cu masinuta, chestii. De ce ? Pentru ca "nu prezinta pericol social".

Daca primaria din Bontida era impresurata de vreo 15,000 de cetateni furiosi (aproximativ 300% din totalul populatiei comunei) care aveau niste cereri politice, ca de exemplu sa se organizeze comuna Bontida intr-o comuna, sa nu mai recunoasca moneda Romaniei si nici autoritatea judecatorilor romani, sa fie ei liberi si independenti si eventual sa aplice pentru a fi primiti in federatia helveta mai incolo pai frate, credeti ca veneau astia de la situatii de urgenta sa-i ia pe fiecare, sa-i ofere acadele, tigari, sa-i dea in ringhispil ?

Nu. Ci veneau ceva scutieri sa bata la ei.

Pai de ce, tati ? E logic asa ? Nu mai bine sa facem exact invers, cind e cite-un prostalau cu fumuri in cap sa vina camionu' de scutieri si sa-l puna da' mai bine va citez :

On lui demanda juridiquement ce qu’il aimait le mieux d’être fustigé trente-six fois par tout le régiment, ou de recevoir à-la-fois douze balles de plomb dans la cervelle. Il eut beau dire que les volontés sont libres, et qu’il ne voulait ni l’un ni l’autre, il fallut faire un choix ; il se détermina, en vertu du don de Dieu qu’on nomme liberté, à passer trente-six fois par les baguettes ; il essuya deux promenades. Le régiment était composé de deux mille hommes ; cela lui composa quatre mille coups de baguette, qui, depuis la nuque du cou jusqu’au cul, lui découvrirent les muscles et les nerfs. Comme on allait procéder à la troisième course, Candide, n’en pouvant plus, demanda en grâce qu’on voulût bien avoir la bonté de lui casser la tête ; il obtint cette faveur ; on lui bande les yeux ; on le fait mettre à genoux.

Deci, te sui pe cladirea primariei din Bontida ca te plictisesti tu acasa ? Foarte bine, doua mii de scutieri, treci de treiji'sase de ori printre ei pina-si incearca bitele pe curu' tau. Daca-ti mai revii garantat nu te mai plictisesti toata viata ta, si daca nu-ti mai revii cu atit mai bine pentru toata lumea.

Iar pe de cealalta parte, cind sunt cincisprezece mii de tipi nervosi cerind chestii absolut ingrijoratoare de urgenta sa primeasca cu totii perne si ceai cald, si sa li se aduca curve pe banii publici. Cu cit sunt mai multi, cu cit par mai infricosatori si cu cit cer chestii mai groaznice pentru stat cu atit mai repede sa li se aduca, si cu atit mai dulce ceaiul.

Adica, asta-i ipocrizia : statul nu-i pus in fruntea trebilor ca sa isi urmeze interesele lui, e pus in fruntea trebilor ca sa urmeze interesele societatii. Iar interesele societatii nu-s sa incurajeze timpitii irelevanti si sa descurajeze oamenii nemultumiti in grupuri largi. Alea-s chiar interesele statului. Altminteri, societatea si-ar dori sa-i descurajeze pe primii si sa-i incurajeze pe pe ultimii, cum e si logic de altfel.

Cind amendam Constitutia sa scrie acolo ca e interzis sa incurajezi timpitii solitari precum e de asemenea interzis sa descurajezi grupurile mari puse pe revolutii ? E ?