Consumatorul bizar ?
Exista doua categorii de comportamente umane cel putin aparent inrudite pe care marturisesc sincer ca nu le inteleg.
Prima este preocuparea cu comparatia intre preturile la raft si preturile la cassa ale diverselor produse. Mai zilnic apare, ori prin bloguri mai lansate in activism socio-politico-economic cit si cultural, ori prin ziare mai de tiraj din trei cifre, asa (adica locale, ca alea centrale au patru, sa ne intelegem) cite-un material despre cum cutare obiect pe care eu de exemplu nu ma pot imagina cumparindu-l apare la raft sub pretul de, aleg la intimplare din exemple, 11.79, iar la cassa se socoteste 12,29. Pai cum este posibil!!! Circ, scandal, sa vina Basescu si IMGB sa face ordine!!!
A doua este chestia cu pretul in reclame. Daca cineva anunta ca angajeaza, nu conteaza ce, sculer-matriter sau expert social media (ca astea doua-s mai invecinate asa, tot copilu' de sculer-matriter simte chemarea meseriei parintesti din directia SM) nu se poate intimpla nici calcat cu senila sa scrie acolo cam ce salar ofera. Nu se poate si nu se ingaduie asa ceva. Da' daca se vind papuci, de exemplu, nu-i posibil sa nu se comunice faptul in majoritate prin desene de papuci insotiti de pret. Mare, mai mare decit papucii. Papuci [de la] 20 de lei.
Problema este cam asa : eu nu cumpar papuci pe criteriul si rationamentul ca "am nevoie de papuci chiar acum, si am un buget de fix douazeci de lei pentru asta". Nu am procedat niciodata astfel, si nu ma vad preacurind* procedind astfel. Intotdeauna am trecut la a cauta niste papuci care sa-mi placa. Ala e elementul cheie. Niste papuci care sa-mi placa. Dupa care, daca mi-au placut, am cerut o pereche care sa mi se potriveasca. Dupa care, daca mi-au gasit prin depozit (v-ar uimi cit de des pseudo-cvasi-scuzele penibile pentru comercianti pe care inca falimentul nu i-a gasit in Romania - in principal pentru ca-n Romania degeaba-i gaseste, vezi cazul Leonardo), i-am cumparat. Momentul in care ma intereseaza "cit costa" vine chiar ultimul si imi serveste la o singura determinare : sa stiu citi bani desfac din pachet. Aia-i tot.
Idem si la fel cu absolut, dar absolut toate produsele astea de trei surcele pe care se agita lumea. Nu am cumparat niciodata suc dupa pret. Nici bere. Nici alcool. Nici carne. Nici conserve. Nici bulion. Nici faina. Nici nimic, din tot ce vinde un supermarket, niciodata. Daca mi-o trebuit, am cumparat. Acel ceva ce mi-o trebuit. Daca nu, nu. Indiferent de pret. Ca nu ma intere cit costa.
Astea fiind zise, pot sa va marturisesc marea minune ca iote, de zece ani incoace cheltui fix aceiasi bani pe traiul zilnic, da' sa vezi chestie, si-n Cluj ca si-n Boston ca si-n San Antonio ca si-n Nuevo Laredo ca si-n San Cristobal de las Casas ca si-n San Jose ca si-n Timisoara. Si-n Istanbul si-n Cairo si-n Luxor si peste tot. Si gagicile si ele, tot la fel, tot fix aceiasi bani, unele dintre ele de treizeci de ani, ca nu suntem toti nascuti de-odata.
Sigur, banii aia cheltuiti cu intretinerea lunara per capita ar fi poate suficienti pentru a plati salariile unei intregi redactii de ziar. Da' asta mai putin conteaza, noi fiind oameni civilizati iara aia de prin redactiile ziarelor, ma rog, sa nu insistam. Ce conteaza e ca fiind stabila, suma nu prea are de ce sa ne ingrijoreze contabil, zic eu. Fac precizarea asta asa, preemptiv, ca am ca o suspiciune ca prima idee din mintea cititorului suparat deja de ce-o citit pina aici e ca vai, dar asa atitudine aduce dupa sine falimentul. Mnoa, pina azi iote ca nu se arata, da' mai insistam cu determinarile, cine stie.
Ceea ce ma aduce la intrebarea care nu pot spune ca neaparat ma framinta, da' totusi, oarecum asa ma preocupa. Deci, nu neg in nici un fel ca exista si vor exista oameni preocupati nevoie-mare de "economii", la nivelul fractiilor de unitate monetara. Ori din perversa placere numerologica, filon de contabil in spiritul lor, ori din cea mai abjecta mizerie, incercarea de-a trai in lumea civilizata dintr-o mie de dolari pe luna, sau ma rog, cit e ajutorul de somaj.
Sa nu ma intelegeti gresit : nu voi a spune deloc ca arunc cu banii. Nici vorba de-asa ceva. Nu mi-am cumparat furculite cu cristale Swarowski si nu "las un milion spaga" ca nu aspir la oarece statuturi becaliene. Da' nici nu m-oi apuca acum sa alerg de nebun pe strazi ca nu ma pot sui in taxiul care costa 1.85 pe kilometru cind eu stiu sigur ca exista unul care costa 1.69. Si nu pot sa cred ca oi fi eu singurul consumator eliberat de constringeri de-astea stupide ?! Trebuie cu necesitate sa existe si alti oameni care nu cumpara "X, ca-i mai ieftin", sau "ce bere aveti pina la 2 lei".
Asa-i ?
In care caz, a doua intrebare, nevoile astora cine le satisface, in economia Romaniei ? Ca supermarket care sa se laude cu "cele mai mici preturi" avem : toate. Si nu-mi folosesc la absolut nimic, ca nu-s capabile sa se aprovizioneze constant cu ce cumpar eu, unu' are mustar de Dijon da' n-are gem comestibil deloc. Altu' are fistic si carne de rac da' nu poti gasi acolo somon. Dupa care schimba : ala care avea gem aduce ulei de masline acceptabil, da' scoate gemu'. Uite asa, de-ai dracu'. Ala care-avea mustaru' nu mai are, da' baga gemu'. Dupa o vreme. Si tot asa, de-a batjocura.
Deci, pentru aia care nu-s interesati de utopii cu "ieftin si bun", ci cumpara produse excelente la preturile lor proprii, pe aia cine-i serveste ? Ca am inteles, pentru multimea care incearca si tot incearca sa scoata din rahat bici de matase si din citeva sute de dolari pe luna o existenta in lumea civilizata este cine. Pentru apucatii care vor sa arunce cu banii iara am vazut ca este. Cam timid, cam nepriceput si cam dezorganizat, da' daca-ti pui mintea gasesti.
Pentru clasa mijlocie cine vinde ? Pe consumatorul bizar cine-l serveste ? Ca el nu-i bizar decit in tari bizare. In tari normale el e consumatoru' normal. Zic si eu.
---------
* Pare rau, am citit in DOOM-ul asta mai recent ca preacurind se scrie mai nou legat. A, nu stiati ca exista DOOM nou ? Pai daca nu sunteti blogeri de-astia influenti ca si mine, sa primiti invitatie la beta...
Saturday, 19 February 2011
Ba stiam @ DOOM, numa' ca mi se falfaie.
Mah eu am cica un supermarket in zona mea, Profi.
Te duci la ei, ai cele mai mici preturi, de fiecare data cand am fost la ei (de vreo 5 ori in 3 ani) nu am gasit nici macar un singur produs din gama care ma ineteresa. DAR au cele mai mici preturi.
Saturday, 19 February 2011
Foarte bun asa. Practic vorbind, el poate fi si coafor. Are cele mai mici preturi la coafat cu freza. Cum care freza ? Pai de 16, de 24... Si poate fi si orice altceva. Tot cele mai mici preturi.
E magazinul ideal, ce mai.
Saturday, 19 February 2011
Iezact.
Ultima oara am luat de la ei servetele din alea la cutie, asta ca sa nu simt ca nu am facut drumul de aiurea. Servetele marca Profi (by the way ... facute acolo in zona ta), e cea mai proasta achizitie ever.
Pe mine nu ma atrag chestiile astea promotionale. Tin minte ca am fost odata in Carrefour, gasesti de toate dom'le, preturi iecstraordinare (pula), si ma duc eu ca un om normal si linistit (dupa experienta aia am inceput sa ma consider asa) si ... era bataie efectiv, nu conta produsul, nu conta sortimentul.
Si eu nefiind genul moscait, stiu ce vreau dar poate dau peste ceva mai bun ... nici o sansa.
Ah, ba mint, am avut noroc la odorizantele de camera, alea nu intrau in oferta.
Saturday, 19 February 2011
Ar trebui sa adaug odorizantele precum si mai ales chimicalele anti tintari de se baga-n priza la lista aia de Cum sa te otravesti singur.
Saturday, 19 February 2011
Lol Dar nu aia intentionam.
Ca sa nu zic apropo' de odorizante ca intr-un Mega a sarit una pe mine ca nu am voie sa miros. Pah da dar eu vreau sa cumpar ... nu, nu mirositi, da? ... pah de ce? ... daca il stricati il cumparati ... pah aia vroiam ...
Evident ca am plecat.
In conditiile astea prefer un en-gross si ma duc acolo si sunt oamenii f draguti si imi iau pt juma de an ce produs am eu chef. Si gata! Ca sa nu mai zic ca preturile sunt sub preturile marilor oferte cu vreo 50%.
Saturday, 19 February 2011
Daca ai unde le depozita. Ca iti marturisesc o chestie constata empiric : cam jumatate din tineretul revolutionar prezent la datorie pe online.ro traieste impartind intre una pina la trei persoane fiecare camera dintr-un apartament de doua-trei-patru. Sau cam 8 metri patrati construit per cap de ma rog, cetatean[ca]. In care caz...
Saturday, 19 February 2011
Pah 4 -5 folosite simultan, fiecare avand durata de fasaire cam o luna ... depozitatul nu e o problema.
Crezi ca daca mananc la ora asta ma ingras? :D
Saturday, 19 February 2011
Cred ca daca maninci la orice ora te ingrasi. Dar in schimb cred ca la orele la care nu maninci slabesti. Per total...
Saturday, 19 February 2011
Fals. In orele alea se depune.
Saturday, 19 February 2011
deci matale n-ai lipsuri materiale niciodata.
Saturday, 19 February 2011
N-o sa te satisfaca nimeni prea curand in Romania. Nu poti sa zici ca-i vina oamenilor ca incearca ei sa traiasca cu cateva sute de para in "lumea civilizata" (la Romania te referi, da?) din moment ce multi acolo s-au nascut si acolo lucreaza pe salarii de cateva sute de para de "lume civilizata".
P.S. vezi ca de fapt tu nu platesti pe chestiile tale "cat face", ci mai mult, ca le donezi un pic si sarantocilor care cumpara sixpack-uri de bere la pet.
Saturday, 19 February 2011
@Luka D Io am auzit ca numa' pe pesimiste se depun chestii.
@F Se mai intimpla.
@gheorghe Io nu zic ca-i vina oamenilor, ca sa fim intelesi. Da' nici nu putem zice ca e "normal", nefiind normal. O confluenta intre slabiciunea oamenilor si dificultatile vremurilor, ca de altfel orice cadere.
Io n-am nimic impotriva sa le donez, in principiu vorbind. Oricum altceva decit sa redistribuim resurse nu facem, toata viata noastra. Nu-i ca si cum ma ingrop cu ele, si chiar daca ma, tot nu vad la ce mi-ar folosi. Daca-i pina acolo, acu citeva zile cind mi-am facut treiji de oo umplute (cu masline Kalamata si sunca de Praga si maioneza din noua oua, facuta de propriile-mi minusite si ca atare cea mai buna din Timisoara) i-am pasat unei cucoane de cauta prin tomberoane ce n-am mai putut minca a doua zi.
Dar toata discutia asta nu schimba nimic din faptu' ca nu-i normal.
Saturday, 19 February 2011
vezi mircea, de cata viziune dispui dumneata. dupa cum ai remarcat, nu exista in romania intreprindere care sa va satisfaca nevoile voastre, a celor care doresc a achizitiona produse de calitate la pretul lor.
si acum ca ai descoperit aceasta buba, o sa stam si o sa ne plangem pe blog sau... o sa iei 'neata atitudine si iti mai faci o afacere pe langa polimedia(sau chiar departement polimedia daca poti diversifica caen-ul) prin care sa rezolvi aceasta lipsa importanta din peisajul economiei romanesti?
Saturday, 19 February 2011
Deci, daca vreau femei sanatoase la cap tre' sa-mi import sau sa-mi educ. Mbine, mi-am importat, mi-am educat.
Daca vreau piine tre' sa-mi cultiv ogoru' propriu ? Daca vreau pantofi tre' sa belesc o vaca ?
Mai frate, da' tara aveti voi aici sau unde ne aflam ?
Saturday, 19 February 2011
nu eu, ci tu... erai ala care se omora dupa individualism. ;)
Saturday, 19 February 2011
Riscanta carte joci, ca daca m-apuc sa-mi fac singur si moara si fabrica de pantofi s-ar putea sa descopar ca pielea de mihai b argasita-n lacrimile familiei lui e cea mai buna fata de cizma, si sa nu ma intereseze considerentul ca "dom'le, da' is si ei oameni".
Saturday, 19 February 2011
moara se merita, la ce chimicale ni se baga azi in paine. dar ma tem ca si plantele macinate acolo sunt deja tratate de monsanto sau alti draci.
fabrica de pantofi nu se merita. ca oricum nu poti concura cu vietnamezu'.
Saturday, 19 February 2011
Este ce zici tu acolo.
Saturday, 19 February 2011
Mircea, daca nu vrei tu sa-ti faci singur, atunci plateste niste salarii dinastea de bashtan la juma de oras si o sa apara singure, ca o sa fie si cerere pentru ele.
Ce zici tu cu vina oamenilor mi se pare ca tinde spre increderea in sine care naste monstri. Ei pot sa vrea oricat, dar nu pot lua decat ce exista.
Saturday, 19 February 2011
Da mei, io-s de acord, la nivel individual problema exista si n-o contest, n-o diminuu, o recunosc, este. Poti tu fi Bill Gates ori Warren Buffet, intr-un sistem fara infrastructura, dezorganizat si disfunctional vei cara cucuruz cu roaba. Cel putin pina la aparitia Internetului.
Dar la nivel agregat exista problema eficientei muncii, si-aia nu poti nici tu s-o contesti. Nu toata survine din cauze statale, de management si-asa mai departe. O buna parte survine din faptul simplu ca daca trimiti cinci romani sa faca o treaba tre' sa te duci dupa un ceas sa-i controlezi ce fac, ca pe copii, si destul de des ii gasesti sezind sub un pom, ca pe maimute.
Saturday, 19 February 2011
Eu am mai lucrat cu francezi, englezi, americani, irakieni, etc. Nu pot sa spun ca m-a impresionat eficienta muncii lor in mod deosebit. Mai ales eficienta muncii francezilor, pe langa faptul ca la fel sau mai sictiriti decat romanii, se mai si folosesc pe cat pot ei de proceduri si chestii ca sa frece menta si mai mult, ex. ah, eu nu pot sa fac aia, ca eu nu trag cabluri, eu doar dau un taste.
Ei cum se face ca nu sunt nevoiti sa se uite la preturi in supermarket, da noi suntem, eh?
Saturday, 19 February 2011
Ca ei traiesc din ce-or adunat mosii si stramosii. Ca si noi, de altfel.
Cu sudcoreeni ai lucrat ? Cu singaporezi ai lucrat ? Cu chinezuti ?
Saturday, 19 February 2011
Aia sunt in alta liga deja :P
Saturday, 19 February 2011
Corect. Spre deosebire de albi, ei sunt in liga celor ce urca.
Sunday, 20 February 2011
Eu n-am prea gasit nici in vest supermarket care sa aiba chiar de toate cele (in mod curios as zice ca in Lituania e mai usor de gasit la o adica asa ceva). Iar gemul e fara speranta oricum, doar gemete zaharisite. Bine ca se gasesc fructe altminteri.
Sunday, 20 February 2011
Io am gasit, foarte acceptabil, in niste borcanase dodoloate. Caise, cirese, diverse. Nu-i chiar ca si cum l-ai pune tu insuati, da' tolerabil.
Sunday, 20 February 2011
Cat %fruct adica?
Sunday, 20 February 2011
Pai vreo patru cincimi asa, ca restu-i zahar.
Sunday, 20 February 2011
O reteta, ceva? :P
Nu m-am putut abtine. Ma scuzati!
Sunday, 20 February 2011
Ca sa faci gem ? E simplu de facut gem, iei fructe coapte, le scoti simburii ori ce alte indignitati mai pot avea, le tai in bucati nu mai mari decit intra-n gurita, le asezi intr-o oala mare, cu straturi de zahar intre ele (daca ai zahar brun cu atit mai bine) si le lasi pina zemuie, dupa care le pui la fiert, le fierbi pina ating starea de gratie (iti dai seama cu timpul ce inseamna asta) si le torni in borcane si le astupi cu bucati de celofan legate cu ce sfori ai prin casa.
Daca borcanele au fost date o tura la cuptor si-s inca fierbinti gemurile se vor pastra si doi ani, si cinci la rigoare.
Sunday, 20 February 2011
Cand semnezi un contract cu clientul pe un pret si ii bagi 20% in plus la factura pe ideea ca nu o sa se uite faci o frauda. Nu inteleg ce principiu aplici aici cand zici ca nu conteaza.
Sunday, 20 February 2011
Io tocmai aia zic, ca nu semnez contractu' prin privirea pretului de la raft. La raft constat produsu', c'est tout.
Si nici nu semnez contracte pentru orice sume. Si nici nu prea cred in contracte ca mijloc de control al activitatii economice. Deci complexa problema.
Sunday, 20 February 2011
Cand iei de pe raft produsul si-l pui in cos, ala e contract. Nu-i musai sa-l semnezi (in multe alte societati exista Gentlemen's Agreement) da e clar ca il platesti la pretul afisat. Sunt conventii sociale care fac viata usoara. Conventii care sunt lege acolo unde bunul simt nu ajunge.
Ca bautor de lapte (ca sa fie pe intelesul tuturor) probabil cand comanzi un milkshake intr-un local te astepti sa platesti la plecare 5-10 euro cat scrie in meniu si nu 500 euro cat ar putea dori muschiul vanzatoarei.
Sunday, 20 February 2011
Ma crezi daca-ti spun ca nu m-am uitat inca ce scrie in meniu ? Aia aveti ? Nu ? Aialalta ? Nici ? Pfoai. Mbine, lasa. Sau daca nu, aduceti.
Cit poate sa coste in plm o cafea irlandeza, un milkshake, o cana de oaresce ? Atit cit costa. Daca chiar e o problema nu mai revenim, da' pina acum nu mi s-a intimplat. Zi-mi acuma ca tu stai sa compari fileu' de 25 de euro cu tocana de 19 euro si sa vezi daca vrei fileu mai mult decit tocana intr-o proportie de 25/19 sau nu ?
Sunday, 20 February 2011
Nu amesteca discutia despre pret cu discutia despre inselatul clientilor ca nu-i acelasi lucru.
La nivel de pret, atunci cand cumperi de 3-400 euro pe luna mancare conteaza ca dai pe ea 400 sau 1000 de euro si deci te uiti la pret si iti faci "obiceiuri".
In privinta inselaciunii acolo nu-i vorba de pret ci de principiu. Incalcarea legii nu-i pur si simplu o practica acceptabila.
Sunday, 20 February 2011
Incalcarea legii n-o fi fiind acceptabila da-i o practica inevitabila. Spre exemplu, oricind cumperi un kilogram de orice care are un pret fix esti inselat la cintar. Sau daca nu esti inselat tu, inseli vinzatorul.
Din motive cuantice, in cel mai bun caz.
Sunday, 20 February 2011
inselaciunea presupune intentie. in rest am impresia ca vorbim de chestii diferite.
Sunday, 20 February 2011
Pai e posibil sa da.
Acum poate ca-s eu naiv, da' sincer, sunt dispus sa pun pariu ca nu din aia 100 cumparaturi x 50 de bani bucata plateste supermarketu' 500 de neoane care sa arda 18 ore pe zi. Tot asa cum, convers privind problema, sigur ca persoana care vinde la cintar stie (sau ar trebui rezonabil sa stie) ca nu masoara EXACT un kilogram, la molecula.