Functia asiguratorie a blogului

Bă, bat palma cu cineva din Ungaria, este firmă de elicoptere private. Nu la Aerotaxi, mă. Taci. Nu costă mult, câteva sute de euro. Şi vin o săptămână, două cu elicopterul la lucru. Am vorbit, tot, dar nu are de unde să mă ia. Ţară de căcat. Păi de unde, p... mea să mă ia. Unde p... mea, vine elicopteru pe şosea? Că la vamă, vin pe câmp, dar până la aerodrom să merg cu maşina e ca p... Mor de ciudă, ăialalţi, ăla cu maşina

Textul de mai sus a fost inserat in discutia publica de Falimentatea Media zilele trecute, si este alocat unui oarecare Milan Gubic. Ar fi survenit "presei" "dintr-o conversaţie surprinsă de SRI".

Care SRI adica, reprezentant al autoritatii statului in relatia cu cetatenii Romaniei cum este mai nou (chit ca eu nu retin de cind ?!) s-a apucat sa produca probe la un dosar in lucru, sustinind astfel deci puterea judecatoreasca. De buna voia lor, si nu la ordinele puterii executive, cum v-ati astepta din practica, precum nici la ordinele puterii legislative, care-i teoretic vorbind stapina lui.

Care probe au fost produse prin "metode specifice", si ridica niste probleme destul de serioase societatii civile.

In primul rind, cetateanul Milan Gubici, vames minjit sau vinzator de inghetata la cornet, ce-o fi el, nu pare sa aiba o metoda eficienta de-a verifica realitatea celor afirmate de SRI. Daca o secretara glumeata din institutia respectiva, sau niste agenti lipsiti de chef de munca, sau o stenografa plictisita, sau insasi directorul institutiei se apuca sa-i falsifice inregistrarile, punindu-i cuvinte in gura, manipulind contextul, construind false mesaje din bucatele de dimensiunea unei silabe ori cuvint taiate pe-alese din cinci mii de ore de inregistrari asa incit sa "iasa bine", Milan Gubici al nostru nu prea are ce face, practic vorbind.

Legea romana ii interzice sa isi inregistreze propriile conversatii telefonice, dintr-o preocupare poate prea apasata pentru intimitatea interlocutorilor lui. Ca rezultat, diversele organisme care se ocupa cu ascultat telefoane (avem vreo opt, si nici nu-s sigur ca eu le stiu pe toate) se bucura de un monopol absolut necuvenit pe piata stenogramelor : cum nimeni altcineva nu poate produce inregistrari, n-avem cu ce confrunta validitatea celor propuse de SRI. Ca rezultat, ele nu pot fi niciodata adevarate, principial vorbind. Ele sunt intotdeauna niste simple afirmatii, si data fiind functionarea concreta a institutiilor respective in sistemul institutional romanesc, sunt intotdeauna niste simple acte in jocul politic.

Sigur ca teoretic vorbind cetateanul nedreptatit Milan Gubici, caruia i s-au fabricat false stenograme se poate adresa justitiei. Daca are zece ani la dispozitie si reuseste sa nu moara de infarct si sa nu dea faliment are o sansa oarecare sa prinda si pronuntarea unei sentinte care sa-i redea demnitatea. Slaba aparare, dar cam asta-i tot ce i se ofera pe aceasta directie.

In al doilea rind, numele acesta nu va spune nimic. Sigur, vi se atrage obsecvios atentia ca-i ceva sef prin vama Moravita, dar nu putem spune c-ati fi stiut sa numiti un sef de tura din vama Moravita pina sa cititi articolul in cauza (oricare, nu neaparat asta).

Ca atare, trustul aservit puterii si intereselor ei domina discursul public intr-un mod la fel de necuvenit precum si institutia pervertita domina discursul judecatoresc. Ce putem face, curiosi fiind, pentru a verifica realitatea celor afirmate intr-o pagina pe irealitatea.net in baza unor chestii mai mult sau mai putin reale sustinute de procurori intr-un caz in desfasurare ? Pai, necunoscindu-l pe cetatean, de nici o culoare, nu-i putem da telefon. Sigur ca i-am putea afla adresa si scrie o carte postala, da' pe cind ajunge ea la el s-ar putea sa aiba chestii mai bune de facut decit sa ne raspunda noua.

Intr-o lume civilizata contraponderea necesara este blogul. Un blog intretinut cu seriozitate ofera individului Milan Gubici, sef de vama, director de spital de copii, sef de birou sau ce-o mai fi fiind el, esalon secund sau tert intr-un aparat functionaresc oarecare, ocazia sa isi expuna, clar si curat, propriul adevar.

Riscul pe care si-l asuma cineva care nu tine - cu seriozitate! - un blog este sa se trezeasca in pozitia lui Milan Gubici, care mie imi pare foarte asemanatoare cu pozitia in care se gasea Neo in prima infruntare cu agentul ala anonim si ochelarist : sigur ca poate da telefon. Da' cum vorbesti daca n-ai gura ?!

Nu mi se pare ca o persoana care are un nume isi mai poate permite sa nu tina - cu seriozitate! - un blog de azi inainte. Nu daca are atita minte cit sa inteleaga de cinci minute lumea in care traieste. Sigur ca vor exista in continuare o multime de Milan Gubici, cum vor exista in continuare o multime de case fara WC sau dus (40+%, apropo, un ordin de marime peste media europeana). Totusi, inconstienta nu-i o solutie doar in virtutea faptului ca se practica pe scara larga.

Sigur, mare-i puterea naivitatii, pseudo-argumente in favoarea lenei si troglodelii rezultante din ea se vor gasi. Dar priviti cum a evoluat situatia de la cazul Voicu pina astazi, un an mai tirziu. Deja curg stenogramele ca popcornul. Sa va inchipuiti ca ele nu vor fi un instrument in lupta politica de-acum incolo, si sa va inchipuiti ca ele nu vor fi falsificate en gros de-acum incolo e o naivitate demna de deponentul la FNI. Da, inteleg c-au fost sute de mii de oameni, dar inca o data, inconstienta nu-i o solutie doar in virtutea faptului ca se practica pe scara larga.

PS. Persoana in discutie nu merita probabil aceasta pledoarie : din zece calatorii peste granita pina la sirbi si din zece intoarceri peste granita in Romania am intilnit, in fiecare caz, fara exceptii, trafic de tigari. N-am nici un fel de indoieli ca demersul lui Basescu este in mare si-n principiu corect, cum si demersurile lui Stalin erau, in mare si-n principiu, corecte. Totusi, masura civilizatiei unei tari si masura statului de drept care-o guverneaza e respectarea persoanelor. Tuturor persoanelor.