Doua tipuri primitive de blog

De la inceput tre' subliniat ca discutia de fata n-are intentii pedagogice, fiindu-mi clar ca ai' de-ar putea beneficia de pe urma lecturii in mod direct n-au mari sanse s-o gaseasca ori s-o patrunda, iar ai' de-or gasi-o si-or patrunde-o n-au mari sanse de-a se afla inca la nivelul in discutie.

E deci un demers inutil, exact asa cum sunt inutile stiintele, artele si restul de chestii de se invata la scoala. N-au aplicabilitate practica, incarca degeaba memoria omului. Si-acum ca suntem intelesi, sa purcedem in materie.

I. Ghiveciul de stiri. In general asta-i calea prin care tinerii de gen barbatesc (ca sex nu prea) descopera blogul ca preocupare. Scriu ei despre "evenimentele importante", asa cum le percep dinsii. Ce s-a mai intimplat pe la televizor, daca-i Paste de Paste, daca-i Craciun de Craciun, daca moare o cintareata de moartea cintaretei, daca se face scandal in Parlament de scandalul din Parlament, daca-s alegeri de partide, daca-i scandal intre fotbalisti despre fotbal, pe scurt regurgiteaza tinarul ce-a retinut el din ce i s-a turnat pe git.

Problema este bineinteles lipsa firelor. Ce perspectiva personala poate aduce Gigel, elev in a XI-a B, Colegiul National "Nicolae Iorga", Valenii de Munte asupra evenimentului cutare ? Pai nu poate, ca n-are atita experienta personala cit sa identifice in ea ceva utilizabil. Ce interpretare inteligenta poate contribui Titel, asistent contabil la SC Kuku-Ruku Srl din Cucuruzii de Cimpie asupra declaratiei cine stie carui politician ? Pai nici una, ca n-are el sarmanul atita intelepciune adunata-n douazeci si ceva de primaveri cit macar sa patrunda ce-o zis ala de fapt, darmite sa mai si ofere interpretari.

Asa ca vrind-nevrind Gigel, Titel, Georgel si Ionel vor regurgita, mai forfecate sau mai indemne, parerile altora. Ce nevoie avem noi sa ne relateze Gigel ce-a zis X despre Y ? Pai nici una, ca putem citi direct la X. Deci ce valoare adauga Titel ? Pai nici o valoare.

Pentru noi nici o valoare, ca aici e chestia. Pentru el adauga, si inca foarte multa valoare : are ocazia sa constate cu ochii lui cit de putin stie si cit de putin intelege. Asta-i si motivul pentru care blogurile de ghiveci de stiri nu prea supravietuiesc trei ani : proprietarul nu poate evita la nesfirsit confruntarea propriei nulitati, in toata neteda ei splendoare.

I. Ghiveciul de sentimente. In general asta-i calea prin care tinerii de gen femeiesc (ca sex nu prea) descopera blogul ca preocupare. Scriu ele despre marile cutremurari ale sufletului lor cel chinuit de furtuni colosale, isi descriu trairile titanice, isi povestesc ruperile interioare, asa cum se pricep si dinsele. Grave suferinte, neiertabile tradari, irepetabile excitatii nervoase, toate rezultate din cele mai indescriptibile banalitati desfasurate pe coridoarele cladirii in care fie ca-nvata fie ca munceste da' de sezut sade tinara Isolda.

Problema este bineinteles lipsa podurilor (le-am pus aici invers decit in articolul cela fix de-al dracu'). Nimeni nu ar putea urmari emisiile textuale ale autoarei nici admitind cumva prin absurd ca si-ar dori asta, pentru motivul simplu ca n-are de la ce porni in calatorie. Fata-i langane ea de una singura despre chestii necunoscute si-n moduri care-i par doar ei absolut necesare, dar dintr-o perspectiva exterioara monologul decurge absolut prolix si irational, parca proaspat iesit dintr-o masina de generat text aleator.

Ca atare, tinara-si percepe o imaginara "singuratate", care-i bineinteles cu totul construita de proasta-i utilizare a limbajului, din care imaginara singuratate trage concluzii dintre cele mai prapastios-amuzante, precum de exemplu ca-i blestemata, ca-i unica, ca-i talentata, speciala, interesanta si asa mai departe. Soiul asta de blog poate continua asa mult si bine, asta-i blestemul naturii pasive-a femeii, are mult mai putine ocazii de-a constata empiric ca bate cimpii.

Evident, nici unul dintre cele doua tipuri primitive nu va inregistra "succes", atita timp cit succesul este definit in termeni care sa includa cumva alteritatea. Aceasta circumstanta rezulta de altfel necesar din modul in care-s ele construite, din chiar definitii ni-e clar ca nu va putea vreodata ghiveciul sa prezinte interes pentru oameni, afara eventual de antropologi, psihologi, pedagogi si psihopati in exercitiul functiunii.

Apararea standard sub al carei acoperis se refugiaza de indata blogerii primitivi, la cel mai mic semn ca realitatea obiectiva i-ar putea deranja prin prezenta este bineinteles ca... pai ca... "pai ca ei scriu pentru ei". Sa fim bine inteles, chestia asta e o prostie cam de aceeasi natura cu raspunsul standard al "artistilor" inchipuiti, care stiu ei preabine ca oricine altcineva "nu e capabil sa le inteleaga arta".

Dincolo de atari manifestari ridicole, merita poate observat ca pe de-o parte ghiveciul de stiri e o preocupare proto-politica normala in dezvoltarea armonioasa a tinarului, tot asa cum suptul propriilor degete de la picioare e o etapa normala in dezvoltarea armonioasa a copilului. Idem si la fel, ghiveciul de sentimente e o preocupare proto-erotica normala in dezvoltarea armonioasa a tinerei, si tot asa cum durerile menstruale nu indica neaparat o boala, idem durerile sufletesti nu-s neaparat semn de nenorocire. Nici unul nici celalalt nu-s capete de drum, ci etape, necesare si in tot cazul normale.

Pina la urma, cam asta ar fi morala : toti ne-am imburdat pina am invatat sa umblam, nu am intilnit pe nimeni caruia sa-i fie rusine de aceasta, cel putin daca era normal la cap. Toti ne-am supt degetele de la picioare, toti am bagat in gura tot ce-am gasit prin casa la o anumita virsta, toti am vorbit peltic, cum vorbesc copiii pina sa li se intareasca bolta palatina, toti am avut dinti de lapte, care-au cazut in legea lor. Nici una dintre astea nu-s de rusine, fiind ele naturale, si naturalia nefiind turpia.

Ca atare, zic ca si perioadele primitive in blogosfera pot fi privite ceva mai ingaduitor (daca nu neaparat de ceilalti, macar de persoanele in cauza), si tratate eventual cu ceva mai multa intelegere.

De ce nu ?