Expertii in chestii loveste din nou
Am incercat o pizzerie noua cu niste amici ieri. N-a durat prea mult. E un local aproape de viaduct, n-am retinut cum se numeste dar e o bomba din aceea-n care se aduna studentii si alti purtatori de blugi prin lume, sau mai simplu spus "oameni care nu conteaza". Cind am intrat noi o tirla de patru fete se gaseau asezate la o masa cu doi baieti, manifestindu-si plenar awkwarditatile sociale sau cum se zice-n romaneste, daca exista conceptul. Servitoarea ne-a adus doua meniuri pentru patru persoane, am intrebat-o unde-i cuierul, mi-a indicat ceva directie, i-am intins haina spunindu-i sa fie buna la care ea mi-a indicat foarte insistenta cuierul, cu atitudinea muierii proaste care incearca sa te convinga ca ai facut tu ceva gresala.
Evident, n-am ramas acolo, dar am subliniat servitoarea in text ca sa ne intelegem care-i rolul si functia persoanelor ce servesc in localuri. Ca am impresia ca exista destui traitori bipezi care n-au chiar inteles chestia asta, asa ca merita subliniata explicit : servitori. Servesc oameni, care-s stapinii lor cit timp se gasesc acolo-n local. Faci ce ti se spune, aia e functia si rolul tau.
Mbun, si venind pe linga Parcul Botanic inspre oras a trecut pe linga noi un cetatean cu o bota mare, alba, insotit de-un pustan. Nu ma consider si nici n-am de ce sa ma consider un expert in aceasta problema, dar nu m-am putut abtine sa nu observ ca orbul isi ducea bota foarte, foarte gresit, si anume tinind-o de prea sus, cu cotul ridicat si cel mai grav, cu mina deasupra ei, impingind-o in jos. Aceasta abordare este gresita din doua motive principale. Primul este ca-i foarte obositor sa tii obiectul astfel, nu rezisti kilometri. Al doilea este ca-i impropriu sa impingi bota.
O bota bine facuta (din segmente de grafit, legate impreuna cu un snur elastic, ceea ce iti ingaduie s-o imparti in bucati convenabile cit sa intre in buzunar, dar si s-o reconstitui dintr-o singura miscare) are o greutate fixa si invariabila in timp. Ca atare, atitudinea corecta este s-o sustii, comod, cu mina sub si cotul lipit de corp. Mai departe o misti intr-o baleiere usoara (sau mai rapida, functie de calitatea solului), lasind-o sa apese suprafata sub propria ei greutate.
Acest din urma aspect este foarte important, odata ce intelegem ca greutatea obiectului e fixa, invarianta si data pentru totdeauna, in timp ce forta cu care putem apasa noi bota sa pigulim in sol ca cetateanul din discutie variaza dupa o multitudine de factori : cit de bine-am mincat la masa, cit chef de viata avem, ce presiune are singele, cit e de cald afara scl. Ca atare, daca lasam bota sub greutatea ei obtinem niste informatii despre sol. Daca ne chinuim s-o apasam noi nu doar ca a) obosim si b) obtinem informatii din puncte in loc de linii ci si c) nu obtinem de fapt cine stie ce informatii despre realitate, ci mai mult despre noi insine. Este modul stupid al interogatiei, chit ca stupiditatea n-a impiedicat pina acum pe prea multi oameni, in general vorbind.
Pentru a intelege mai bine sa gindim intr-o analogie cu un pick-up, cei care aveti noroc sa fi vazut unul. Cum credeti ca ar suna discurile daca acul s-ar apasa cu mina de catre dumneavoastra ? Ei, exact asa e si cu bota orbului : ea joaca intr-un sens rolul unui bat de pick-up asupra solului, si folosita corect creeaza incet-incet niste reprezentari atit de fine in mintea utilizatorului incit iti poate omul spune daca se afla pe beton sau pe asfalt si de ce calitate, daca-i gresie sau pavaj, daca-i murdara gresia scl. Iti poate spune nu doar ca-i gheata pe jos ci si ce grosime are, in scurt atita timp cit n-are a face cu zapada (inamicul numarul unu al orbilor, pentru ca amortizeaza, daca sunteti curiosi) stie pe ce pamint se afla mai bine decit vazatorii. Folosirea incorecta insa nu creeaza asemenea obisnuinte, dat fiind ca variantele si abaterile-s prea mari si prea imprevizibile ca sa se solidifice-n ceva utilizabil de catre creier.
Dupa un moment de ezitare m-am hotarit sa fac o fapta buna, asa ca am pus zece pasi mai apasati si
"Hello"
"Yes ?"
"I'm sorry, it's just that you seem a little uncomfortable with that cane. Did you have any training with it ?"
"Yes. I'm a mobility trainer."
"Ah, ok. Well... good luck then."
Cetateanul se uita foarte... indignat, cred ca-i cuvintul, la mine. Iar eu m-am intors la ai mei si-am mers mai departe.
Deci va dati voi seama ? Asta-i dupa parerea lui un expert. Ii invata pe altii. Ce mai poti zice ?
Tuesday, 22 November 2011
Mai am Credite: 6869. Ce dracu fac cu ele?
Tuesday, 22 November 2011
Pai te descurci tu cumva.
Tuesday, 22 November 2011
o fi fost orb de putin timp
Tuesday, 22 November 2011
Este posibil.
Saturday, 26 November 2011
poate era nervos, buey popescule. pizza iti poti comanda si acasa. fii sigur ca nici eu nu iti luam haina sa ti-o duc pe cuier de mi-o intindeai. expertul in chestii esti tu in cazul acesta. ar trebui sa pricepi ca bodega nu-i restaurant de lux si daca ai pretentia sa iti poarte haina, data viitoare mergi acolo.
Saturday, 26 November 2011
Pai asta am si facut. Nu-i ca si cum ii obligat cineva sa faca bani pe lumea asta, sigur ca nu. Unii au alta treaba.
Evident, daca era patronu' de fata o pleznea pe proasta, da' evident ca uite cum abuzau in cazu' ala angajatorii de angajati dom'le, ca doara angajatii is acolo sa o faca pe jmegherii, nu sa munceasca.