E bula au nu-i bula ?

Cel mai frecvent argument auzit in discutiile despre bitcoin este ca respectiva valuta nu are nici un suport "real", ceea ce-o transforma intr-o speculatie pura, perfect echivalenta de exemplu lalelelor din Olanda secolului XVII, bonurilor South Sea Company din secolul XVIII sau oricarei chestiuni similare.

Teza imi pare un paralogism, chestie pe care intentionez s-o discut sub doua aspecte.

In primul rind, teza se bazeaza pe o reprezentare fragmentar-naiva a valutelor moderne. Nici euro-ul, nici drahma greceasca, nici dinarul libian nici dolarul australian, belizian, bruneian, canadian, est-timorian, caraibean, ecuadorian, elsalvadorian, hong-kong-ian, neozeelandez, panamez, singaporez, surinamez, taivanez si asa mai departe nu se bazeaza pe ceva "real", in sensul propriu al acestui termen. Nici unul dintre guvernele care emit moneda in aceasta lume nu ofera la schimb ceva concret pentru respectiva moneda.

O lunga perioada de timp orice hirtie de banca reprezenta in fapt o nota de proprietate asupra unei cantitati de metal pretios, si oricine se putea duce sa solicite cantitatea de argint sau de aur corespunzatoare hirtiilor lui. Aceasta stare de lucruri s-a sfirsit odata cu sfirsitul acordului de la Bretton Woods, printr-o decizie unilaterala de-a lui Nixon (in 1971). Deci, ideea ca o moneda anumita, oricare ar fi ea, are o valoare "reala" in sensul ca poate fi preschimbata garantat in ceva tangibil e falsa.

Sigur, e perfect posibil sa gasiti pe cineva dispus sa accepte dolari in schimbul unei pungi cu gheta, sau euro in schimbul unei perechi de pantofi, sau lei in schimbul unei savarine si asa mai departe. Aceasta stare de lucruri este insa pur intimplatoare, si nu se gaseste garantata prin nimic anume. In particular, nu aveti nici un fel de garantie - nici un fel de garantie - ca dolarii care cumparau ieri o casa vor cumpara miine o punga de gheata, ca euro care plateau ieri o masina traznet platesc miine o pereche de pantofi si asa mai departe.

Tot fundamentul monezii moderne este increderea, si anume a cetatenilor in guverne, a institutiilor de credit in puterea de munca si apetitul de consum al cetatenilor respectivi, a guvernelor in soliditatea institutiilor de credit si asa mai departe, intr-o spirala autoreferentiala nesfirsita.

In concluzie, teoria cu monezile care au valoare "reala" e un fel de unicorn.

In al doilea rind, teza se bazeaza pe o reprezentare fragmentar-naiva a valorii in lumea moderna. Spre exemplu, ca sa intelegem repede si usor problema, propunatorii tezei in discutie au dificultati in a modela si explica de ce iPad-ul se vinde cu sute de dolari, de exemplu. Obiectul respectiv nu are o utilitate care sa-i justifice asa un pret. Ei au de asemenea dificultati in a modela si explica de ce exista bunuri de lux si asa mai departe. E drept ca psihologic prefera sa relege aceste fenomene "irationalitatii" sau de-a dreptul "prostiei" semenilor, da' problema cu abordarea asta este ca ea nu rezolva deloc problema economica. Agentul economic nu-i interesat de discutii metafizice despre oameni si lucruri, pe el il intereseaza niste chestii simple, care au de-a face cu banii, vinzarile, stocurile scl.

In fapt, valoarea e data de cerere si oferta. Cel care are ceva, orice, absolut orice aflat la mare cautare are prin aceea o valoare, si gata inghetata. De-aia are Apple mai multi bani decit Trezoreria SUA : pentru ca Apple are niste chestii ce se cauta, iara Trezoreria niste chestii ce nu se cauta.

Si aici intervine subtilitatea care scapa din vedere propunatorilor tezei : bitcoin chiar are ceva la mare cautare. O valuta cu proprietatile descrise (imuna la control, cu rata de inflatie fixa si cunoscuta dinainte, indefinit divizibila si nelimitabil tranzactionabila) prezinta niste caracteristici unice si dorite de catre agentii economici. Asta este deja suficient.

Implementarea ei concreta in discutie are marele avantaj al monopolului de facto. Sigur ca oricine poate face o retea sociala. De fapt, aproape oricine chiar incearca, sau a incercat deja. Asta nu inseamna ca acesti "oricine" reprezinta o concurenta pentru facebook, din motive care ar trebui sa fie evidente : utilizatorii vor prefera acea retea folosita de toti ceilalti utilizatori, in dauna oricarei alte retele, indiferent de calitatile ei intrinseci. Adaugati aici faptul ca nu-i chiar trivial sa implementezi un sistem de complexitatea bitcoin, si ca de asemenea precit pot sa-mi dau eu seama majoritatea celor capabili in principiu sa implementeze asa ceva au adoptat deja sistemul asta si se simt bine acolo. Dintr-o data suntem in pozitia de-a intelege care-i marea chestie : bitcoin are un monopol de facto pe valua viitorului.

Daca un monopol de jure pe niste cacaturi care chipurile-s telefoane valoreaza 70 de miliarde de dolari astazi, daca un monopol de facto pe "gasit pagini de Internet" valoreaza nu se stie cite miliarde, daca monopolul de jure asupra unor glume de cacat valoreaza un miliard in buzunarul lui Seinfeld, cam pe ce rationament ne putem intemeia ca sa afirmam ca monopolul de facto pe valuta viitorului nu valoreaza cele citeva zeci de milioane pe care le atrage in fiecare luna ?

Chestiunea e simpla : exista la ora actuala cam sase-sapte milioane de bitcoini in circulatie. De-aici si pina la sfirsitul zilelor vor exista nu mai multi de vreo 21 de milioane. In momentul in care interesul pentru bitcoin trece de un miliard de dolari, valoarea in dolari a unui bitcoin trece de cinci sute. In momentul in care interesul pentru bitcoin trece de o mie de miliarde de dolari, valoarea in dolari a unui bitcoin trece de jumatate de milion de dolari. Valoarea totala a schimburilor mondiale se situeaza undeva la nivelul a 70 de mii de miliarde. Daca bitcoin ajunge intr-un univers de zece ani sa acopere cam 3% din respectivele schimburi, asta inseamna ca o milionime de bitcoin va plati ceva mai mult decit un leu, ceva mai putin decit zece lei.

Admitind, bineinteles, ca vor mai exista lei in zece ani.