Dormi linistit, economia de piata functioneaza pentru tine

Exista in Timisoara un numar de firme private mari. N-am sa dau nume, pentru ca nu ma intereseaza sa discut exemplele concrete, si nici n-ar fi posibila asa o discutie : minoritatea dintre cititori care poseda un minimum de informatii reale poseda neaparat si niste interese semnificative "sa iasa bine" si restul oricum n-au pe baza a ce sa se incontreze argumentat.

Fara exceptii aceste firme private mari au datorii la banci. Asa sta treaba ca n-are cum sa stea altfel, n-au trecut decit douazeci de ani de la momentul in care eram toti saraci (indiferent de minciunile pe care le debiteaza diversi despre cum isi tineau ei chenzina la CEC pina se adunasera o suta de milioane de lei pe care i-au schimbat in dolari in vara lui 1989 si alte bazaconii cam de-aceeasi greutate practica, echivalentul povestilor cu cocoseii lasati de tata prin care orice tigan isi justifica veniturile nejustificabile) si-atunci de unde capital.

Fara exceptii aceste firme private mari au dificultati serioase in a-si finanta operatiunile de zi cu zi, fara exceptii aceste firme private mari au redus de doua ori cheltuielile deja, unele tremura la gindul celei de-a treia implementari a foarfecii, altele trec zilele astea prin ea, citeva de-abia ce-au iesit, forfecate urit de tot. Ce inseamna "forfecate" ?

Ei, aici incepe frumusetea. Daca dumneavoastra aveti probleme cu bugetul, in sensul ca reusiti sa cheltuiti mai mult decit veniturile si intrati in datorii, sfatul oricarui expert este bineinteles sa reduceti cheltuielile. Deci, nu mai mergeti in vacanta, nu mai cumparati benzina si pasiti cu incredere per pedes, chestii de-astea. In cazul in care o firma are acelasi tip de probleme sfatul expertilor e exact acelasi, dar modul lui de implementare e oarecum diferit, mai ales in anii astia, mai ales in Romania : firma mai da afara din personal.

Deci, nu lucreaza mai intens cu resursele existente, nu reduce izida si paguba, nu creste eficienta muncii. Concediaza din angajati, si apoi le pretinde celor ramasi sa acopere gaura. Eventual cu niste taieturi din salar, acolo, sa fie. Daca am aplica asta in exemplul cu dumneavoastra, metoda echivalenta ar insemna sa mai taiati din familie. Deci, cheltuiti mai mult decit veniturile ? Foarte bine, de miine ala micu' se descurca singur. La orfelinat cu el, in plasament, il priveste (si merita remarcat ca singurul grup etnic care aplica metodele astea mult mai capitaliste sunt tot tiganii, sa mai zica cineva ca ei nu inteleg economia mult mai bine decit noi).

Deci, firmele nu renunta la plasme si Audi, firmele renunta la ala micu', da-l in ma-sa de mucos. Pina la urma asa-i si normal si sanatos, asta-i diferenta intre capitalism si socialism, lumea asta, societatea si tot restul nu-i un fel de familie mai mare, care sa ne iubeasca si sa ne ingrijeasca (observatii in continuare socante pentru o buna majoritate din populatia Romaniei).

Diferentele nu se opresc insa aici. Pentru ca tot fara exceptii firmele astea mari au datorii la banci mai mari decit activele lor. Pe scurt, daca le-ar lichida banca ar incasa o paguba neta. La fel de fara exceptii firmele astea mari sunt incapabile sa-si plateasca dobinzile, ratele si spezele la valorile la care s-au angajat initial, de prin 2000 cel mai devreme pina prin 2007 (nu punem la socoteala creditele luate cind era clar pentru ambele parti ca situatia-i tot mai albastra). Si, cireasica de pe tort, tot fara exceptii companiile platesc atita cit vor si pot.

Din punctul de vedere al bancii e destul de simplu, daca are o suta de milioane de euro credite agregate in curtea unei companii, capital la care ar trebui sa primeasca minim opt-noua sute de mii de euro lunar si primeste cam trei-patru zice multumesc si pleaca acasa. Pentru ca daca face scandal ramine sa treaca in scripte proprietati undeva intre saiseci si nouazeci de milioane de euro, functie de cit de aspru sau tolerant se face evaluarea, si deci pagube de vreo cincizeci. Decit sa raporteze ditai gaura de cincizeci de milioane de euro, tot personalul prefera sa nu observe ca luna de luna se acumuleaza gaurele mici. Lasa ca merge si asa, pina la anul ne transferam, promovam sau in cuvintele unui bancher american tipic "cit timp cinta muzica tre' sa joci".

Situatia nu-i bineinteles echivalenta : daca dumneavoastra ati luat vestitul credit de-o suta de mii de euro pe-o proprietate care valoreaza intre saptezeci si nouazeci, si v-ar reveni o rata intre opt si noua sute de euro lunar nu exista sa platiti la banca trei-patru sute dupa cum aveti chef, timp si rabdare. Pentru ca dumneavoastra nu sunteti "firma mare", sau "too big to fail" in limba engleza in original.

Intr-o economie de piata functionala toate aceste "firme mari" ar trebui sa dea faliment, ca apoi sa vin eu, sa le cumpar activele pe nimic si cocotat pe aceasta piramida a competentei mele manageriale superioare sa-mi bat joc de "oamenii de afaceri" si respectiv "bancherii" Timisoarei, dindu-le dureros cu tifla : "na, ma, pe ce-ati muncit voi douazeci de ani, ha ha ha!"

Evident nici "bancherii" cum nici "oamenii de afaceri" nu-s dispusi sa se regaseasca intr-o asa situatie groaznica in care sunt recompensati dupa competenta lor asa cum rezulta ea din realitate. Asa ca se cartelizeaza natural, se sustin unii pe altii ca sa poata impreuna sa nu recunoasca faptul simplu ca da dom'le, suntem toti niste prosti pe linga blogerul ala, Mircea Popescu, chiar daca avem in medie dublul virstei lui. Credeti poate ca exista o diferenta intre "comunitatea blogerilor" si "comunitatea oamenilor de afaceri" ? Hehe. Poate ca exista, mai cautam.

Pina una alta, tontii si cu fricosii se tin strins de mina, si-n loc sa ingenuncheze atunci cind asta costa mult asteapta sa treaca timpul, si s-o faca atunci cind costa colosal de mult. Pentru ca omul va incerca solutia corecta de indata ce toate alternativele au fost epuizate.

Va fi destul de dificil in citiva ani, pentru ca pe mine nu ma intereseaza sclavii-barbati, iar doamnele sotii ale dinsilor n-au, in general, mai nici o vina in toata chestia. Dar, ca sa incheiem pe o nota vesela, ingaduiti-mi sa-mi reamintesc de anul 2008 :

Oameni de afaceri reprezentand 14 ramuri industriale din Timişoara s-au intrunit intr-o sesiune extraordinara pentru a discuta si propune solutii anti-criza, propuneri care vor fi aduse la cunostinta conducerii centrale a Camerei de Comert si a celorlalte reprezentante a oamenilor de afaceri din tara, pentru a preintampina efectele negative ale crizei economice mondiale care isi fac din ce in ce mai mult simtita prezenta si in Romania, scrie Banateanul.