Cum citesc eu ziare

Ca tot m-am apucat sa va descriu obiceiurile mele de consum cit ce priveste obiectele in general, merge si-un articol despre cum consum ziare. Si-asa idei nu mai am, deci va trebui sa va acomodati cu umplutura. Avanpremiera in exclusivitate : intr-un articol ulterior va voi impartasi cum ma scarpinⁱ.

Revenind la subiect, facem o paranteza pentru a va atrage atentia ca in urma unei discutii cu o gagica (pentru ca eu discut cu gagici, inca din 2009ⁱⁱ) mi-a atras atentia ea ca diverse chestii pe care eu le consider absolut banale, ca de exemplu urinoterapia cosmetica sunt cel putin fascinante pentru oamenii pe care tot eu ii consider absolut banali, adica cititorii medii de chestii pe Internet. Amanunt evident-contraintuitiv care de altfel nici nu pot spune ca mi-a scapat, dat fiind ca nu-mi scapase, fiind eu constient de el asa, cumva periferic, cam cum esti constient de faptu' ca daca te sui la volan beat vei sfirsi prost da' cumva tot te sui (poate din cauza ca aia inseamna sa fii beat, nu te mai prinzi de chestii si nu-ti mai amintesti alte chestii, de care te prinsesesi anterior si le memorasesi tocmai ca sa nu mai trebuiasca sa depinzi de prinderi ulterioare).

Deci in baza acestor doua considerente introductive, sa va spun dara cum citesc eu ziare.

In primul rind, probabil cea mai socanta chestie pentru ai' care mai citesc pe-aici din cind in cind (haterii ii excludem ca ei citesc da' nu pricep) este ca eu ba da, chiar cumpar ziare. De la chiosc. Pe bani. Nu le primesc gratuit, nu ma inscriu intre cei 10 pina la 50 de "oameni" teoretic-virtuali si cu totul imaginari cu care oficiul de minciuni oficioase cunoscut drept BRAT pacaleste naivii, inmultind cifrele vinzarilor sa iasa o "distributie" sau "acoperire" convenabila. Si mai cumpar si reviste. Tot de la chiosc. Tot pe bani. Cheltui poate doua sau trei sute de lei intr-un an pe distractia asta. Cele doua considerente combinate ma plaseaza fara indoiala posibila in virful si elita consumatorilor de presa din .ro, sunt indiscutabil intre primii 10% daca nu de-a dreptul in primul procent.

In al doilea rind, cumpar in principal ziare "de cultura" si ziare "populare". Adica, Dilema, Romania Literara, Observatorul Cultural, uneori 22 sau altele mai mititele respectiv Cancan, Libertatea, alea. Si reviste de gagici, nu le mai nominalizez, ca-s prea multeⁱⁱⁱ. Nu ating presa "de specialitate", continutul "premium" si asa mai departe decit in rarisime cazuri pe care ajung intotdeauna sa le regret. N-am cumparat Capital de zece ani, nu ma intereseaza ce rahat mai impacheteaza Imre prin Adevarul, nu consider nustiuce revista sau nustiuce ziar drept o sursa de informare profesionala. E si normal sa le privesc asa, doar n-o sa va inchipuiti ca urmeaza acuma sa ma invete vre-o meserie ceva putoi de douazeci si-un pic, incapabil sa-si aranjeze viata de asa natura incit sa nu ajunga s-o frece intr-un birou igrasios pe un salar de mai putin de-un leu ora, adica fix cit cistiga si prostituatele tailandeze, doar ca ele n-au luat [inca] Capacitatea. A se slabi, ca eu vorbesc englezeste mai bine decit vorbeste ma-sa romana, limba lui materna.

Si dupa ce le-am cumparat, le las pe undeva, sa zaca. Minim o luna-doua, adesea si sase luni sau chiar un an-doi. Si apoi le citesc. Cam ca si casul, cam ca si vinul, singurul mod in care se pot consuma publicatiile jurnalistice romanesti este dupa o sanatoasa invechire. Va spun sincer ca-s chiar amuzante, dupa sase luni, sau un an, sau doi.

Uneori, din pura perversitate, scriu redactiilor. Sau telefonez. Aflu invariabil ca autorul articolului, omul pe care-l cautam sa-l felicit, sau sa-i atrag atentia asupra unui amanunt, sau alte asemenea nu mai lucreaza acolo. "Demult". Si nimeni nu stie unde lucreaza acum, daca lucreaza undeva. Poate ca-i expert SEO. Poate ca si-o deschis cu un fost coleg de liceu o pizzerie unde servesc pizze in forma de pizda^iv. Poate ca a cazut intr-un canal fara capac venind intr-o seara spre casa si de atunci traieste acolo, in subterane, si creste sobolani. Am ordonat eventualitatile dupa probabilitatea lor relativa.

Pe scurt spus, citesc ziare ca sa rid. Nu cu ele, ci de ele. Nu cu autorii lor, ci de autorii lor. Nu cu editorii lor, ci de editorii lor. Nu cu patronii lor, ci de patronii lor. Platesc citeva sute de lei nu ca sa ma asez alaturi de-o imaginara "piata" in care activeaza ele si nici ca sa ma asez alaturi de-o institutie pe care-o reprezinta, de-un sistem de reprezentari asupra lumii, de-un cosmos. Ci tocmai dimpotriva, ca sa rid de asa-zisa "piata" si de asa-zisa "presa", si de intregul ansamblu.

Ati putea spune ca sunt un cititor rau intentionat, un fel de hater, dar eu mi-s un om eficient : daca de atita-s buni, de atita-i folosim, ce mare chestie.

1. Si apropo de care chestie, stiti diferenta intre un homosexual pasiv si-o audienta captiva ? [↩]
2. Si iata cum am punctat sublinimal ca io fut mult, sa moare haterii de varza. [↩]
3. Vedeti cum se face subliminalu' ? Da' apropo, daca tot v-am adus aici in subsol, deconstructivismul stiti ce este ca practica textuala ? De Cristina Haulica ati auzit ? [↩]
4. Vedeti, dragi antreprenori onlain ca desi am scris-o pe Internet clar si lamurit totusi nu mi-o furat-o nimeni ? Fascinant, este ? Incredibil, nu-i asa ? [↩]