Geneza copilului anal

Tot ce exista se naste ori apare cumva, asta-i indiscutabil. Totusi, in timp ce existenta se poate constata nemijlocit, geneza necesita intotdeauna nitica munca speculativa (cuvintul vine de la speculum, care-i obiectul ilustrat in partea dreapta - credit UC Santa Barbara). Cam in aceeasi situatie ne gasim si noi apropo de copilul anal, ca exista-i indisputabil, cum se formeaza nu-i clar.

Avem totusi o teorie, care porneste de la observatia comuna pina la banalitate din sociologia cercetarii ca un cercetator se va specializa pe acel domeniu in care inregistreaza primele succese facile. Treizeci, patruzeci sau chiar cincizeci de ani, cit e o cariera implinita de cercetator, se vor orienta intr-o directie decisa de trei luni de meditatie "printre picaturi" petrecuta undeva in jurul virstei de douazeci de ani. Picaturi, adica votca, wisky scl.

Motivul pentru care se intimpla aceasta e usor de inteles printr-un exemplu. Fie un tip care cistiga, oricum ar cistiga, doi lei in fiecare saptamina. De banii astia are a-si cumpara scule. Ei bine, daca dintre totalitatea sculelor existente, drujbe si motocositoare si pistoale de lipit cel mai ieftin este un ciocan, la cinci lei, omul nostru va deveni timplar. Simplu.

Pentru ca dupa trei saptamini de asteptat cu sufletul la gura sa-si poata cumpara si el o scula si sa se apuce de treaba, realizeaza ca motocositoarea de o mie de lei inseamna inca ZECE ANI de sarit de pe un picior pe altul, zece ani in care el se ofileste, zi de zi. Zece ani pe care nu i-i mai da nimeni inapoi. Asa ca merge si-si cumpara ciocanul, cu care se apuca de batut cuie. Isi mai da peste deste, isi mai scapa una-n genunchi, dar per total invata sa foloseasca ciocanul.

Dupa zece saptamini de folosit ciocanul e drept ca are poate puse deoparte o mie de lei, din care si-ar putea cumpara motocositoarea si s-ar putea apuca de-a fi fermier in loc de-a fi timplar, dar pe de-o parte ca asta ar insemna sa renunte la cele zece saptamini de dat cu ciocanul peste degete, pentru privilegiul de-a petrece zece saptamini taindu-si pantofii si degetele de la picioare cu motocositoarea. Parca nu merita. Si intrucit si timplaria-i meserie, cum e si fermierizatul meserie, iata ca pe masura ce adauga efort efortului deja depus ajunge tot mai bun. Asa ca decit sa arunce ce-o realizat pina acum, rationalitatea economica il indeamna sa adinceasca.

Daca scoatem banii din calcul, si consideram un pusti super bogat cu un milion de lei in buzunar si niste scule foarte ieftine, intre un leu si cincisprezece bani si doi lei douazeci fiecare, rezultatele nu se schimba cu nimic : pustiul va deveni ceea ce scula pe care-a pus intii mina ii aduce. Timplar daca ia un ciocan sau instalator daca ia o cheie franceza. Asta e, asa curge viata asta. (Realizati bineinteles, ca nu discutam de lei in sensul de hirtii emise de Banca Nationala, ci de lei in sensul de capital intelectual, bun ?)

Exact la fel si cu copilul. Ajuns in fata problemei serioase si respectabile a maturizarii, copilul de doi-trei ani are la dispozitie niste cai posibile. Daca din orice motiv o apucat-o pe directia asta cu analu', ea se reinforseaza singura (avem disperata nevoie de un echilvalent in limba romana pentru self reinforcing, apropo). Pe masura ce trece timpul, abordarea anala se extinde si ia locul alternativelor prin diverse fenomene de bias bine descrise in literatura, si-n esenta sumarizabile drept "totul pare un cui tipului ce tine in mina un ciocan".

Si de-aici incolo, sanatate buna, boala se dezvolta singura.

Solutia corecta, bineinteles, este ca pustiul sa fie descurajat de la a persista in folosirea aiurea a ciocanului atunci cind inca investitia lui este minima, adica la doi-trei ani. Alternativa, de-a da un adult prin razatoare, a adauga maioneza feliilor insingerate si-a incerca sa reconstitui un adult cit de cit functional e suficient de scumpa cit sa nu merite, dar solutia corecta, a educarii copilului este... pai n-o sa va vina sa credeti, da' este suficient de ieftina cit sa nu-si bata nimeni capul.

Pentru ca parintii au, nu-i asa, chestii mult mai importante de facut decit sa inteleaga si sa aplice psihologia infantila. Evident.