Despre principii si compromis

Am senzatia ca nu intuiti ce va asteapta...

Odata cu dezvoltarea absolut nemasurata a tehnicilor celor mai diverse si-a tehnologiei in totul ei a aparut si s-a tot latit o clasa de oameni care n-au neaparat a face ceva anume. Si daca sed toata ziua si se scarpina, ani intregi, de foame tot nu vor muri, prin grija familiei, clanului, societatii. De sete tot nu se vor prapadi, si daca da o inundatie peste ei vine cineva si le face casa la loc, cit ei stau si se uita... cu alte cuvinte avem un numar sanatos de traitori ideali.

Nu zic ca-i neaparat un lucru rau. Judecind istoric s-ar putea preabine sa fie un lucru excelent, dat fiind ca numarul si ponderea acestor traitori ideali e o buna unitate de masura a calitatii unei societati. Ce deosebeste pina la urma Ellada clasica de Bavaria aceleiasi perioade ? Ca doar azi au cam aceeasi populatie, doar ca nemti-s mai productivi si fac masini faine, iara grecii-s inglodati in datorii pe care nu le stiu plati. Ce-i deosebea acum doua trei mii de ani ? A, faptul ca-n Ellada erau filosofi, adica oameni care n-aveau a munci, ci doar a gindi, iar in Bavaria mai greu, cine nu iese la vinatoare cu tribu' nu maninca. Drept.

Acesti traitori ideali produc obiecte ideale, spre deosebire de traitorii reali, inglodati in meandrele concretului, care sarmanii produc obiecte reale. Diferenta intre cele doua categorii de obiecte este ca ultimele exista.

Primele nu exista. De-aia si le zice ideale, ca n-au parte tangibila, sunt doar ginduri. Idei. Cam cele mai notabile dintre toate alcatuirile ideale sunt principiile, si sistemele organizate din ele. Cum este de exemplu matematica. Matematica-i un sistem de principii, zise axiome, pe care se construieste o intreaga filosofie, zisa matematica. Sper ca ma urmariti. De alt exemplu este morala, si-aici chestiunea devine deosebit de interesanta : toti traitorii ideali au principii morale. Cel putin daca-i intrebi, la nivel declarativ, da, au!

Lucrul nu-i indesine rau, principiile sunt mare binecuvinare la casa omului, cam asa cum structura de rezistenta-i mare lucru la aceeasi casa a aceluiasi om. Fara stilpii aia de beton s-ar cam duce cu ploaia, ca orice alcatuire din chirpici. Tot astfel, o viata informata de niste principii morale e lucru mare, ca iese mult mai solida decit orice alternativa. Plus ca poti sa te bizui pe ea, si tu ca traitor, si cei din jurul tau.

Pe de alta parte, stilpii de beton pusi in opera la constructia casei sunt deja un compromis. Daca ma gindesc mai bine, dumneavoastra faceti un numar de compromisuri chiar in acest moment. Spre exemplu, daca cititi Trilema inseamna ca aveti un calculator pornit. Care pornit fiind, functioneaza. La o frecventa de ceas, niste gigaherzi acolo.

Aceasta frecventa anumita este ea insasi un compromis. Este un compromis intre fiabilitate (adica sa nu se arda piesa) si performanta (adica sa mearga repede). In principiu nu-i obligatoriu sa functioneze procesorul la gigaherzi, putea functiona si la 8 kiloherzi. Eu am chiar avut de-alea. Asta pe principiul fiabilitatii vorbind, nu s-ar incalzi, nu s-ar arde veci. In celalalt principiu, nu-i obligatoriu sa functioneze la 2-3 gigaherzi, ar putea functiona si la cinci. Sau opt. E drept c-ar functiona citeva secunde, dar ce conteaza timpul cind niste oameni se grabesc ?

Producatorul a facut un compromis. Nici prea repede, ca se arde, nici prea lent, ca imbatriniti asteptind dupa pagini si browsere. Idem producatorul scaunului in care sedeti a facut niste compromisuri. Il putea face din aur. Il putea tapisa cu piele de virgina. Sau dimpotriva, il putea realiza din rachita, si de fapt de ce folositi un scaun, in genunchi nu-i bine ?

Precum vedeti, dupa cite principii atitea compromisuri. Daca sunteti ecologisti sigur are in el niste plastic, daca sunteti anti-imperialisti sigur ceva piese prin el au fost realizate din minute de copii exploatati si muieri batute, orice-ati fi dumneavoastra scaunul pe care sedeti reprezinta un compromis.

Asta pentru ca-i un obiect real, fizic, concret existent. Toate obiectele reale, tot ce cu adevarat exista e un compromis intre mai multe principii, pentru motivul simplu ca in raport cu nesfirsitele planuri si intinderi, cimpii si spatii ale gindirii, existenta-i finita. Ca atare, tot ce exista va fi neaparat la intersectia unor diverse idealuri, si acea intersectie-i fix un compromis.

Si-acum, conflict, mare conflict intre oamenii netraiti, in general pustani care-au vietuit pina acum protejati de realitate prin lucrarea exceselor bunastarii in care de scaldam pe de-o parte si cruda realitate pe de cealalta. Constatind dinsii ca orice fapta cere si-un compromis, hotarasc asa mai pe ascuns si-n secret, in forul lor interior, sa nu mai faca niciodata nimic.

Chestia se manifesta in multe nenumarate feluri, incepind cu tinarul care "a facut scoala", si deci nu-i dispus sa accepte nici una dintre slujbele care i se ofera, asteptind si tot asteptind una care "sa i se potriveasca", continuind cu comentatorul politic care, fara a avea practica politica, da' deloc, totusi ar sti mai bine ce si cum era de facut, si-n plus stie perfect care-i situatia reala, nelasindu-se el dus de nas, ce credeti, ba-i chiar trage cu neintinata indreptatire la raspundere pe diversi pe care nici nu i-a intilnit niciodata, nici daca i-ar intilni nu ar chiar reusi sa-i inteleaga, sfirsind eventual cu tinara ori tinarul care isi asteapta "perechea ideala", sau daca nu, atunci asteapta "situatia ideala" pentru a pui si-asa mai departe.

In fapt, situatia se prezinta cam asa : orice ai avea in cap, oricit de grandios sau nemaipomenit, unic, irepetabil, valoros ori fascinant, odata pus pe hirtie sufera o scadere. E dintr-o data doar un biet ceva existent si cu necesitate limitat. Nu mai are aripile ideale, ca in lumea reala obiectele nu zboara, obiectele nu se dilata si nu se modifica precum plastilina. Stau cuminti si definite, si-asteapta.

Sigur ca fata de asa groaznica nedreptate a lumii o posibila solutie ar fi retragerea-n ideal, in compania mult mai comoda a acelui genial roman niciodata scris, sau macar inceput, a acelui superb print ori sexoase printese niciodata intilnita...

Totusi, merita poate observat ca o alta posibila solutie, si poate mai sanatoasa si mai matura, ar fi asumarea lumii asa cum este ea. Sigur, toate ideile puse-n fapt se vor dovedi mai putin decit promiteau sa fie. Bun, si ? Cine zice ca asta-i o paguba ? De ce ar fi ?

Nu-i rau sa aiba omul idealuri, idei si principii, dar banuiesc eu ca-i rau sa balteasca-n ele. Daca se apuca a le pune-n practica azi pe cele ce le avea ieri, isi deschide calea de-a avea miine altele noi. Mai mult sau mai putin schibmate, dupa cit de prost s-au dovedit ele a functiona in practica.

Ceea ce contine bineinteles presupozitia scandaloasa ca e posibil sa descoperim prin practica scaderi ale unui principiu oarecare. Exista desigur si tipi care dimpotriva, confruntati cu sase prabusiri consecutive ale vre-unui pod executat dupa desenele lor vor gasi vina constructorilor, desenatorului, soarelui si gravitatiei. Nu mi se par chiar atit de principiali dinsii.

Pina la urma, principii poate avea orice prost, ca-s gratis. Compromisurile in schimb costa intotdeauna cite ceva. Si ca atare tind sa am mai multa incredere in cineva care face compromisuri bine alese decit in cineva care are principii bine alese. Numa' zic.