Grabeste-te incet
Tania Filip, care are o fata cam de virsta mea si-i conferentiar la UNATC e si motivul pentru care filmul asta merita de fapt mentionat, privind lucrurile la rece si dintr-o perspectiva realista.
Sigur, pentru localisti nume precum Dem Radulescu sau Tamara Buciuceanu pot juca rolul de recomandari. Pentru oamenii care stiu cum arata pestele de sticla, pentru oamenii care recunosc oglinda rotunda montata-n romburi de fier forjat c-au avut-o-n casa toate aceste amanunte sunt valoroase, si importante. Privite insa dintr-o perspectiva universala, tot ce ramine din Grabeste-te incet sunt blugii vopsiti direct pe coapsele fragede ale Taniei Filip, in etate de douazeci de anisori acum treizeci. Din pacate n-a pozat nud, ca nu se inventase inca nudul obligatoriu pentru fetiscane pe vremea aia, asa ca va trebui sa va multumiti cu ilustratia din dreapta.
Povestea in sine e stupida, un tip crede c-o calcat un pieton cu masina, cind de fapt nu l-a calcat. Nevasta-sa, modelul indigest cu bigudiuri si capoate eterne crede ca tipul si-a gasit o amanta, alti tipi cred ca diverse alte combinatii amoroase, domnisoara Ice Queen de-o joaca zisa Filip ar trebui sa se dezghete lent da' se dezgheata spontan, in scurt o vraiste numa' buna de umplutura televizionistica, sa ai ce pune pe ecran in jurul prinzului intr-o zi de miercuri, cind oricum nu se uita decit apucatii.
Personajele sunt idioate. Raposatul Cornel Vulpe joaca precit se poate un rol cu intentii comedice dar deosebit de prost gindit. Dem Radulescu ar trebui sa fie ceva cavaler in armura stralucitoare, in lupta cu constiinta crimei si mereu la un pas de-a se preda "organelor". Cei doi impreuna ar trebui sa constituie un cuplu comedic, in care Radulescu-i foil-ul. Din pacate acesta adauga atit amar de joc dramatic incit ajunge sa fie foil-ul intregului film, la care privesti cam ca la o adunatura de nebuni adunati accidental si inexplicabil in jurul personajului central. Momentul in care Vulpe-l mentioneaza pe Dostoievski smulge gemete (din groan, n. Tr.) privitorilor, mai ales ca n-are intentii meta-parodice (iara daca are, el singur stie).
Pe de cealalta parte femeile nu stau cu nimic mai bine. Buciuceanu joaca stock, un rol de recuzita, potrivit probabil cu rolul si locul femeii in societatea multilateral dezvoltata, sigur ca da, dar complet inadecvat nevoilor unei naratiuni. Fiica-sa are niste dialoguri atit de nenaturale cu diversii petitori (nenaturale chiar si pentru perioada in discutie, darmite dintr-o perspectiva libera de comunisme) incit te doare mintea (nu ca ei ar fi mai breji, de altfel - partea cu "pamintul" e de groaza). "Amanta" e aproximativ la fel de seducatoare precit nebuna satului, cu siguranta nu-i de inteles de ce-ar scoate cineva satirul pentru ea. Nebuna satului, care intr-adevar acosteaza episodic personajul principal e atit de bizara incit intrece limita si revine la normalitate, dind in mod neasteptat impresia de unica sanatoasa la cap din tot filmul, pina in halul in care te intrebi de ce nu ramine oare Radulescu cu ea ?!
Ramin citeva momente memorabile, ca de exemplu doamna de fier care va fi Buciuceanu in urmatorii ani smiorcaindu-se ca o proasta, ca de alt exemplu "Unde pleci ?" "Merg sa ma spinzur", si-n fine ca ultim exemplu cu "... n-am inteles nimic!" "Nici eu... Am iubit o singura data-n viata"*. Chestia-i ca pe Buciuceanu o chiar crezi c-a iubit o singura data-n viata, sau ma rog, si-a ingaduit asa ceva o singura data.
Si mai ramin, bineinteles, oglinzile montate-n fier forjat, Dacia 1300, manusile politaiului, uritenia indescriptibila a perdelelor si capoatelor, ciorapul-scufie... toate urmele unui balamuc, care intimplator a fost si-o societate multilateral dezvoltata, dupa parerea ei proprie.
Din pacate nu ramine si-un nud. Anii 80 au trecut, daca e sa facem astazi bilantul, absolut degeaba.
---------
* "mi-am dat seama ca eu nu am iubit pina acum... niciodata" nu-i totusi putin cam mult, din partea unei studente ? (Douazeci de ani, patru luni si trei zile).
