Fara rusine

Am sa tratez un subiect pe care, daca as fi un om cu bun simt, cu tact, un om echipat cu un modicum de discretie nu l-as atinge niciodata, ca "nu se face". Precit se vede nu-s, si logic vorbind daca eram ce sens mai avea sa tin blog* ?

Dar inainte, un periplu istoric. De data asta aveti noroc, nu vom trece nici prin istoria Republicii, pe scurt, de la anul una-mie-opt-sute-doua-zeci-si-unu... fix... precum nu vom trece nici prin istoria continentului, planetei, Universului, ci ne vom multumi cu istoria mea personala.

Si anume, sunteti probabil familiari, macar in principiu, cu ideea ca o masina noua odata cumparata si-a pierdut o parte din valoare, fiind de-acum o masina second hand, din momentul in care-a parasit portile reprezentantei ea este un morman de fiare vechi in plin proces de a-si asuma si-n fapt aceasta identitate subiectiva. Si de asemenea sunteti la curent ca macar in unele cercuri exista, sau cel putin exista acum niste ani ideea ca o femeie este exact ca si o masina (nu intimplator in limba engleza expresia "ride" acoperindu-le pe amindoua). Odata ce-a facut-o cu unul nu mai este "acelasi lucru".

Da, vorbim cel mai devreme de gimnaziul tirziu si cel mai tirziu de anii liceului intr-o Romanie recent postrevolutionara, unde a lamuri fetele sa se-ntoarca invers nu era nici ingrozitor de greu, ca pe vremea parintilor, nici dezgustator de usor, ca-n vremurile actuale, si deci tineretul de gen masculin nu suferea nici de frustrarile incarnate ale parintilor ori fratilor lor mai mari nici de completa dezabuzare si disolutie identitara a fratilor lor mai mici. Era, cu alte cuvinte, Arcadia. Et in Arcadia, ego**.

Si oamenii fiind maimute, si adolescentii mai maimute decit orice oameni, sigur ca pe linga simpla si pura placere sexuala mai conta si placerea jocului respectiv, mai ales daca l-ai "cistigat". Dar punctele - pentru ca nu se poate cistiga fara puncte, nu-i asa ? - sunt cu necesitate mai putine in cazul reusitei cu o pustoaica deja inceputa, din motivul simplu si absolut evident, chiar pentru mintea imbicsita si confuza a pustanului de liceu ca ea-si doreste sa fie lamurita chiar mai abitir decit lamuritorul, hormonii feminini la saispce ani fiind un ce cum biata nu a mai intilnit si nici nu va mai intilni in toata viata ei. Cu alte cuvinte nu-i nici o mare chestie sa lamuresti o domnita ce-i gata lamurita, ce mai atita hir-mir.

Cu o exceptie. Exceptia aia a fost, de cind imi pot aduce aminte, fata lamurita de mine. Cam asa mergea tabela de punctaj, sex cu o fata, placut da' zero puncte. Poate cu mari abilitati retorice stropite cu vin sau votca (berea nu era populara inca) sa storci un punct de-acolo pentru ca vai ce extraordinar de bine-a iesit chestia. Improbabil. Sex cu o fata virgina, ehehei, alta chestie, minim trei puncte, poate si cinci. Asta asa, ca regula generala. Da-n particular si-n exceptional, sex cu o fata care fusese virgina pina sa Popescu minim sapte. Puncte.

Faptele fiind fapte nu ne revine decit sa incercam a le explica, scop intru care avem bineinteles mai multe alternative. Una ar putea fi raritatea, in sensul ca mie unul nu mi-au placut virginele niciodata, si rareori am condescens la initieri. Alta ar putea fi ideea placut-subconstienta in mintea tinarului ca pentru o clipa, pentru o secunda oricit de trecatoare este si el "exact ca Popescu". Poate chiar, pentru prima oara intr-o indelungata (la 16 ani toate vietile sunt mai indelungate chiar si decit alea de 800 de ani din Biblie) existenta plina de frustrari si suferinte pe tema, "mai bun decit Popescu"! Este posibil! Si bineinteles ar mai putea fi si altele, care la rigoare ramin exercitiu cititorului.

Ei, motivul pentru care am trecut prin toata aceasta lunguiata si la drept vorbind cam contondenta pentru public introducere este ca sa va povestesc despre un blestem. Da, al meu. Eu sunt blestemat, si anume sa retraiesc la nesfirsit exact aceleasi categorii, doar ca implementate in alte practici.

Uite de exemplu online mi se intimpla exact acelasi lucru. E exact la fel. Daca cineva se poate lauda, oricit de vag si tenuous ca-i prieten cu mine, brusc si dintr-o data cota lui "de piata" creste exponential-exploziv in ochii unei surprinzator de largi colectii de indivizi care "nu ma citesc" si in general nu pot sa ma sufere desi se tin la curent cu "ce prostii am mai scris" dintr-o curiozitate pur clinica, de psihopatolog amator in timpul liber.

Nu-i de ieri-de azi povestea asta, se desfasoara de minim un an. O oferta de angajare din partea mea are bune sanse de-a fi imediat urmata de-un torent de oferte mai bune, mai banoase, mai cornute si asa mai departe "numa' sa nu te duci la ala", doua comentarii neutre venite din partea mea in spatiul a trei luni sunt de natura sa puna orice blog pe lista urmaririi zilnic-consecvente a unei intregi haite de experti onlain, doua vorbe schimbate in treacat au darul de-a aduce adevarate coruri de binevoitori, lingusitori, interesati, preocupati, curiosi si am zis binevoitori deja ? Da.

Nu cred ca-i ceva rau in asta, daca va intrebati. Ma amuza, cam in felul in care ma amuza filmele despre amorurile adolescentine din Iepoca de Aur, ma amuza cum ar amuza pe oricine pustimea prea sfioasa ca sa recunoasca cinstit "da dom'le, l-as fela daca ar binevoi sa-mi ofere cu generozitate ocazia, da' uite ca n-are timp sau poate ca n-are chef de mine, asa ca ma descurc si io cum pot cu the next best thing".

Sper ca n-o sa va suparati pe mine in mod definitiv pentru ca mi-am permis sa violentez astfel nobile sentimente si ascunse cotloane din suflete sfios-adolescentine care ar fi trebuit sa ramina pentru totdeauna sub tacere. Iar daca va suparati sper ca nu se va intimpla sa "nu ma mai cititi niciodata" pe durata saptaminii in curs sau poate chiar si a saptaminii urmatoare. Iar daca nici, apai mnoa, va doresc sa fiti iubiti de oameni ceva mai discreti pe viitor. Si cu mai mult bun simt.

---------
* Da, in trecere putem observa ca intr-adevar, e foarte posibil ca tocmai acesta sa fie motivul pentru care blogul dvs. nu se intilneste in spatiul public cu succesul pe care va pare ca propria dumneavoastra persoana l-ar reclama, ori prin calitatile ei ori prin visele si impresiile ei. Tot asa cum nu exista vinzator sfios si precupeata tacuta, tot asa cum nu exista frizer secretoman si pilot de curse betiv, doctor cu toleranta la umori a lui Proust si asa mai departe, tot astfel nu exista bloger discret, sau "cu bun simt". Ca n-are de ce sa existe, constructul este absurd, aceste "calitati" sunt din alt film, apartin altui univers functional, aici sunt defecte.
** Da' zic sa nu disperam, ca pina la urma e normal ca Arcadia sa fie atunci cind suntem tineri, indiferent de orice altceva.