Din prostiile lui Altucher

Cum este perfect posibil ca in urmatorii cinci sau poate zece ani sa inceapa sa miste cit de cit antreprenoriatul si-n Romania, mai ales in zona de tech (contrar teoriilor pe care le-ati auzit probabil frunzarite pe la "conferinte", antreprenoriatul romanesc este fix 0 la ora actuala, ± o guma de mestecat deja partial mestecata), n-are la ce sa strice daca ne aplecam din timp asupra chestiunii, macar asa un pic.

James Altucher e un hedge fund manager, ceea ce inseamna ca se ocupa de banii altora*. Nu-i probabil mare lucru de capul lui in aceasta profesiune, care ofera cu siguranta modele mai stralucite. Probabil in incercarea de a-l imita pe Donald Trump (sau poate pe Martha Stewart ?) omul scrie carti, articole prin ziare, isi da cu parerea pe la televiziuni... ma rog, cunoasteti genul.

Totusi, intr-un articol relativ recent - in sensul ca-i de anul asta, How I Screwed Yasser Arafat out of $2mn and lost $100mn in the process - cetateanul da din el niste concluzii din care as sublinia citeva (chit ca intregul articol merita citit, as zice) :

A) if you have to raise thirty million to start your business, its probably not a good business (at least for me). All of my good businesses (businesses that I started that I eventually sold and made money on) started off profitable from day one and never raised a dime of money.

In romaneste, o afacere care are nevoie de capital probabil nu merita facuta.

Simplu si pe inteles, nu va mai vaitati ca n-aveti acces la pietele de capital si metodele de finantare americanesti. Aceasta lipsa de acces este o binecuvintare, va ajuta si va sustine. Va baga valoare in buzunar, cu forta. Tot asa cum faptul ca n-ati avut acces la prafuri si alte vise in liceele prafuitei Romanii a anilor '80 v-a ajutat, si-n cariera si-n educatie. Accesul la finantare e cam ca si accesul la McDonalds : ingrasa fara sa hraneasca.

C) A lesson I learn repeatedly: traveling for business almost never generates more revenues. New York (and America) are big enough places to generate revenues. You should never travel. In the course of doing this business I traveled repeatedly to the west coast, Denver, England (to try and buy a company), Sweden (where Ericsson was based), Germany (Ericsson wanted me to show up at a conference for one day), Georgia, Florida, Boston, etc etc. Not a single meeting generated any revenues for the business but wasted hundreds of hours of my life.

Timisoara, Clujul, Brasovul, Petrosaniul, Chitila, Rosiorii de Vede, Sighisoara, Jebelul, toate, TOATE sunt suficient de mari, arhisuficient de mari pentru a va desfasura afacerea. Nu aveti nevoie sa calatoriti, nici la New York, nici la Londra, nici la Frankfurt. Daca aveti legatura la Internet va aflati deja in Satul Global, nu mai conteaza numele orasului.

Sigur, calatoriile sunt un mod agreabil si instructiv de petrecere a timpului liber. A timpului liber. Dar nici o calatorie nu poate fi trecuta cu inima impacata si cu constiinta curata sub rubrica "munca", sau in categoria "de afaceri". Nu exista calatorii de afaceri decit pentru cintareti, comici, curve si autorii de ghiduri de calatorie.

E) Spending a lot of money on branding and marketing materials is a waste of money for a startup. If you don’t know who you are, no amount of money will create materials explaining who you are.

Branding, marketing, astea-s preocupari pentru afacerile care nu functioneaza, tot asa cum citostaticele sunt medicamente pentru muribunzi. Afacerile care functioneaza n-au nevoie nici de branding nici de marketing : isi fac singure, automat, pur si simplu vinzindu-si produsele. Am mai discutat chestiunea cind am vorbit despre Robotzi/Creative Monkeys, nu mai repet.

Si, ca incheiere : cine are impresia ca nu stiu ce vorbesc nu doar ca ma-sa-i myspace, da' nici nu stie ce vorbeste.

---------
* Tehnic vorbind, fund inseamna fond, si hedge numeste practica de-a anula riscuri reale prin tranzactii notionale. Spre exemplu, daca pe lume exista doar doua produse, piine si ulei, a cumpara cantitati insemnate de piine ne expune riscului ca uleiul sa inlocuiasca piinea, lasindu-ne cu ochii in soare si o investitie neprofitabila. Daca dimpotriva cumparam cantitati insemnate de ulei ne expunem riscului ca piinea sa inlocuiasca uleiul, lasindu-ne tot cu o investitie neprofitabila.

Daca insa cumparam cantitati insemnate de piine si producatori insemnati de ulei rezulta ca ne-am aparat de riscul descris mai sus : daca piinea inlocuie uleiul pierdem bani pe investitia in producatorii de ulei, dar cistigam de pe stocul de piine. Dimpotriva, daca uleiul inlocuie piinea pierdem bani pe stocul de piine, dar cistigam pe investitia-n producatori. Putem spune ca prin aceasta strategie am anulat notional (adica, in contabilitate) riscurile reale (de pagubit tot vom pagubi, in fapt, doar ca am facut sa nu conteze).

Evident, o buna parte din discutia asigurarii contra riscului se leaga de problema optiunilor si de restul chestiunilor discutate-n rubrica respectiva.