Fetele vietii, vietile fetelor

Cunosc o fata - ma rog, poate fata-i impropriu spus in context - care-a crescut doi copii intr-o locuinta de nici treizeci de metri patrati. Al' mare acum termina liceul, al mic gimnaziul, ea cistiga vreo doua sau trei sute de dolari, asa ceva. Pe luna, nu pe saptamina, nici pe zi. Doi copii, care vor una-alta, care au nevoie de una-alta, vine si Craciunul, stiti cum e... Stiti cum e ? Ei, ca stiti, ca nu stiti, ca va-nchipuiti ca stiti sau in fine, putin conteaza. Mai cu ajutor, mai de una singura (da' mai mult singura) i-o crescut, s-o descurcat, asta este. O viata.

Cunosc alta fata - ma rog, tot impropriu in context - care are jumatate din anii celeilalte, sau poate nici atit. Si n-are nici copii. Si n-are multe alte chestii, ca de exemplu repere, sau tarie de caracter. Promite, ce-i drept, ca materie bruta ar putea fi, da' inca nu este. Fata de ceva cetatean de afaceri, muma-sa dansatoare prin baruri, animatoare, de-astea, i-o cam parasit cu circ & scandal cind era ea mica, tac-su mai mult cu treburi, o crescut si ea cam ca o buruiana sa zicem.

O cunosc pentru ca mi s-a supus recent, si s-a prezentat la recrutare cu o geanta, o gentoaie, o imensitate de chestie-n care te-ai astepta sa se impacheteze un Caterpillar de-ala. Chiar daca stia ca nici nu halesc nici nu se permite. Si-n geanta, spre amuzamentul colectiv dar mai ales al meu, cosmeticale. Pomezi, prafuri, creme, lotiuni, tincturi, esente, toate minunile. Nu cred ca din cinci mii de lei bani pesini s-ar putea reconstitui continutul de basini al gentii fetei. Poate din zece.

Nu le-am aruncat, chit ca-n general asa e practica, ci am preferat sa le-mpart celorlalte. Va inchipuiti hazul general. Iar ea a plins. Asa, cu disperare, de sfirsit de lume, cum de altfel e si ideea. Hainele urmau sa-i vina separat, ceea ce s-a si petrecut ieri, trei baloti uriasi (practic de vata) pe care i-au debarcat niste cetateni dintr-un camion cu macaraua, i-am pus in storage unde vor si ramine. Iar ea, in pielea goala in masina, a mai plins o tura. Va dati voi seama cum doare pierderea identitatii, mai draga ?

Dar cu tot plinsul a si invatat chestii utile, ca de exemplu sa se spele pe dinti cu miinile incatusate la spate. Da, se poate, si-i o trebusoara despre care nu stiti niciodata cind va poate fi utila, degeaba rideti. Precum si sa gateasca, oua ochiuri si alte chestii. Tot cu miinile incatusate la spate. Da, si asta se poate. De fapt n-aveti idee cam cite chestii poate face o zgitie blonda cu miinile la spate. Multe.

Si tot azi dimineata a constatat plina de energie ca in pofida dificultatilor inerente situatiei totusi e gata si capabila sa-si inceapa ziua mult mai repede decit inainte. Joarda ajuta in acest sens, fara indoiala, ca daca stai si te tindalesti odata musca din tine. Pe de alta parte cred ca dezbararea de absurd, renuntarea la a incerca sa potrivesti cumva aiurelile scrise-n nustiuce revista pe-o realitate cvasiconcreta vazuta printr-o oglinda relativ strimba, evadarea dintr-un univers in care orice decizie-i in fapt indecidabila, oare nadragii astia sau aia, oare parfumul asta sau ala, curatarea de insanitate are meritul ei. E mult mai usor sa termini ce ai de facut daca ai de facut ceva concret, inteligibil si masurabil. Altminteri poate fi chiar imposibil.

Da' lasind asta la o parte, ce voiam sa va zic : in aceeasi tara, vorbind aceeasi limba, oameni cu probleme diverse. Chestie care pentru mine, un observator neutru si deci cinic, sau cinic si deci neutru, e oarecum... nu amuzanta, propriu spus, da' hm... instructiva, sa zicem. Remarcabila. Si de altfel banala.

Cam asta.