Critica literara digitala - II

Mircea Popescu : Mdeci, ca ne-am intrerupt cam brusc tura trecuta. Ce ziceam ?
Diana Coman : N-are nimic :)) depinde de la care preferi sa repornim.

Mircea Popescu : lol
Diana Coman : Despre cele 100 de cuvinte si cum e vina cititorului, nu a autorului.

Mircea Popescu : A a a da, erai haterita, imi amintesc. Huo! :D
Diana Coman : :) Lasa ca intre timp mi-au mai rasarit ceva argumente.

Mircea Popescu : De ce ti-e ciuda pe succesul meu mai Diano ? Tu n-ai trafic, nu poti intelege chestii de-astea.
Diana Coman : Vai tu ce ciuda mi-e.

Mircea Popescu : Heheehe
Diana Coman : Mai,trafic am, chiar daca nu-i comparabil ca marime.

Mircea Popescu : Lol noa, baga argumentele. Ca aici discutam cu argumente, bun ? Bai pe bune ar trebui facut un stand up comedy act care sa fie parodie de bloger.
Diana Coman : "Personajele" din hopera in discutie nu sunt suficient de individualizate. Mai rau decat atat insa e faptul ca nu e nicaieri in nici un fel clara sau macar sugerata motivatia pentru care fac ceea ce fac drept pentru care par pur si simplu niste papusi, ca autorul sa-si expuna ideea. De aia sunt "schematice".

Mircea Popescu : Deci vezi ca tot la o obiectie ideologica ajungem ?
Diana Coman : Ah, si mai era ceva important.

Mircea Popescu : Spune, simti nevoia sa ti se explice motivatia pentru care animalele maninca sau se fut ?
Diana Coman : Stai sa termin.

Mircea Popescu : Pai stai ca pe rind, altfel nu mai ajungem nicaieri. Atunci pune-le si tu numere.

Diana Coman : Bine. 1. "personajele" nu au motivatie -> nu-s persoane/personaje 2. nu sunt individualizate 3. ziceai ieri ca problema e ca incerc sa aplic inteligenta la literatura, cand literatura se adreseaza altor simturi. Chestia e ca s-o fi adresand altor simturi, dar principiile prin care le atinge pe acele simturi sunt tot analizabile cu intelighentia. Gata. Ascult acum apararea.

Mircea Popescu : Haha. Deci, nu mi-e clar la ce numar intra argumentul ca nu e nicaieri in nici un fel clara sau macar sugerata motivatia pentru care fac ceea ce fac...
Diana Coman : La 1.

Mircea Popescu : La care discutie e important raspunsul la aia cu spune.
Diana Coman : Ha? Aia intra la 1.

Mircea Popescu : "spune, simti nevoia sa ti se explice motivatia pentru care animalele maninca sau se fut ?"
Diana Coman : Mmmm, in principiu e clara motivatia: mananca pt ca le e foame si se fut pentru ca le trece de vreo doua ori pe an si au cu cine.

Mircea Popescu : Mnoa tot de-aia nu e cazul sa ti se explice motivatia pentru care oamenii se chinuie si se umilesc. Afara de cazul ca esti dintr-o alta specie, intelegi.
Diana Coman : Stai o tara. (Oi fi din alta specie mai stii, cum poti afla asta in fond?)

Mircea Popescu : Pai nu poti afla, nici eu nu pot afla, de-aia ziceam ca poate fi de la socializarea ta particulara, da-n general e destul de clar, da unui copil un bici si vei vedea urme pe ceilalti.
Diana Coman : Deci, problema nu-i ca n-au motivatie asa in general sa chinuie ci de ce Stela aia vrea sa o chinuie pe asta.

Mircea Popescu : Pentru ca poate. De ce vrea Ionela sa-l futa pe Ionel ?
Diana Coman : De ce asta vrea sa se lase chinuita de stela aia, de ce nu replica samd. E chestia e cat e de veridica treaba, pana la urma.

Mircea Popescu : Pai veridicitatea are doi termeni. Un text si-un cititor. Treaba in sine e veridica.
Diana Coman : Pai daca nu stiu nimic despre ei doi, atunci habar n-am de ce ar vrea, si mai mult decat atat, n-are cum sa ma intereseze.

Mircea Popescu : Cum adica ? Stii ca-s oameni. Aia-i tot ce tre' sa stii ca sa intelegi de ce maninca, beau, se fut, se bat etc.
Diana Coman : Si ? Poate sa vrea sa-l futa pe Ionel sau nu. Sau pe Gigel. Ti se pare interesanta urmatoarea suta (cat or fi de cuvinte) : "Ionel a vazut-o pe Ionela si s-a apucat s-o futa; Ionela a stat si apoi a sarit ea pe Ionel; Ionel a stat si el si s-au mai futut o tura". Na? A, si Ionel apoi a mancat un sandvis.

Mircea Popescu : Poti nega ca este ? Usor in stilul absurdist, da' nu vad problema. E plin netul de bloguri de-astea.
Diana Coman : :) O fi, dar asta nu le face interesante. Zau ca prefer pustia

Mircea Popescu : Pentru cine ?
Diana Coman : Pentru cititorul de literatura.

Mircea Popescu : Ai o atitudine complet eterata. In magazine intri ?
Diana Coman : Deci ajungem la punctul ca nu-s din aceeasi specie. Da, intru. Ba chiar si cumpar daca e pana acolo.

Mircea Popescu : Nu, da' logic acuma. Uite : de la un anumit nivel intelectual, stii sigur ca n-ai sa gasesti in nici un magazin un obiect al carui principiu de functionare sau mod de realizare sa te surprinda.
Diana Coman : Dar nu intru in magazin ca sa ma surprinda ceva!

Mircea Popescu : In fapt, ai capacitatea mentala de-a produce masinile care vor produce milioane de obiecte identice cu orice obiect din orice magazin. E drept ca unii salbatici merg la magazin ca la expozitie, da' nu toti suntem salbatici, unii suntem exponenti in sensul propriu ai civilizatiei obiectelor. Ei, exact la fel si cu textele.
Diana Coman : Deci stai ca am senzatia ca imi scapa ideea aici.

Mircea Popescu : Zi.
Diana Coman : Zici ca adica unele texte sunt ca sa vada anumiti cititori ca unii se fut? Ca ala e interesul adica pt cititori?

Mircea Popescu : Toata literatura e o fereastra spre realitate. Asta face ea, prezinta realitatea.
Diana Coman : :)) Nu toate ferestrele sunt interesante pentru toti oamenii,

Mircea Popescu : Asta nu inseamna ca nu sunt ferestre.
Diana Coman : Aici probabil ai avea de cearta cu unii, la definitia literaturii.

Mircea Popescu : Sa vina si ne certam, zic.
Diana Coman : Imi pare ca punem de un 4 la lista.

Mircea Popescu : Deci vezi ca tot probleme ideologice avem pina la urma ?
Diana Coman : Mai, am si o problema cu un caine speriat de bombe, dar nu cred ca-i relevanta. La extrem imi pare ca poti defini ca literatura orice insiruire de cuvinte, cum ziceam ieri, si 100 de cuvinte la intamplare, si tot ca ieri, sunt de acord ca la modul asta, seria cu Stela e interesanta.

Mircea Popescu : Pai nu orice gaura e o fereastra fata me.
Diana Coman : Ha. Asta e probabil pentru 100 - adica unde suntem de acord. Tocmai aia imi pare ca incerc si eu sa zic: nu orice insiruire de fraze e o fereastra catre realitate.

Mircea Popescu : Da' judecata asupra faptului ca e sau nu e fereastra nu se poate face prin prisma asta, ca daca sunt eu de acord sau nu.
Diana Coman : Si a propos, literatura nu-i musai o fereastra catre realitate - cel putin nu catre una obiectiva sau existenta in prezent.

Mircea Popescu : N-am zis obiectiva sau existenta.
Diana Coman : Bun, cum decidem daca e sau nu fereastra?

Mircea Popescu : Pai e o mare problema asta. Afara de-a recunoaste citeva moduri specifice ale incompetentei, a caror prezenta e buna indicatie ca nu-i fereastra, fara a fi macar certitudine, nu prea avem cum.
Diana Coman : Pai cam asta fac eu cu argumentele acelea in caz ca nu era clar - ce-i drept folosesc cateva elemente de structura despre care am tot citit ca ar fi esenta literaturii. Ma rog, si scenariilor de film de altfel.

Mircea Popescu : Greu, vezi ? Pentru ca adesea texte excelente sunt tratate drept proaste pe motive de argumente structurale fara alta valoare decit ca-s la moda. Fara intentii comparative, vezi discutia cu Flaubert.
Diana Coman : Da, dar totusi asa toata treaba se reduce pana la urma la cat de larga accepti definitia pentru literatura, sau pentru arta in general.

Mircea Popescu : Pai si nu-i logic ?
Diana Coman : Ba logic este, dar imi pare ca la cele 100 de cuvinte esti partinitor si largesti definitia cat ar fi de mult.

Mircea Popescu : Pai nu-i o obiectie pe care s-o pot falsifica.
Diana Coman : ? Nu pricep.

Mircea Popescu : Cum as face sa demonstrez ca asa obiectie-i falsa ?
Diana Coman : As zice ca se poate doar in masura in care expui niste reguli de evaluare a unui text (daca e sau nu literatura) ca sa vedem de se aplica sau nu si la textele respective. Deci ar fi ori sa expui acele probleme de care ziceai ca descalifica un text ori eventuale elemente cheie care il califica.

Mircea Popescu : Nu pot sa existe asa reguli in sensul tare. Aici se si leaga obiectia cu inteligenta. E arta, nu e manufactura.
Diana Coman : Treaba e ca definitia asta ca "e arta" si d-aia n-o intelegeti voi e cam abuzat. Acum na, eu personal n-am nimic cu o definitie cat de larga a literaturii, ca nu o largesc de la mine. Pana la urma nici macar n-am pornit sa contest ca alea ar fi literatura - ci doar am vrut sa zic ce mi s-a parut ca le lipseste sa fie literatura mai buna.

Mircea Popescu : Pai aia-i chestia, tre' sa fie larga pentru ca ipso definitio vom vedea pe ferestrele alea si chestii pe care nu le-am mai vazut niciodata.
Diana Coman : Vezi tu, aici e un pic de contradictie imi pare.

Mircea Popescu : Este, ca n-ai scos o definitie proprie a literaturii.
Diana Coman : Pe de o parte zici ca vedem chestii de nu le-am mai vazut, pe de alta parte zici ca toti stim ca daca e om mananca si se fute, deci n-avem nevoie de explicatii ca de ce.

Mircea Popescu : Si sustin.
Diana Coman : Pai daca stim atunci cum e ca "n-am mai vazut"?

Mircea Popescu : Stim de ce. Faptul ca stim de ce Ion l-ar omori pe Gheorghe nu inseamna ca l-am vazut pe Ion omorindu-l pe Gheorghe.
Diana Coman : Da, dar vezi tu acolo e individual. Ion pe Gheorghe, nu asa oricine pe oricine. Ori la tine nu-i o Stela si o nimeni...

Mircea Popescu : Daca eu stiu de ce un om l-ar omori pe alt om, nu stiu ca un om l-a si omorit pe altul. Tine chiar mai bine.
Diana Coman : ... ci un distribuitor de umilinte si un receptacol.

Mircea Popescu : Pai privite suficient de sumar, jumatate plus una din vietile traite pe acest Pamint asta au si fost. In scurt, daca te intereseaza opinia mea, eu sunt de parere ca textul a fost recompus pe coordonate prea realiste, si-ti irita spiritul conventional. Stii teoria aia cu "conventia ca garantie a realitatii" ?
Diana Coman : Daca stii de ce un om l-ar omori pe alt om, atunci ti se pare deci interesant o descriere " Ionel a dat cu toporul in capul Marietei de cinci ori, i-a tocat metodic membrele, le-a ambalat in pungi de plastic de la supermarket si le-a pus in frigiderul Arctic" ?

Mircea Popescu : E un intreg curent literar care se ocupa cu asta. It's not me saying so, its SCIENCE.
Diana Coman : :))

Mircea Popescu : Hehe
Diana Coman : Nu e chestia ca ma irita, ca nu ma irita.

Mircea Popescu : Pai n-ai de unde sa stii. E perfect echivalenta cu pozitia mea ca-i tin adica partea. Astea-s Scylla si Carybda discutiei : tu esti haterita si io-s bloger, sau cu alte cuvinte tu n-ai trafic si io mint pe bani. E exact aceeasi problema fundamentala si-i irezolvabila de catre noi.
Diana Coman : Hai sa mai zic ceva barem sa fiu impacata ca am incercat clarificarea. Ce as vrea eu de la stela aia e sa pricep de exemplu ce are fix cu nimeni. Cu Nimeni, pardon.

Mircea Popescu : Auzi, ai fost vre-odata la un ghiseu romanesc ?
Diana Coman : O da.

Mircea Popescu : In care o functionara acra te-o tratat ca pe-o pizda proasta, in conditiile in care nici macar gura n-o apucasesi a deschide ?
Diana Coman : Am un set de interactiuni suprarealiste.

Mircea Popescu : Bun. Si-atunci explica-le intii pe alea si pe urma iti explic si eu. Cu copy-paste.
Diana Coman : Pai alea se simteau in pozitie de mare putere si si-o afisau cu care urma la coada, pana cand si-o luau. Sau exceptand cazurile cand era in atmosfera ceva nasol.

Mircea Popescu : Mda. Deci si-o afisau cu Nimeni ?
Diana Coman : Vezi tu, asta e chestia, ca nu o faceau chiar cu totii si oricand. Ca nu mi s-a intamplat niciodata faza asta atunci cand chiar as fi avut chef sa omor pe una.

Mircea Popescu : Ei da, stii cum e, asa zice lumea. Gasesti lucrurile fix acolo unde le cauti ultima oara si nimeni nu face figuri cind vrei sa omori pe cineva. Ai omorit tu pe careva ? Si nici nici Stela n-o face cu toti. are sot, are copii.
Diana Coman : Pai de copii de exemplu habar n-avem ca ar avea.

Mircea Popescu : Se zice in text.
Diana Coman : Serios? Asta mi-a scapat atunci. Ca de sot stiu ca apare pe undeva sa dea niste suturi.

Mircea Popescu : hehe. LeCtUrA SuPeRfIcIaLa!!111
Diana Coman : Nu-i bai, te cred pe cuvant ca s-o zice si de copii.

Mircea Popescu : De fapt sotul e contrapondere, spiritul mercantil, e mai adinca.
Diana Coman : :) Sa stii ca asta macar mi s-a parut ca ar fi la vremea respectiva.

Mircea Popescu : Anume ?
Diana Coman : Adica in scurta sa aparitie, sotul a parut sa aiba ceva interese mercantile mai degraba decat pura placere a Stelei. In privinta asta a fost chiar ceva mai interesant pe la inceput ca macar erau mai multe personaje care se comportau relativ diferit. Mai e si Ramona aia care promitea si ea ceva cat de cat.

Mircea Popescu : Deci a fost sau n-a fost lol. Ca parca nu era.
Diana Coman : Pai ca tot nu e. Ca doar discut de chestie ca tot. Ma rog, pana acum.

Mircea Popescu : Hehehe.
Diana Coman : Poti sa zici ca urmeaza minunea minunilor...

Mircea Popescu : Da' logic vorbind, nu FIX ASTA zice orice producator de text de la bun inceput ?
Diana Coman : ?

Mircea Popescu : Veniti, miine, cea mai mare reprezentatie din toate timpurile!!!!
Diana Coman : :)

Mircea Popescu : Insusi faptul ca se muleaza pe practica literaturii ca gen demonstreaza ceva. Adica, si daca recunosti ca-i fereastra si daca nu, tu te comporti ca si cum ar fi.
Diana Coman : Mai e si varianta asta, desigur: zici ca-i prima schita, si deci toate defectele vor fi minunat-rezolvate in varianta finala.

Mircea Popescu : Asta-i un semn de totala superficialitate, sa crezi ca-i o schita. Daca n-ai observat cit de atent calibrata si lucrata e e clar ca n-ai citit cu ochi experti.
Diana Coman : :)) Stai un pic, eu ma comport ca si cand ar fi o fereastra, pentru ca altfel n-as citi. E a priori.

Mircea Popescu : Nu neaparat. Cititul e ca privitul.
Diana Coman : Aici fusesi previzibil. Nici macar nu ti-am zis ca e o schita, ci am zis ca ai putea veni cu argumentul asta.

Mircea Popescu : Pai daca nu-i, cum ar fi el un argument ? Asa pot veni cu argumentu' ca-i un tanc.
Diana Coman : :) Si nu poti?

Mircea Popescu : Ase ma minca sa public megadiscutia asta.
Diana Coman : De ce? Adica ce anume te mananca la ea in mod deosebit?

Mircea Popescu : Pentru ca-i fix ce lipseste din interactiunile cu blogerii in limba romana.
Diana Coman : Deci ar rezulta ca messengerul e pentru discutii in limba romana, nu blogurile.

Mircea Popescu : Pentru ca din ceva motiv te incapatinezi sa n-o faci public. Da' logic puteai scrie toate astea si la postari acolo si de capatat raspuns capatai, cam tot ala. Si probabil ca-l luam din comentarii si-l puneam intr-un articol lol
Diana Coman : :)) vezi?

Mircea Popescu : hehe
Diana Coman : Si mai e o chestie.

Mircea Popescu : Asa ?
Diana Coman : Ca in fapt discutia pe marginea celor 100 de cuvinte a pornit pentru ca tu ai cerut feedback nu pentru ca m-au incitat pe mine sa le disec.

Mircea Popescu : Haha pai si cum conteaza ? Adica ce, eu iti reprosez tie ca de ce gindesti, de ce te exprimi ? Unde suntem aici.
Diana Coman : A, nu, nu la asta ma gandeam. A propos, mai gasisem zilele trecute o tanti care declara pe undeva ca "nu vrea sa contrazica omul la el pe blog" - poate ceva din bariere sunt si idei din astea suchi. La ce ma gandeam era ca textul in sine pe blog nu era suficient de incitant cat sa imi faca pofta sa comentez (altele sunt).

Mircea Popescu : Clar. Niste proaste inenarabile care-mi explicau ca "omul tre sa-si puna el singur articolu' pe fain, nu sa i-l puna altii". Romanii sunt o buna prima aproximatie pentru maimute.
Diana Coman : :)) A, o curiozitate: ai toata seria cu cele 100 de cuvinte gandita in totalitate? Si daca da, atunci de ce pauza aia?

Mircea Popescu : Da. Si mi se pare ca-i mai sanatos asa, din motive administrative sa zic.
Diana Coman : Normal, de altfel credeam ca asa e - doar ca n-am priceput atunci scopul pauzei - sa afli daca le vrea lumea sau ce?

Mircea Popescu : Neah. Tine ca rasfat, dar nu-i.