Eseu cu ilustratii despre nedreptatea lumii

Se dau doua cuvinte, intr-o limba oarecare, de care probabil n-ati auzit (dincolo de imprejurarea inexplicabila ca aparent cumva o cititi). Ambele au sensurile lor, oarecum complementare, in tot cazul distincte, diferentiate la o faza oarecare in evolutia lor semantica si bine fixate pentru totdeauna.

Unul este mai lung, celalalt este mai scurt, da' nu mult, sa zicem in unitati de masura arbitrare 1,58 versus 1,97 sau cam asa ceva. E o diferenta, da' nu atit de grava incit sa nu poata dansa impreuna, precum si efectua tot soiul de alte activitati dupa cum le vine cheful si rigoarea.

Ambele au in comun o plosiva, aceeasi plosiva, si aceasta comunitate de notatie dubleaza intr-un mod fericit similaritatea fundamentala pe care se cladeste opozitia intensionala dintre ele. E un caz fericit de meta-potrivire intre forma si fund, cum s-ar zice. Dincolo de aceasta asemanare, unul este mai moale, compus in exclusivitate din vocale, sprijinite molatec de-o consoana "alveolara laterala aproximativa", cum de altfel ii si sade bine. Celalalt este aspru ca un zeu al razboiului fonetic, producind mici furtuni in gura oricarui rostitor (sau rostitoare, sa nu discriminam).

Pe scurt, o pereche fericita si implinita, se merita unul pe altul, se simt bine impreuna, ce mai poti cere de la viata, cuvint fiind ? Si adevarul este c-au trait fericite impreuna ani de zile, secole, milenii poate, facind ce li se cere si ce se-asteapta de la ele indeobste. Doara-s cuvinte.

Pina intr-o zi, cind dracia cunoscuta indeobste drept... pai... daca e sa spunem adevarul, atunci esenta Iadului si-a bagat coada si-n existenta lor fericita, cum si-o baga (daca-mi pardonati expresia) incet-incet peste tot. Iata :

Pai cum sa se mai poata bucura de viata, de soare, de lumina lunii in conditiile unei atari nedreptati intolerabile ? Cum sa mai continue viata ca si pina acum, cind e clar ca le despart ordine de marime, si sub un aspect si sub celalalt ? Cum ?

Si uite asa se strica destine, uite asa se distrug camine, uite asa se pustiesc sentimente si se scrintesc suflete.

In incheiere, ca sa citez un bloger cunoscut, voi ce parere aveti ?