Critica literara digitala - I

Ca o marturie a faptului ca serviciile de mesagerie internauta pot fi folosite si de catre oameni inteligenti intru scopuri inteligente, va reproduc dinjos o discutie recenta intre mine si o gagica.

Diana Coman : Ca ziceai de feedback la 100 cuv, iaca din proaspat: "Am dat repede jos de pe mine." - pe cine?
Mircea Popescu : "pe cine, ce", tu.

Diana Coman : De-a dreptul plicticos. a, si mi-am adus aminte problema cu alea: personajele nu prea exista. Stela e o masina de distribuit umilinte, personajul principal e plicticos de cuminte, iar restul oricum nu exista.
Mircea Popescu : Hehehe pai nu poti acuma sa zici ca nu exista doar pentru ca nu reusesti tu sa te identifici in ele.

Diana Coman : Uneori chiar suna de parca totusi crezi prea mult tiparele. Nu-i vorba ca nu ma identific eu in ele - e vorba ca-s mult prea schematice.
Mircea Popescu : Pai realizarea detaliilor e strict o functie de intinderea textului. Intr-o schita persoanele vor fi mai schematic conturate decit intr-un roman fluviu. Chestia e ca acea schema sa fie corecta.

Diana Coman : Da, dar nu e vorba de detalii cat de elemente esentiale: cum ziceam, tot ce face Stela in cele aproape 1000 de cuvinte (care inseamna vreo 3 pagini bune) e sa distribuie umilinta in diverse forme si nimic mai mult. De aia ziceam ca-mi amintesc de ce scriam prin generala: ca asta faceam, fiecare personaj reprezenta un tip de comportament si atat.
Mircea Popescu : Fata mea, 3000 de cuvinte sunt 5 pagini. Ia ce roman vrei tu si judeca-mi caracterele de la pagina 5.

Diana Coman : depinde ce pagina iei, dar oricum am mancat un 0 ca sunt daca nu ma insel aproximativ 100 de "episoade" * 100 de cuvinte = 10000, deci ceva mai mult de 5 pag. Oricum, I rest my case cum s-ar zice, ca o dam in discutie de nr de cuvinte si nu-mi pare relevant.
Mircea Popescu : De acord. 10,000 de semne sunt 5 pagini standard

Diana Coman : si in plus treaba cu 5 pagini standard de ce roman vrei tu, e ca in alea 5 pagini trebuie sa fie ceva relevant pt EVOLUTIA caracterelor. Ca aia e povestea, evolutia amaratilor, ori la stela asta ce evolutie. O tara in primul episod pt tanti aia, de la divortata cuminte la bdsm si atat. Acolo ramane. Presupunand ca e adica un fel de schimbare, ca nu mi-e clar daca nu era asa din start.
Mircea Popescu : In tot cazul, zic ca lectura ti-e prea superficiala! It's your fault!! Evolutiile-s acolo.

Diana Coman : :))) Da, da, de la sex in grup la tatuaje pe talpi, epilat intim si dezbracat rapid. Ce-i drept la viteza de dezbracat zici clar ca-i o evolutie.
Mircea Popescu : Uita-te numa' cum se priveste in prima parte si cum se priveste in final. Acolo sunt evolutiile la toti oamenii, felul cum isi privesc propriile actiuni. Aia-i cea mai profunda caracterizare. Te suspectez ca ai fost educata-fortat cum ca sex=superficialitate si nu-ti folosesti abilitatile cu mare atentie cind e cu pizda si alea in text.

Diana Coman : cum zici tu ca isi priveste initial respectiv final actiunile? (oricum chestia ca e vina cititorului e buna...pt autor )
Mircea Popescu :

Am inceput sa ma simt ciudat, cumva nelalocul meu. Oamenii pareau viu interesati, discutau intre ei, dar cand ma apropiam de un grup conversatia parea sa moara. Pauze bruste, taceri incarcate etc. S-a intamplat asa de mai multe ori si incepusem sa ma intreb oare ce se intampla ?

Cam ciudat, dar macar nu mai stateam ca proasta-n targ printre ei. Am luat un pahar de vin si m-am relaxat si eu

m-am zbatut dar n-am reusit nimic

etc etc

Diana Coman : asa, si final?
Mircea Popescu :

Deja ma obisnuisem, m-am dezbracat in cel putin douazeci de magazine.

Eu mi-am pus capul in poala ei. Lumea se uita la noi din toate partile.

etc

Diana Coman : Mda, dar poti argumenta ca schimbarea e pur si simplu una de "pe cont propriu si incapabil" vs. "cu toata responsabilitatea pasata altuia" - schimbarea nu e a personajului ci a locului sau cel mult. In plus, nu survine datorita personajului, ca n-are nici un merit.
Mircea Popescu : E scirt.

Diana Coman : E obiect si nimic mai mult.
Mircea Popescu : Poate ca tu esti obiect si nimic mai mult. Poate ca toti suntem. Literatura spune povesti.

Diana Coman : De acord, dar acolo nu se vede povestea.
Mircea Popescu : Poate ca nu se vede, da' asta nu inseamna ca nu exista. E un text dificil, c'est tout.

Diana Coman : Cum era cu pustia care e plicticoasa ca-i pustie? Ca nu exista atunci pustie, e plicticoasa ca nu vede dasteptul ala ce-i acolo.
Mircea Popescu : Yep.

Diana Coman : E doar o diversitate mai dificila, nu o pustie.
Mircea Popescu : Eu mi-o asum ca o incapacitate a mea, de-aia am si scris. Beduinilor le parea fascinanta.

Diana Coman : Un text aleator atunci are si el o poveste oricum. La modul asta nu neg calitatile seriei cu stela.
Mircea Popescu : Nah. Sigur ca pentru orb orice catedrala-i omoloaga oricarei gramezi de pietre, dar e un rationament de cirtita sa zici ca toate-s acelasi lucru. Nu-i vorba de ele.

Diana Coman : Pai stai ca intai de toate eu n-am zis ca-s acelasi lucru ci doar ca oricum contin o poveste. E o diferenta.
Mircea Popescu : Este. Ei, incerci sa faci pe omul de stiinta cu literatura, nu prea functioneaza. Se adreseaza altui organ.

Diana Coman : Ca si educatia.
Mircea Popescu : Posibil. Cu educatia nu-i clar. Hai ca intru intr-o sedinta, mai povestim mai later asa.

Diana Coman : Bine.