Cu placere.

Sa va citez din Dilema curenta, "Cit de inapoiati sintem (Romanul s-a nascut inapoet)" fragmente din articolul lui Mircea Vasilescu, "Exercitii de entuziasm"* :

În felul lor de a vorbi se întîlneau un soi de pragmatism bine temperat cu un fel de entuziasm foarte sigur de sine. Erau perfect conştienţi de rolul pe care l-a avut, în formarea lor, ocazia de a studia la facultăţi bune din străinătate, dar toţi au avut un cuvînt bun de spus şi despre şcoala pe care au făcut-o aici ori despre profesorii lor. Şi nu era nimic de complezenţă în faptul că ţineau să exprime un gînd pozitiv despre ce au învăţat în sistemul nostru de educaţie, altminteri atît de criticat. Observaseră direct avantajele şi dezavantajele de a trăi şi de a studia „aici“ şi „acolo“. Şi mi s-a părut că, la urma urmei, pentru ei nici nu mai e atît de relevantă distincţia între „în ţară“ şi „în străinătate“, din foarte multe puncte de vedere. Conectaţi şi adaptaţi la o lume deschisă, au trăit cu folos „experienţa interculturală“ şi au învăţat, dincolo de materiile de la cursuri, să-şi construiască viaţa şi profesia.
[...]
„Sînt atîtea de făcut“ – au spus cîţiva dintre ei. Au cunoscut direct nişte societăţi normale, în care lucrurile funcţionează cum trebuie, în care detaliile vieţii de toate zilele sînt previzibile, în care mecanismele sociale sînt unse. Îşi dau seama că în România e greu, dar tocmai asta li se pare interesant şi provocator.
[...]
Ştiu ce-i aşteaptă. Nu e uşor. Dar „şi la noi“ se pot face multe lucruri, şi în România se pot petrece acele schimbări care să ne ducă mai aproape de normalitate.
[...]
Am mici temeri că unii dintre ei nu vor avea destulă răbdare şi tenacitate, că vor ceda în faţa rezistenţei căpoase a „societăţii“ sau nu vor reuşi să-şi ţină urechile la adăpost de cîntecul fatalist al sirenelor naţionale care abia aşteaptă să le susure în auz „v-am spus noi că n-o să meargă, România e altfel...“. Dar, pe de altă parte, am impresia că bulgărele a pornit şi, într-un fel sau altul, va creşte: dorinţa de normalitate are şanse să fie mai puternică şi decît fatalismul, şi decît „excepţionalismul românesc“ croşetat cînd pe faţă, cînd pe dos...

Ce scriam eu in August 2009 (Elita si poporul) ?

Adica, impresia pe care o am de fiecare data cand vizitez aceasta tara este ca am intrat intr-un studio din Burbank in timpul unui fel de casting pentru actori de mana a treia. N-am zis-o eu, si nici nu va zic cine, ca va suparati pe mine definitiv.

Bun, si-atunci, cum rezist ? Pai cum sa rezist, pacatele mele. Ma culc seara, ma trezesc dimineata. Respir in fiecare minut. Beau, mananc, citesc, scriu. Am importat piese si unelte dintre cele mai diverse, de la ustensile de bucatarie la cine stie ce, ca sa nu ma enervez tot la cinci minute. Iubesc. Am importat mai multe fete si femei din SUA si alte parti ale lumii civilizate, ca sa nu ma enervez tot la cinci minute. Traiesc.

Cum rezist, deci ? Mi-am creat propria mea sfera de strainatate, chiar aici in buricul targului. Pentru ca pot, si pentru ca stiu cum. Nu e perfecta, dar nici nu doresc sa fie, daca doream, stateam acolo. E o aproximare acceptabila. Si astfel, rezist. Dar daca as avea la dispozitie mijloacele, capacitatile si conditiile plecatului mediu, n-as rezista.

Pana la urma, asta este si asa va veni salvarea Romaniei : Nici eu, nici altii nu se vor intoarce niciodata ca sa revina. Nimeni nu vrea sa revina la mocirla din care cu totii am plecat atunci, in Decembrie, cum nimeni nu vrea sa revina la mocirla in care multi inca au ramas. Chiar daca putoarea nu este simtita de cei ce n-au inceput inca sa foloseasca sapunul, dupa o baie buna nici nu se poate pune problema sa te intorci in sanul celor ce nu fac, si nu vor sa faca.

Oamenii se vor intoarce ca sa schimbe, atunci cand vor avea posibilitatea, resursele, capacitatile de-a impune schimbarea. De-a-si construi o sfera de strainatate fix acolo unde sed ei, indiferent unde-i asta, si ce crede poporul despre chestiune. Dupa care, sferele astea se vor tot extinde, pana cand vor acoperi pe toata lumea, vrand-nevrand, minus cativa marginali care nu vor sapun odata cu capul. Dupa care, Romania asa cum o cunoasteti astazi isi va lua locul binemeritat in cartile de istorie, si eventual in Cartea Recordurilor.

Ce scria Vasilescu prin Mai 2008 ? Pai, explica de ce ar activa cauza de salvgardare :

Ce putem face noi, cetăţenii, dacă "ăştia" au creat o Agenţie Naţională pentru Integritate doar de formă (există, dar nu face nimic), dacă "ăştia" plimbă dosarele marilor corupţi de colo pînă colo, dar numai în instanţă, pe fond, nu ajung, dacă "ăştia" din Camera Deputaţilor au adoptat nişte modificări la Codul de procedură penală care, practic, în unele situaţii, îi pun pe procurori în situaţia de a-i ruga frumos pe infractori să se lase cercetaţi (cu scuzele de rigoare pentru deranj...)?
[...]
Nu putem face nimic. Adică da, putem. Putem să ne uităm la televizor, să cutreierăm Europa fără vize (unii în plimbare, alţii cu afaceri, alţii cu alte "afaceri"), putem să năpădim hypermarketurile, să ne luăm maşini noi cu zecile de mii (şi apoi să-i înjurăm pe "ăştia" că nu iau măsuri pentru fluidizarea traficului), putem să aspirăm la un job într-o multinaţională care să ne permită să facem toate cele de mai sus. A, da! Şi putem să-i înjurăm pe "ăştia", la un mic şi-o bere cu prietenii, că nu fac nimic "pentru ţară", ci doar pentru buzunarele lor, că "toţi fură, dom'le, ceva de speriat".

Sa ne intelegem : nu ma deranjeaza ca o bombonica (sau ce-o fi fost) adusa de secretara lui Dinu Patriciu-n cioc ii da lui Mircea Vasilescu palpitatii entuziaste.

Dar ma deranjeaza... mitocania, propriu spus, de-a te face ca ploua, ca terenu-i virgin, ca iata ai inventat tu pentru patronul tau de moment banalitatea. Exista o istorie a entuziasmului in care-l primim astazi pe recent convertitul Mircea Vasilescu, ea se gaseste deja scrisa, mai bine sau mai prost dar deja. Chiar aici.

Si nu dispare, pentru nimeni. Nu dispare, indiferent cine se face ca ploua. Nu dispare, indiferent ce secretare, bombonele, pasarici si cioculete. Nu dispare - avantaj, cum s-ar zice, al unei lumi globale.

Lume globala care se asteapta, care pretinde si care necesita aspirantilor la ea sa se conformeze unui cod de comportament. Cod de comportament care include contextualizarea, si referinta, si primatul textului asupra tranzactiei, al adevarului asupra inclinatiei, al realitatii asupra umorii. Lume globala care nu accepta scuza necunoasterii ori inculturii cum nu accepta restul de scuze apt numite "cintece de sirena" in textul citat.

Lume globala in care in continuare se vind si se cumpara indulgente, dar in care nimeni nu are... neobrazarea, as zice, de-a vinde de-a dreptul Raiul la metru patrat. Sa ne invatam sa-l lasam pe filistin sa astepte la usa, sa-l invatam pe Dinu Patriciu cu anticamera, si cu ideea ca o suma infinita de bani nu cumpara, ea prin puterea ei, doua rinduri de text. Sa ne dezobisnuim de reflexele din statiunea Saturn si sa ne invatam sa dam cezarului ce-o fi fiind al cezarului doar dupa ce-am dat livrescului ce-i al livrescului, stimabile. Ne va merge tuturor mai bine astfel.

Si-n rest, cu placere.

---------
* Si sa felicitam publicatia ca iata, au trecut la URL-uri cu cuvinte. Deci se poate.